13,967 matches
-
astfel de artă de agrement, astfel că unul dintre criticii din 1896 l-a caracterizat în următorul mod: În 1896 s-a produs o mișcare de secesiune, împotriva președintelui „Salonului Oficial”, C. Stăncescu, intitulată „Salonul artiștilor independenți”, care amintea de „Salonul Independenților” de la Paris. Revenit la București, pictorul a fost în 1896 principalul inițiator al „"Expoziției artiștilor independenți"”, care s-a deschis chiar în fața Salonului Oficial. În anul respectiv împreună cu Constantin Artachino, a organizat în februarie o expoziție, după care s-
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
mișcare de secesiune, împotriva președintelui „Salonului Oficial”, C. Stăncescu, intitulată „Salonul artiștilor independenți”, care amintea de „Salonul Independenților” de la Paris. Revenit la București, pictorul a fost în 1896 principalul inițiator al „"Expoziției artiștilor independenți"”, care s-a deschis chiar în fața Salonului Oficial. În anul respectiv împreună cu Constantin Artachino, a organizat în februarie o expoziție, după care s-a implicat din ce în ce mai pregnant în manifestări publice a așa numiților artiști independenți care s-au opus artei oficiale. Luchian împreună cu Nicolae Vermont, C. Artachino
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
a așa numiților artiști independenți care s-au opus artei oficiale. Luchian împreună cu Nicolae Vermont, C. Artachino și mulți alții s-au constituit într-un comitet de organizare care a pregătit deschiderea unei expoziții simultan cu cea de inaugurare a Salonului Oficial, într-o clădire învecinată. Catalogul expoziției s-a dorit a fi un manifest prin care organizatorii spuneau: Având în vedere ostilitatea celor care dirijau viața artistică din acele timpuri, această expoziție a „"independenților"” inaugurată de Nicolae Grigorescu, a avut
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
puțin cunoscută și plină de erori în exactitatea informațiilor, prima și cea mai veche monografie a lui Virgil Cioflec fiind săracă în detalii. Cele mai multe lucrări din acea perioadă sunt încă risipite prin colecții particulare sau dispărute. A decorat de asemenea salonul unui vapor fluvial, precum și saloanele lui V. Antonescu, ministru de justiție din București, cu panouri pictate cu marchize și peisaje de „stil”. Semnificativ de menționat este că Antonescu i-a plătit doar o parte din bani, iar pentru restul sumei
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
erori în exactitatea informațiilor, prima și cea mai veche monografie a lui Virgil Cioflec fiind săracă în detalii. Cele mai multe lucrări din acea perioadă sunt încă risipite prin colecții particulare sau dispărute. A decorat de asemenea salonul unui vapor fluvial, precum și saloanele lui V. Antonescu, ministru de justiție din București, cu panouri pictate cu marchize și peisaje de „stil”. Semnificativ de menționat este că Antonescu i-a plătit doar o parte din bani, iar pentru restul sumei datorate i-a trimis niște
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
a mai putut ține penelul cu degetele paralizate, astfel că ajunsese să pună pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. Din relatările Laurei Cocea, Virgil Cioflec l-a convins pe George Enescu în anul 1915 (după terminarea expoziției Salonului Oficial), să-i facă o vizită lui Luchian și să-i cânte la vioară. Tudor Arghezi a relatat într-un interviu vizita compozitorului George Enescu la patul unde era imobilizat Luchian: Astfel s-a sfârșit, consumată de flacăra unei inepuizabile
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
fiind uimit de pictorii impresioniști. În 1889 organizează la Christiania prima sa expoziție personală iar în 1892 participă la expoziția Asociației Artiștilor Berlinezi. În Berlin, realizează primele gravuri și litografii. În timpul următoarei călătorii la Paris (1896) își expune lucrările la Salonul Artiștilor Independenți și la galeria Bing. Munch se îndepărtează de limbajul artistic impresionist, fiind mai interesat de valorile decorative și de expresivitatea liniilor. În cadrul expoziției "Secesiunii" din Berlin (1902) expune 22 tablouri din ciclul "Frize de viață". La Berlin, face
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
1884, "Pubertatea" 1894), fie ca ca simbol al păcatului și instrument al satanei ("Vampirul" 1893, "A doua zi" 1895). Din acest punct de vedere, "Madonna" reprezintă o sinteză perfectă a perverselor lui obsesii mistice și erotice. Prezentându-și "Madonna" la Salonul Artiștilor Independenți din Paris în anul 1896, Munch îi dă titlul "Femeie îndrăgostită", dovedind faptul că în ochii săi religia și senzualitatea sunt strâns legate una de cealaltă. În viziunea lui Munch, femeia iubită se confundă cu Madonna suferinței. Femeia
