13,698 matches
-
nouă aici, copila mea, ar trebui... Bătăi violente în ușă o întrerupseră. Făcu gestul de a-și astupa urechile, dar ridică vocea ca să poruncească, în românește de data aceasta, și cu un accent franco-rus: "Intră!" O fată de la bucătărie, cu obrajii roșii, se propti pe prag, în mână cu un făraș de cărbuni aprinși. Bluza de uniformă îi pleznea peste sâni. Închipuindu-și că o doamnă de anume vârstă nu putea fi decât tare de urechi și aproape oarbă, bubui: Am
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai tare? De sobrietatea hainelor sau de rafinamentul toaletei moderne? Dacă nu crezi în Dumnezeu, în fine, dacă nu crezi în El, de ce ai venit la noi?" Așa a decis tutorele meu, doamnă." "Nu ai părinți?" Un mușchi tresări pe obrazul fetei: "Tatăl meu a fost dat dispărut la începutul războiului. Nu s-a mai întors." "Și mama?" "Și ea e sub tutelă." În spatele lentilelor încercuite cu aur, ochii mari, cenușii ai doamnei Dunin clipiră: "E cumva bolnavă sărmana dumitale mamă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
comunicare, fără fraze, fără balast inutil, bazată pe vorbe esențiale. Convorbirea s-a prelungit, și-au dat întâlnire pentru a doua zi. Om din topor, chinuit de fantome insesizabile, Arcadi zâmbea rareori; avea părul blond, o față luminoasă și un obraz rotund, peste care tremura mereu câte o umbră. Nu ți l-ai mai fi putut închipui fără chitară, ca și pe Orfeu fără liră; de cum simțea urcând în el o presiune obscură, instrumentul trebuia să fie acolo ca s-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
numaidecât. Formalitățile lui Arcadi pentru o călătorie în străinătate, chiar în caz de forță majoră, ar fi durat prea mult. A condus-o la aeroport cu ochii împăienjeniți și chipul boțit al unui om mahmur; ea avea privirea febrilă și obrazul crispat. De când se cunoscuseră, nu se despărțiseră niciodată. În fiecare an își făceau vacanțele împreună, la părinții Margaretei, dar Arcadi depunea cererea de pașaport cu mult înainte, pentru a evita orice risc de întârziere. S-au sărutat sec, cu buzele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ahile, nu prea era loc pentru două persoane. Dar acționară umăr la umăr ca să se șteargă și să se usuce. La sfârșit, se uitară unul la altul mulțumiți și izbucniră în râs. Ploaia încetase, soarele strălucea. Margareta îl sărută pe obraz frățește, își luă sacoșa cu provizii și plecă. După vreo zece zile, ieși cu o nouă tranșă de pagini scrise. Pe drum, îi veni o idee: dacă, în loc să se ducă până la editură, ar lăsa plicul în cutia de scrisori a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o oră, cu pomeții îmbujorați și părul lipit de frunte din cauza suflului jilav al nopții. Se opri în prag și ochii îi străluciră brusc, de o bucurie vecină cu delirul. Arcadie se apropie de ea și o sărută pe amândoi obrajii: Miroși a burnița orașului ăstuia..." Își petrecură noaptea discutând. Dimineața, el puse diagnosticul: nod gordian. Da. Nici vorbă să-l reteze cu spada ca Alexandru cel Mare, care, oricât de mare o fi fost el, acționase nu cu înțelepciune, așa cum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sau mai puțin adânci, dădu până la urmă rezultate: iată, nu numai că aveau o identitate, dar aveau chiar și acte de identitate! După ce le-a examinat îndelung documentele, sergentul se apropie de ei și le ceru să sufle. Își umflară obrajii și suflară ca pentru a reaprinde un foc mocnind sub cenușă. Sergentul se dădu înapoi... Nu se prefăceau, puțeau ca niște butii. Ce faceți voi doi aici la ora asta?" "Discutăm! Pe o solidă bază teoretică!" "Dumneata vorbești rusește?" "Vorbesc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
limiteze dreptul cetățenilor de a aduce omagii. De ce noi, tu și cu mine, să fim privați de această libertate?" Când a plecat de la Universitate, continua să-l doară capul. Vântul încărcat cu fulgi rari de zăpadă îi răcorea fața și obrajii. Se simte întremat. O țigăncușă, încotoșmănată în niște boarfe vechi, cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
