13,437 matches
-
ceea ce aș putea scrie mai bun nu ar fi niciodată mai mult decât remarci filozofice.“ Referindu-se astfel la ceea ce îl va surprinde pe cititor - lipsa unor elaborări sistematice -, Wittgenstein nu este, cum ar putea să pară, autocritic în această privință. Modul lui de a scrie nu este, până la urmă, decât expresia imperativelor unei practici filozofice singulare. Elaborările sistematice nu puteau servi obiectivele pe care le urmărea. Acestea puteau fi urmărite doar prin „remarci“ sau „observații“ filozofice. Doar ele răspundeau „înclinației
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
schimb, Georg Henrik von Wright, cel care i-a urmat lui Wittgenstein la catedra de la Cambridge, a crezut că ea este expresia unei gândiri autentice, care se desprinde însă sub aspecte esențiale de tradiția gândirii occidentale. (Pentru informații în această privință, vezi studiul „Există un Wittgenstein I și un Wittgenstein II?“.) Un alt filozof bine cunoscut, George Moore, care a asistat la lecțiile lui Wittgenstein din anii 1930-1933, înclina de asemenea, în însemnările pe care le-a lăsat, să considere că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
aceasta nu va fi oare: «Vrei mătura? Și de ce te exprimi așa de ciudat?» Va înțelege el, așadar, mai bine propoziția care este mai departe analizată?“ 22 L. Wittgenstein, Însemnări postume, p. 41. 310 GÂNDITORUL SINGURATIC 23 Vezi, în această privință, Marie McGinn, Wittgenstein and the Philosophical Investigations, Routledge, London and New York, 1997. Autoarea avertizează: „Această reorientare a gândirii noastre de la abstracții și generalizări spre examinarea grijulie a ceea ce stă în fața ochilor noștri, în practica noastră concretă a utilizării limbajului, este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că filozofia se află în pragul unei prefaceri radicale. Cei capabili să-și însușească un nou mod de a gândi și noi instrumente de cercetare vor avea șansa de a aduce în scurt timp contribuții de însemnătate capitală. În această privință, vederile lui Russell ajunseseră atunci în faza deplinei maturități, iar nou-venitul le va îmbrățișa cu entuziasmul neofitului. Dacă citim reflecțiile lui Russell asupra trecutului și viitorului filozofiei, cuprinse în cartea lui Our Knowledge of the External World, publicată în 1914
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
suferință. Or, pe măsură ce l-a cunoscut mai bine pe Russell, Wittgenstein a devenit conștient cât de mari sunt obstacolele care stau în calea acelei comuniuni pe care și-o dorea. Modul în care trăia Russell nu se potrivea în multe privințe cu aspirațiile spre desăvârșire ale unui admirator al lui Weininger. Comportarea lui Russell nu era inspirată de acea necruțătoare lipsă de îngăduință față de slăbiciunile proprii și ale celorlalți pe care o cultiva deja Wittgenstein. Îi devenea tot mai clar cât
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
recente ale ideilor fostului său profesor. Într adevăr, o lucrare de introducere în ceea ce numea „filozofia matematică“ și lecțiile despre atomismul logic, produse de către Russell în anii războiului, marcau o evoluție a gândirii sale filozofice într-o direcție în multe privințe opusă pozițiilor Tractatus-ului. Russell susținea bunăoară că lumea reală este obiectul de studiu al logicii în aceeași măsură ca și obiectul de studiu al biologiei, chiar dacă în primul caz este vorba despre trăsăturile cele mai abstracte și mai generale ale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale metafizicii tradiționale și cu înțelegerea cercetării filozofice drept o activitate de clarificare logică a gândurilor, Russell socotea că însemnătatea Tractatus-ului stă în primul rând în a fi arătat că adevărurile logicii sunt tautologii. El a apreciat că în această privință abordarea lui Wittgenstein este fără cusur, renunțând la propria lui perspectivă, mai întâi platonistă, iar apoi naturalistă, psihologistă, asupra naturii logicii. Pentru Wittgenstein, în schimb, nucleul lucrării îl constituia delimitarea într-un mod cu totul nou a domeniului a ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nimic comun cu perspectiva din care este examinat limbajul în Tractatus. Și mai puțin a putut să înțeleagă și să acepte Russell afirmația că despre etică și valori „nu se poate spune nimic“. Observația lui a fost că, în această privință, autorul Tractatus-ului s-ar contrazice. „Întregul subiect al eticii, de exemplu, este plasat de domnul Wittgenstein în regiunea misticului, a inexprimabilului. Cu toate acestea, el este capabil să și comunice opiniile etice. Apărarea lui va fi că ceea ce numește misticul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nici de faptele pe care le invocă, nici de raționamentele sale.