15,319 matches
-
cu securea unul din acești arbori, tăietura s-ar deschide ca un surîs; nimic din acestea nu lipsea grecilor În realitate, numai că În Hiperboreea ele nu expirau niciodată... Două fecioare hiperboreene erau Înmormîntate la Delfi unde au adus obiectele sacre ale cultului lui Apolo și au murit În sanctuar. Sufletele lor transparente, sortite să trăiască Într-o eternă auroră, s-au stins În crepusculul care Înroșea pădurea În dreptul fîntînii Castalia... Cum zice Hegel, zilele frumoase ale artei eline au trecut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
avea nevoie. Dobândise o pancreatită severă. Ajunseră subiect de bârfă pentru toți. Când se deschidea subiectul despre alcool, devenea tăcut ca un mormânt. Deseori îl întreba:De ce bei, mă? Ce plăcere găsești în alcool? - Știu că vinul este un lucru sacru. - Dar nu știi realitatea. Oamenii se diferențiază după felul în care îl consumă. Tu știi ce ești acuma? Ești un mâncător de nervi, iar cu tine alături nu obțin decât din nou singurătatea. Ești ca un medicament care înșeală, la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
într-o relație doar pentru a ne umple timpul, acest lucru atrăgând după sine și compromisuri. O dragoste trăită fără suflet e ca un sărut parșiv și trădător, ca o scrisoare timbrată fără destinație. Sexul nu este decât o energie sacră, o experiență unică situată în fiecare dintre noi. O viață orodnată din punct de vedere sexual evită multe dereglări hormonale și șterge multe tensiuni. Leon avea arhiva sa de viață destul de prăfuită și dezastruoasă. Până și fața lui exprima asta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi cultură, arta, obiceiuri, arhitectura, etc. Astfel cultul în formă actelor rituale se desfasoara într-un cadru comunitar, monastic sau mirean, presupunând și o adaptabilitate la nevoile comunității și la regulile acesteia, fără a se depărta însă de caracterul sau sacru și autentic. în ceea ce privește strict tema la care la care ne referim și anume: Elementele liturgice privind taină cununiei în antichitatea păgâna la evrei și la creștinii primelor veacuri, putemn spune mai întâi că aceasta „taină mare” (Efeseni 5,23), este
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
al casei sale, ori în cadru oficial la Teplu. Remarcam faptul că odată cu trecerea timpului, cănd doctrina și cultul fiecărei religii s-a dezvoltat și instituția căsătoriei și-a mutat centru obișnuit de celebrare, din planul familial particular spre planul sacru oficial săvârșit la templu în cadrul oficianților sacramentali respectivi. Astfel de la egipteni și până la popoarele din bazinul Mediteranei toate vechile religii săvârșeau elenente cultice care sacralizau într-o oarecare măsură căsătoria. Privind și observând firul și evoluția gândirii și practicilor religioase
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
din ordinea naturii în ordinea harului, învăluind-o prin participarea la Nunta din Cană Galileii în ambianța harică ce iradia din Persoană Să. De aceea aceste elemente ale cultului din întrebuințarea lor naturală devin prin întrebuințarea lor, în cadrul cultului Bisericii, sacre căci: „sacrul reprezintă irumperea în această lume a absolutului. Elementele de aici nefiind sacre prin propria lor natură ci doar prin participare. Actul dumnezeiesc scoate o ființă sau un lucru din condițiile sale empirice naturale și îl pune în comuniune
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
naturii în ordinea harului, învăluind-o prin participarea la Nunta din Cană Galileii în ambianța harică ce iradia din Persoană Să. De aceea aceste elemente ale cultului din întrebuințarea lor naturală devin prin întrebuințarea lor, în cadrul cultului Bisericii, sacre căci: „sacrul reprezintă irumperea în această lume a absolutului. Elementele de aici nefiind sacre prin propria lor natură ci doar prin participare. Actul dumnezeiesc scoate o ființă sau un lucru din condițiile sale empirice naturale și îl pune în comuniune cu energiile
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Galileii în ambianța harică ce iradia din Persoană Să. De aceea aceste elemente ale cultului din întrebuințarea lor naturală devin prin întrebuințarea lor, în cadrul cultului Bisericii, sacre căci: „sacrul reprezintă irumperea în această lume a absolutului. Elementele de aici nefiind sacre prin propria lor natură ci doar prin participare. Actul dumnezeiesc scoate o ființă sau un lucru din condițiile sale empirice naturale și îl pune în comuniune cu energiile sfințitoare”. Evident că și în antichitate aceste elemente simbolizau ceva, insă Biserică
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