însuși. O ocazie nesperată, tinicheaua sovietică, avansarea, viitorul Nataliei. "N-o să câștigi, probabil, mare lucru, dar, refuzând, pierzi și ce ai..." Se mulțumește să arunce din când în când peste umăr un sarcasm, pe care vântul i-l întoarce în obraz, în timp ce privirea i se proptește în bereta roșie. Exasperat, stă locului ca să pună capăt acestei promiscuități care nu-i mai permite să deosebească ce gândește el de ce gândește ea, papagalița asta în culorile spectrului solar: Nu tu îmi recomandai azi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
scrisoare către ei în Siberia, care a ajuns bine, fiindcă am primit prima scrisoare de la tata care scria așa: “Dragul tatei am primit scrisoarea de la voi și mereu o tot citesc și lacrimile din ochii pornesc și curg șiroaie pe obraz, cât de străin am rămas și de jalea mea cea mare o să vă fac o cântare: “Foaie verde și o lalea/ măi băieți din țara mea /bine că sânteți colea/ că aici e vreme grea/ nu cresc pomi să facă
REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Gârbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1686]
-
care a fost realizat DRT (Lee și Jones, 1989), Lee remarcă: "Personajul pe care îl interpretez în Do the Right Thing face parte din școala de gîndire a lui Malcolm X: "ochi pentru ochi!" La naiba cu "întoarce și celălalt obraz". Dacă mai continuăm cu nebunia asta, în curînd vom fi moți cu toții. HEI, A VENIT VREMEA SĂ CEREM OCHI PENTRU OCHI." (ibid., 34; majusculele îi aparțin lui Lee). 18 Această interpretare a fost sugerată de Kelly Oliver într-un comentariu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
aceea abdicarea sa trebuia să urmeze peste puțin. Intrarea prințului Alexandru în Sofia a fost însemnată printr-un incident picant. Când să urce peronul palatului, înaintează către el o doamnă îmbrăcată toată în alb și cu un mare văl pe obraz, doamna întinde prințului un buchet pe care prințul îl ia. Cum doamna nu-și dezvelise figura, toată lumea era nedomirită. Poliția caută să afle imediat și descoperi cum că această doamnă era o româncă, o cunoscută fostă actriță a Teatrului Național
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
stradă din cele din urmă zile, agenții legației ruse erau peste tot. În ziua de 15 martie, toată legația rusă, afară de ministru, erea pe Dealul Mitropoliei. Secretarul de legație, Lermontoff a stat atât de aproape de luptători, încât a primit în obraz o bură de cartuș. Alt secretar de legație, anume Lwoff, a fost lovit de soldați cu paturile puștilor, fiindcă intrase în curtea Mitropoliei deodată cu valul opoziționist. În tribuna doamnelor se afla d-na Putiala, soția celui d-al doilea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
dar nu aici! Dorința mea e să ne revedem la o bere, undeva în oraș. Să ai mare grijă de sănătatea ta, amice!’’ ( Mă rușinez la gândul că am fost așa de sentimental, că lacrimi mi s-au scurs pe obraji! ) * * * M-am trezit și astăzi, ca de obicei, la orele 06.00. Peste o jumătate de ceas am fost strigat să merg la sala de tratamente pentru a înghiți pastilele de dimineață. Câteva femei și mai mulți bărbați se ,,cărau
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Să ne rugăm! - îi răspunse Don Orione. Să se împlinească ceea ce vor Isus și Maica Domnului“. În acele cuvinte se simțea - după cum avea să scrie unul dintre cei prezenți - o mare iubire, foarte vie. Don Orione a atins cu mâna obrazul muribundului; acesta și-a fixat ochii plini de lacrimi, lacrimi de mângâiere și de iubire, în ochii apostolului tortonez. Și s-au privit. Câte lucruri nu au fost exprimate în acea privire! Încurajare de a munci pentru cei săraci, pentru
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a zgâriat pielea în partea pieptului. Alergând, deputatul Goga, care tocmai ieșea, a lovit pe atentator cu bastonul în cap și apoi lumea ce a alergat l-a dezarmat. Brătianu s-a ales cu contuziuni ușoare la cap și la obraz. A doua zi la Cameră a fost semnată și votată cu aclamațiuni o moțiune de veștejire a atentatului, moțiunea erea semnată și de P. Carp și T. Maiorescu. La Senat, cel dintâi care a luat cuvântul spre a dezaproba atentatul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
fundul vasului, fără aer, fără apă, fără a se putea mișca, nici așeza, fiind tot timpul în picioare și într-o murdărie, care-i infecta tot corpul, a ajuns la Istanbul, istovit și cu un erizipel care-i desfigura complet obrazul. Era, evident, fără nici un ban și fără nici un act asupra lui. Prietenia, pe care spuneam că a cultivat-o de mic, i-a fost de mare ajutor. Un prieten de la Galați, Djunbusch, care era acum stabilit la Istanbul și la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