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
exportate în toată Europa: Italia, Franța, Ungaria, Germania, Elveția, Belgia, Slovenia, Croația, Polonia, Letonia, Austria, Cipru, Malta, dar și în America, Canada, Japonia, Africa de Sud, Liban, Israel sau în Asia. În anul 2011, Jolidon participă pentru a 14-a oară la Salonul Internațional de Lenjerie (SIL) Paris, cel mai important eveniment din lumea lenjeriei. În anul 2012, Jolidon marchează a 15-a participare consecutivă la SIL Paris , la care participă alături de nume consacrate ale lumii de profil. Jolidon estimează că va reveni
Jolidon () [Corola-website/Science/297919_a_299248]
-
chiar al poeziei iminente. Unii specialiști eminescologi (ca Petru Creția, între alții, sau Ion Negoițescu) au accentuat valoarea operei poetice postume a lui Eminescu. Virgil Nemoianu făcea distincția între două romantisme aplicabile și eminescianismului poetic, unul de tip Biedermaier, de salon, de expresie franceză în principiu, ca în poezia antumă (selecție făcută în spiritul vremii de Maiorescu însuși) și un romantism înalt, de tip germanic sau englez (comparabil cu poemele lui John Keats, Byron, Shelley, la care se adaugă Novalis, Holderlin
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
ul (un franțuzism care se citește [ pron. "fovism"]) a fost un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. În anul 1905, la Salonul de Toamnă din Paris, câțiva tineri pictori - Henri Matisse, André Derain, Maurice de Vlaminck, Jean Puy, Henri Manguin și Albert Marquet - expun tablouri care șochează prin violența exploziei de culori. Criticul de artă Louis Vauxcelles, surprins de contrastul dintre culorile
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
dovadă evidență a folosirii acestui stil. Matisse își petrece vara anului 1905 la Collioure, un mic port situat în sudul Franței, unde sosește și André Derain. Amândoi artiștii lucrează împreună. În octombrie 1905 are loc la Paris al III-lea Salon de Toamnă. În sala nr. VII au fost grupate tablourile lui Matisse, Marquet, Derain, de Vlaminck, Dufy. Izbucnește un scandal! Explozia culorilor puternic contrastante și modernitatea tablourilor trezesc furia criticilor oficiali. Unul dintre aceștia - Louis Vauxcelles - numește sală care grupează
Henri Matisse () [Corola-website/Science/297979_a_299308]
-
o clinică din Lyon. În ciuda temerilor inițiale, Matisse va părăsi spitalul în plină formă, gata să se reapuce de lucru. Începe să utilizeze tehnică hârtiei decupate ("collages") și inițiază seria ""Jazz"". După eliberare, se organizează o mare expoziție retrospectivă la Salonul de Toamnă din Paris (1945). Între anii 1946-1951 realizează monumentala lucrare de decorare a capelei "Rosaire" din mănăstirea călugăritelor dominicane din Vence, în apropiere de Nișă. În 1952 are loc lnaugurarea muzeului Matisse din Le Cateau-Cambrésis, orașul său natal. Greutatea
Henri Matisse () [Corola-website/Science/297979_a_299308]
-
medium;"><spân lang="ro-RO"> în port. Mult bagaj nu am avut. A rămas casă plină cu de toate, cu zestrea mea, un coș de rachița mare cu zestre, că așa era pe atunci, cu mobilă nouă, cumpărată de câțiva ani, saloanele închise, bani în bancă au rămas, nu s-au dus să-i ia, că dacă te duceai nu mai rămânea nimic, văzusem eu și tatăl meu ce s-a întâmplat cu un batran. Când am ajuns la Galați, ne aștepta
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.15: Capitale ale Culturii în contextul politicilor UE () [Corola-website/Science/296142_a_297471]
-
participă și cinematografia românească, obținând premii importante pentru filmul românesc. "O artă s-a născut sub ochii noștri." (Georges Sadoul) Prima proiecție cinematografică publică a unui film, cu aparatul Fraților Lumière, are loc la 28 decembrie 1895, la Paris, în salonul Indian al restaurantului "Grand Cafe", Boulevard des Capucines. ul proiectat e intitulat " La Sortie de l'Usine Lumière à Lyon" ("Ieșirea din Uzinele Lumière din Lyon"). Un alt film foarte important a fost "L'Arrivée d'un Train en Gare
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
atelierul ticsit și dezordonat, pe pânze improvizate din fețe de masă, cearșafuri sau cămăși de noapte, ziua continuă să studieze. Îi cunoaște pe poeții Max Jacob și Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă (1912). În anii 1913 și 1914 își expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 își vizitează familia în Vitebsk și, surprins de izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani. În primul an de