“37 Sugestia lui Wittgenstein era că cei care vorbesc de legi ale istoriei vorbesc doar despre ceea ce cred și speră ei, adică vorbesc „la persoana întâi“, că în această privință nu există fapte și probe. În mod firesc, el înclina să creadă că a sacrifica o muncă serioasă în filozofie în favoarea unui activism social de tipul celui practicat de Russell nu poate fi decât o greșeală. Lui Drury îi spunea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acest fel sunt destul de banale. Ele au fost menționate aici deoarece reprezintă un fundal contrastant, care pune mai bine în evidență caracteristicile marcante ale poziției lui Wittgenstein față de morală, religie și știință. Este o poziție care se situează, în multe privințe, la antipodul celei raționaliste, universaliste, distanțate de religie, adică a poziției lui Russell. Într-o discuție cu Drury, Wittgenstein a făcut odată o afirmație care lasă loc pentru interpretări: „Nu sunt, de fapt, un om religios, dar nu pot să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu văd orice problemă dintr-un punct de vedere religios.“48 Ce a avut în vedere Wittgenstein atunci când a calificat punctul de vedere din care examina toate problemele care îl interesau drept „religios“? Pot fi formulate unele supoziții în această privință. Ca și alte minți pătrunse de mentalitatea științifică modernă, Russell nu putea înțelege cum este cu putință ca atitudinea fundamentală a unei persoane cultivate față de problemele vieții omenești să fie puțin afectată de reflecții ce se sprijină pe temeiuri și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
reorientarea care îi este imprimată în acest fel, filozofia devine capabilă să aducă o contribuție reală la instituirea unei ordini sociale raționale, a societății democratice. Unul dintre membrii importanți ai Cercului de la Viena, matematicianul Hans Hahn, se exprima în această privință cu patos profetic, într-o scriere din anii ’30: „Treptat, se luminează însă de zi, iar eliberarea vine de acolo de unde a venit în lume și eliberarea politică, din Anglia. Cele mai strălucitoare nume pe calea acestei eliberări sunt John
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de forme de viață și de situații în care sunt folosite anumite expresii ale limbajului. „Nu exactitatea este ținta mea, ci cuprinderea cu privirea a ansamblului (Übersichtlichtkeit).“80 Inventarea și descrierea jocurilor de limbaj, o activitate care reprezintă în multe privințe antipodul analizei logice, răspunde tocmai acestei nevoi. Descrierea jocurilor de 366 GÂNDITORUL SINGURATIC limbaj ne ajută să vedem că la temelia a tot ceea ce cred și susțin membrii unei comunități omenești stau certitudini inseparabile de anumite practici și instituții. Acestea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
altceva. În acest sens, liberularbitru este o iluzie. Oamenii nu pot fi făcuți răspunzători pentru acțiuni generate de mecanisme cauzale din creierul lor. Faptul că ei au sentimentul că ar acționa în mod liber, neconstrâns, nu schimbă nimic în această privință. Nu-i poți cere răspundere morală celui incapabil să simtă compasiune sau căință. Și nu are sens să-i pedepsești pe cei care nu se pot comporta altfel decât se comportă. Concluzia este că, dacă în lumina cercetărilor din neuroștiințe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
există merit sau vină, recompensă sau pedeapsă. Distincția dintre acțiunile determinate de cauze și respectiv de motive sau temeiuri ne apare cu multă claritate dacă examinăm limbaje mai simple, jocuri de limbaj. Poate fi citat un pasaj instructiv, în această privință, din lecțiile de la Cambridge ale lui Wittgenstein, din anul 1932-1933: „«Temei» are două semnificații: temei pentru ceva (reason for) sau cauză. Acestea reprezintă două ordini diferite ale lucrurilor. [Ă] A da un temei înseamnă a realiza un proces al calculului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
op. cit., pp. 153-154. 10 The Autobiography of Bertrand Russell, vol. II, George Allen and Unwin, London, 1968, pp. 116 -117. 11 Vezi R. Monk, op. cit., p. 532. 12 Ibidem, p. 534. 13 Vezi ibidem, pp. 567-568. 14 Vezi, în această privință, și studiul „Tractatus-ul și sfârșitul filozofiei“, îndeosebi partea introductivă și partea finală. 15 Vezi B. Russell, „Introduction“, în L. Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus, Routledge, London and New York, 1990, p. 7. 16 Ibidem, p. 8. 17 Ibidem, p. 23. 18 Vezi P.