provine dintr-un cadru tradițional vine să împlinească nevoia spirituală de a binecuvânta practic începutul nunții cu toate aspectele pe care le presupune, în scopul realizării unui parcurs ceremonial după prescripții de credință și de datina care stabilesc un început sacru. Astfel dintr un element pur profan, Biserica cu forța ei pătrunzătoare „schimba profund mersul evenimentelor căci acum acțiunea se încheie în ceresc, de aceea de la promisiune se ajunge la împlinirea ei prin invocarea Sfanțului Duh”. Biserică binecuvintează logodna precum și inelele
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mare cinste deaceia și instituția căsătoriei era protejată. Ea era săvârșită în fața funcționarilor ministeriali și a preoților. Pe o treaptă inferioară înțelegerii căsătoriei se află popoarele canaaniților și fenicienilor care datorită nivelului de religiozitate scăzut, prin aceea că practicau prostituția sacra, bărbatul se putea căsători cu orcâte femei ar fi voit și iarăși le putea repudia oricând, de aceia și căsătoria era privită că un simplu act civil fără nici o implicație religioasă. În bazinul Mării Mediterane, la popoarele care au făurit
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
căsătoria cu caracter religios era destinată doar patricienilor pe când ceilalți cetățeni beneficiau de căsătoria civilă. Ritualul căsătoriei începea cu un sacrificiu, care era făcut sub conducerea lui Pontifes Maximus, fiind de față și un flamen împreună cu zece martori. Caracterul eminamente sacru al acestei căsătorii este arătat și prin faptul că ea se mai numea și farracia sacra, pentru că cei căsătoriți mâncau în mod ritual dintr-o pâine sacra ce era coapta în cadrul sacrificiului menționat. Tot acum avea loc și împreunarea mâinilor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
căsătoriei începea cu un sacrificiu, care era făcut sub conducerea lui Pontifes Maximus, fiind de față și un flamen împreună cu zece martori. Caracterul eminamente sacru al acestei căsătorii este arătat și prin faptul că ea se mai numea și farracia sacra, pentru că cei căsătoriți mâncau în mod ritual dintr-o pâine sacra ce era coapta în cadrul sacrificiului menționat. Tot acum avea loc și împreunarea mâinilor drepte ale mirilor denumită generic dexterum junctio, care reprezenta legătură încheiată între un bărbat și o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Pontifes Maximus, fiind de față și un flamen împreună cu zece martori. Caracterul eminamente sacru al acestei căsătorii este arătat și prin faptul că ea se mai numea și farracia sacra, pentru că cei căsătoriți mâncau în mod ritual dintr-o pâine sacra ce era coapta în cadrul sacrificiului menționat. Tot acum avea loc și împreunarea mâinilor drepte ale mirilor denumită generic dexterum junctio, care reprezenta legătură încheiată între un bărbat și o femeie, expresie plastică a trecerii femeii în mâinile bărbatului și modul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fost favorabili sau nu căsătoriei. Analizând evolutiv și sistematic elementele liturgice legate de tema propusă observăm că o înțelegere pătrunzătoare și pe o scară a valorilor mai înaltă, beneficiază instituția căsătoriei în perspectiva Vechiului Testament, deoarece ea primește caracterul de sacru încă de la început. În acest ritual al căsătoriei din cadrul religiei israelite se observă câteva asemănări de structură și chiar de continut cu ceremonialul cultului creștin. Mai întâi remarcam concepția biblică unanimă conform căreia alianța dintre Dumnezeu și poporul ales este
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
credincioșilor sau sporeau frumusețea, podoaba exterioară a cultului. Și dimpotrivă Biserică a respins practicele rituale care constituiau o amenințare pentru viața religioasă, care alterau sensul original al cultului. în acest sens putem spune că: „elementele cultice în general nu sunt sacre prin propria lor natură, doar actul dumnezeiesc scoate un lucru sau o ființă din condițiile sale naturale și îl pune în comuniune cu energiile sfințitoare”. Biserică se folosește de gest și simbol, care alături de cuvânt slujesc exprimării unor adevăruri cât
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de foame în bordeiele lor sau în temnițe etc. etc. Toate acestea se știu. Ceea ce se știe mai puțin, sunt consecințele, de o extremă gravitate, ale acestui metodic asasinat al culturii românești. [...] E vorba, pur și simplu, de un ma sacru cultural până în cele mai mici amănunte. Se urmărește lucid și conștiincios decapitarea noastră spirituală. O asemenea decapitare spirituală se poate dobândi cu prețul a o mie sau a zece mii de creatori și intelectuali; dar, din nefericire, ea se poate dobândi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de soarele Mangaliei, în vacanțe - nenumăratele noastre va canțe însorite. Curaj, scumpa mea copilă. Te binecuvântez din toată inima mea îngrijorată și