lacrimi în ochii multora. La conferința de pace de la Versailles, după terminarea primului război mondial, cînd aliații nu ne recunoșteau drepturile de învingători alături de ei, regina Maria s-a dus la Paris și a bătut la ușile potentaților, strigîndu-le, în obraz, nedreptatea care se făcea României, țara ei. Georges Clemenceau, care era președintele conferinței de pace, cu o vorbă de spirit, a spus la terminarea unei furtunoase întrevederi cu regina Maria: "Crezîndu-mă tigru, românii au trimis o leoaică să mă răpună
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cu regele Alexandru al Serbiei. La Atena, o găsește pe Principesa Elisabeta bolnavă de febră tifoidă. Dar Sitta și Mihai erau sănătoși: „Mihai al nostru este o frumusețe, un dolofan rozaliu și alb, o comoară zâmbitoare, cu incredibile gropițe în obraji. Toată fețișoara lui este numai gropițe. St. John este extrem de mândru de el”. Duminica, 9 aprilie. „Familia s-a dus la biserică, dar eu (Regina Maria era de religie anglicană - n.n.) mi-am petrecut o oră bună cu Mihai. Copilul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
atât de drăgălaș și a fost extrem de dulce cu mine <...>. El are nevoie de aer și soare și să fie hrănit. Căpșorul îi este plin de bucle, fețișoara cam solemnă, și ocazional, surâde, ceea ce face să îi apară gropițe în obraji. Are totuși ceva patetic în el, ceea ce desigur n-ar trebui să aibă. St. John pare să se bucure foarte mult să fie din nou într-o companie umană”. Marți, 20 februarie. „L-am vizitat pe Mihai care stătea solemn
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Cea de-a doua aniversare a zilei de naștere a lui Mihai. Micuțul dulce și adorabil, Mihai cu părul lui blond. A venit devreme în camera mea și s-a lăsat alintat. Are un zâmbet fermecător și irezistibile gropițe în obraji. Mai târziu am ieșit împreună în grădină. A fost ucigător de cald”. Carol și Sitta erau și ei în Belgrad. Prezența lui Mihai este ca o rază de soare. Îmi place să-i văd împreună pe amândoi nepoții mei”, nota
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de aerul fierbinte și de praful purtat din Sahara de vântul sirocco. Șederea le priește. Regina Maria îi fotografiază, extaziindu-se: „Mihai era atât de adorabil, toți sunt îndrăgostiți de el. Fața lui, trupul lui, buclele, zâmbetul și gropițele din obraji sunt irezistibile, la fel și vorbirea lui lentă”. Chiar vizitele sunt scurtate, Regina Maria și Ducky se întorc acasă pe la ora 18, „ca să ne bucurăm de adorabilul nostru Mihai”. Vineri, 2 mai. Regina Maria se scoală devreme și se duce
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
n-am avut stabilitate, căutam mereu locul unde să rămânem definitiv. Timp de un an am rămas singură printre străini crezând că sunt orfană. Eram prea mică pentru a judeca cine e vinovat. După multe lacrimi, care îmi scăldau zilnic obrajii, într-o zi, ochii mi s-au luminat, inima a început să tresalte și viața să capete o altă întorsătură, căci l-am văzut pe tata, acea stea călăuzătoare care venise să mă ia. Mă simțeam protejată, ocrotită de dragostea
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
dacă sunt înscrisă la școală cu acte. Venind în clasă mi-a zis că sunt prea mică pentru școală și că trebuie să mai aștept... doar un an mai precis și voi deveni școlăriță. Lacrimile mi-au inundat pe dată obrajii și ridicându-mă pe vârfuri cât am putut am exclamat: Dar, uitați-vă cât sunt de mare! La care clasa a izbucnit în hohote. Doamna m-a mângâiat duios pe cap și a afirmat: Nu fii supărată! Astăzi rămâi cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu vii Acasă. Doar tu nu ne-ai uitat Te-aștept mereu în nopți târzii Cu ochii triști și sufletul înlăcrimat. Ce e pe front, tu pentru cine lupți? Că cei ce s-au întors curând Sunt invalizi și cu obrajii supți Eu te port mereu în inimă și-n gând. Vino acasă, te iubesc, mi-e dor Nu mă lăsa te rog, că am să mor!". Versurile au continuat multe la număr reușind să emoționeze asistența până la lacrimi. Primarul s
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]