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 161.) 66 „Creștinismul spune între altele, cred eu, că toate învățăturile bune nu ajută la nimic. Trebuie să schimbăm viața. (Și orientarea vieții.)“ (Op. cit., p. 107.) 67 Vezi, în această privință, R. Harré, „Wittgenstein: Science and Religion“, în Philosophy, 76, 2001 și, îndeosebi, N. Malcolm, Wittgenstein: A Religious Point of View, Cornell University Press, Ithaca, New York, 1994, pp. 9-23. 68 Vezi, de exemplu, Peter Whinch, „Discussion of Malcolm’s Essay“, în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
recomandă efectuarea unui test de efort pentru stabilirea nivelului de antrenament de la care se va începe. În ceea ce privește fumatul, pentru T1DM s-a arătat că la fumători se înregistrează valori tensionale mai ridicate decât la nefumători, iar pentru T2DM în această privință, deși datele concrete lipsesc, este de presupus un efect similar deoarece atât fumatul cât și diabetul induc disfuncție endotelială și alterarea reologiei sangvine. Ca urmare se recomandă categoric oprirea fumatului în ambele tipuri de DZ. De altfel, abordarea nonfarmacologică se
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
Ea se caracterizează și prin: alterarea inhibiției de contact a mișcării și a diviziunii chiar și în mediu lichid, diminuarea joncțiunilor intercelulare, modificarea potențialelor de membrană (negativare accentuată). 2. Țesutul neoplazic se deosebește radical de țesutul de origine, atît in privința structurii cît și în privința citoarhitecturii. Parenchimul tumoral este reprezental de celulele tumorale cu grade diferite de diferențiere, iar stroma, formată din țesut conjunctiv, este mai bogată (sarcoame) sau mai redusă (carcinoame). 3. Istoria naturală tumorală. Tumorile maligne își au propria
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
Ceaușescu, a făcut parte din Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (C.N.S.A.S). El a studiat și dosarul lui Traian Băsescu, fiindcă el a existat, ulterior acesta volatilizându-se. De ce îl contestă Mircea Dinescu pe actualul președinte? În această privință nu putem spune prea multe lucruri. Probabil, că în viitorul apropiat vor ieși la iveală cauzele acestei rivalități dintre Traian Băsescu și Mircea Dinescu. Fiind în Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, poetul disident a dat un răspuns grăitor într-
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
spune că noțiunea de "parlamentar privit ca actor internațional rămâne o contradicție în termeni 182", iar conflictele de interese între rolul unui parlamentar național și al unui reprezentant într-un organism internațional ar putea fi, într-adevăr, inevitabile. În această privință, este important pentru adunări să stabilească priorități clare în ceea ce privește problemele care trebuie abordate în scopul de a evita disiparea energiilor lucru pe care atât APCE și Adunarea OSCE au tendința de a-l uita. În cele din urmă, o lipsă
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
garanții în materie de compunere a instanței constituie piatra de temelie a dreptului la un proces echitabil, a căror respectare instanța comunitară trebuie să o verifice în special atunci când se invocă o încălcare a acestui drept, iar contestația în această privință nu apare de la bun început ca fiind în mod vădit lipsită de seriozitate 431. Din jurisprudența Curții rezultă și că împrejurarea că judecătorii care au participat inițial la judecarea unei cauze participă la o nouă judecare a aceleiași cauze în cadrul
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
nu trebuie să fie părtinitor sau să aibă prejudecăți, imparțialitatea personală fiind prezumată până la proba contrară. În al doilea rând, instanța trebuie să fie în mod obiectiv imparțială, și anume trebuie să ofere garanții suficiente pentru a exclude în această privință orice bănuială legitimă 434. Recurentul nu a invocat niciun element obiectiv de natură să dea naștere unei incertitudini în ceea ce privește imparțialitatea Tribunalului. În această privință, recurentul se limitează astfel să invoce prezența acelorași judecători în cele două complete de judecată în
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
în mod obiectiv imparțială, și anume trebuie să ofere garanții suficiente pentru a exclude în această privință orice bănuială legitimă 434. Recurentul nu a invocat niciun element obiectiv de natură să dea naștere unei incertitudini în ceea ce privește imparțialitatea Tribunalului. În această privință, recurentul se limitează astfel să invoce prezența acelorași judecători în cele două complete de judecată în discuție, și anume o împrejurare care nu este, ca atare, incompatibilă cu cerințele dreptului la un proces echitabil. În consecință, al doilea motiv a
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
European, prin faptul că nu i-a notificat Decizia Biroului din 1 februarie 2006, încălcase principiul bunei administrări, astfel cum este prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de Codul de bună conduită. În această privință, a amintit că, independent chiar de existența unor astfel de dispoziții, dreptul la o bună administrare face parte dintre principiile generale de drept pe care instituțiile au obligația să le respecte. Parlamentul European a răspuns în această privință că Tribunalul
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]