adesea istovită. Să știi că sunt fericită că ești la Paris și că aș mai face iar acest sacri ficiu, cu bucurie și durere, dacă ar trebui să-l mai fac o dată. Te binecuvântez și te încredințez grijii bunului Dum nezeu, mare și puternic. Mamina 14/1947 14 noembrie [1947], vineri seara [...] Prezența aceasta aproape reală a fost darul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la gară în ziua aceea - am pecetluit despărțirea noastră definitivă. Mi am supraestimat puterile în ziua aceea, dar îmi este angajată onoarea, e în joc utilitatea sacrificiului meu; nu dau înapoi, n-am să dau niciodată înapoi în fața unui gest sacru, acceptat și liber consimțit. Nu-mi mai fumez țigara în fotoliul galben, stau dreaptă și tare ca un stâlp pe scaunul de piele din sufragerie, care tronează ca un scaun electric, în locul fotoliului tatei - neocupat de la plecarea ta - și aștept
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
urez viață fericită - fiindcă, în fond, când am fost de acord cu plecarea ta, am optat pentru viața frumoasă pe care aveai s-o duci cândva, departe de mine. Sunt o ființă îngrozitoare că-ți spun toate lucrurile astea interzise, sacre. Dar cu cât înaintez spre moarte, cu atât îmi dau seama că între noi, pe zi ce trece, imposibilul se cimentează, se face dur și impene trabil precum oțelul. Ani și ani se interpun între mine și întoarcerea ta; viața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
studiu cu titlul Istoria toleranței religioase În România (1868). Încercând să combată ideea că românii ar fi xenofobi și, mai ales, antisemiți, tânărul deputat Hasdeu contraargumentează cu „reali tatea secolarei toleranțe religioase a străbunilor și părinților noștri”. El motivează această „sacră moștenire”, această „tradițiune istorică”, prin faptul că românii nu ar avea apetență pentru fanatism religios <endnote id="(6, pp. 22 ș.u.)"/>. Prin antisemitismul mai mult sau mai puțin mascat de care dă dovadă În acest opuscul, B.P. Hasdeu Își
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al XIII-lea Îi prezintă pe evrei purtând un stigmat specific : tabula. Era vorba de o bucată de pânză galbenă, decupată În forma clasică a Tablelor Legii : două dreptunghiuri alăturate, cu marginile de sus rotunjite. De data aceasta, o emblemă sacră pentru iudaism a fost transformată Într-un semn dezonorant. Și În acest caz, impunerea stigmatului (Începând cu anul 1217, de către regele Henric al III-lea) a fost un semnal de alarmă care anunța persecutarea și evacuarea evreilor. Într-adevăr, din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
curțile marilor orașe, chiar și În cartierul bucureștean Dudești-Văcărești. „Nu auzi În tot cartierul [evreiesc] lătrat de câine - scria cu ironie Henri Stahl În 1910 -, dar nu e curte În care să nu răsune armonios gârâitul simpatic al gâștelor, animal sacru la romani și la evrei” <endnote id="(843, p. 122)"/>. Până În primele decenii ale secolului XX - constată istoricul Victor Neumann -, păstoritul evreiesc din Maramureș și Bucovina „se transformă Într-o realitate economică imposibil de neglijat”. „Nemaiîntâlnit la scara Europei, aspectul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zis Domnul : «Tu nu poți să vezi fața mea, căci nu se poate om care să mă vadă și să rămână viu»” ; cf. Ieșirea 33, 20 și 34, 33-35). În acest caz, este mai degrabă vorba de un „hotar” Între sacru și profan, unul de delimitare, dar și de protejare a muritorului la apariția orbitoare a zeului cu chipul său real. Profetul Isaia, de pildă, se crede „un om pierdut”, „căci pe Împăratul Domnul Savaot l-am văzut cu ochii mei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe evrei ca pe niște necredincioși, ce profanează prin prezența lor pe sfinți și icoane” <endnote id=" (172, p. 194)"/>. Și În Evul Mediu evreii erau bătuți, alungați și chiar omorâți pentru motive similare : acuzații de profanare a unor obiecte sacre și de declanșare a unor epidemii sau a unor fenomene meteorologice nefaste. În prima jumătate a secolului al XI-lea, de exemplu, la Roma, s-a motivat „un ciclon teribil” prin faptul că, de Paști, evreii ar fi vrut să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ediție Îngrijită de Stelian Neagoe, Editura Humanitas, București, 1991 (prima ediție, 1923). 401. Adolphe Stern, Însemnări din viața mea, vol. II, Editura Cercului Libertatea, București, 1921 ; apud 402, pp. 52-67. 402. De te voi uita Ierusalime. Țara Sfântă și Cărțile Sacre În literatura română, antologie de Marin Bucur și Victoria Ana Tăușan, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996. 403. Roger Parham-Brown, „De ce am scris despre romi ?”, Revista 22, nr. 20, 18-24 mai 1999, pp. 12-13. 404. G.T. Niculescu-Varone și E.C. Găinariu-Varone
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]