Marc Chagall () [Corola-website/Science/298459_a_299788]
-
superior de comerț din Anvers și mai apoi la cel de la Paris. Aici ia contact cu arta occidentală fiind puternic impresionat de Cézanne și curentul impresionist. Cumpără cărți de artă, ia contact cu mediile artistice, vizitează expoziții și muzee, frecventează saloanele literare și cafenelele unde se întâlneau artiștii. Îi cunoaște în această perioadă pe Matisse, Derain, Bonnard și Dufy. Întorcându-se la București, frecventează mediile artistice ale anilor 1920 - 1950, interval în care colecționează lucrări de artă contemporană ale pictorilor deja
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
1921, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, la clasa de sculptură a lui Dimitrie Paciurea. A părăsit această școală, în 1925, pentru a urma cursurile Academiei Libere de Arte Plastice. Debutul său public a fost la Salonul Oficial din 1925. În 1926, Baraschi era premiat la aceeași manifestare oficială, iar în 1927 primea o bursă de studii în Franța. Ca și prietenul său Mac Constantinescu, sculptorul studiază la Academia Julian în preajma lui Marcel Bouchard, apoi se îndreaptă
Constantin Baraschi () [Corola-website/Science/307088_a_308417]
-
între suprafețele aplatizate ale formelor și o tușă liberă, vibrantă, gestuală. Studiază în același timp la Academia de Belle-Arte și la Academia Liberă „Guguianu”, unde îi are ca profesori pe Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi și Alexandru Ciucurencu. Debutează la Salonul Oficial din București, in 1947. Își construiește o carieră solidă având mai multe expoziții personale și colective în țara și în străinatate; la Paris, Berlin, Praga, Dresda, Edimburg, Washington, Munchen, Moscova, Sofia. Parcursul său a fost încoronat de mai multe
Ion Pacea () [Corola-website/Science/307090_a_308419]
-
printre alții Vasile C. Motrin, doctorul C. Cantacuzino și Dimitrie Geronta. Premiul tombolei a fost lucrarea "Copilul" (versiunea în bronz) ce a revenit studentului la drept Victor N. Popp viitorul colecționar al operelor lui Brâncuși. Devine în 1908 asociat al Salonului Socetății naționale din Paris și membru societar al grupărilor müncheneze "Sezession" și "Künstlergenossenschaft". Locuiește din 1909 o periodă la prietenul său Constantin Brancuși în cartierul Montparnasse în Paris. În anul 1910 este membru fondator al "Asociației Amicale a Românilor din
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
de Max, Gheorghe Mărculescu, Theodor Pallady, medicul Levaditi și avocatul Virgil V. Stănescu. Pictează în anii următori în Franța, Elveția, Turcia, Italia, Grecia, Iugoslavia, Maroc, Alger, Tunisia, Germania etc. A expus la Tinerimea artistică cu regularitate, până în 1924 și la Saloanele Oficiale până în 1946. Ca și ceilalți colegi de generație, este fascinat de peisajele de la Balcic pe care îl pictează cu mare plăcere. În anul 1922 organizează la Balcic cu ajutorul asociației Cercul Intim o expoziție dedicată locului la care participă cu
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
să-și ia examenele din doi ani într-unul singur și astfel Caragea a reușit să-și termine studiile. S-a făcut cunoscut încă din 1933, imediat după absolvirea Academiei, când a expus primele sale lucrări de sculptură mică la Salonul oficial, făcându-se remarcat prin construcția volumelor și finețea modelajului. În 1934 a deschis prima expoziție de lucrări cu subiect folcloric în care a expus și câteva de inspirație dobrogeană: "Femeie cu cobiliță", "Dans dobrogean" sau "Pescarii". Tot în 1934
Boris Caragea () [Corola-website/Science/307145_a_308474]
-
de onoare a Arhivelor Statului Cluj · 1997: Diplomă de onoare a Muzeului Național Cotroceni · 2001: Cetățean de onoare al municipiului Baia Mare · 2002: Cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca · 2002: Diplomă de onoare a Prefecturii județului Albă · 2002: Premiul special la Salonul internațional de carte Oradea 2002 pentru vol. Artă românească, arta europeană. Centenar Virgil Vătășianu. · 2002: Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor al Republicii Franceze · 2002: Decorat cu Ordinul Steaua României cu rang de Cavaler · 2003: Decorat cu Crucea Transilvana, Arhiepiscopia
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
casa magnatului Nicolae Malaxa, care organiza săptămânal ceaiuri dansante. În 1920 renunță la Academia Comercială din cauza taxelor mari și trece la Facultatea de Drept, unde frecvența la cursuri nu era obligatorie. Având timp liber, își câștigă existența cântând prin restaurante, saloane și la școala de dans „Simion și Achim”, unde îl cunoaște pe saxofonistul Ion Mirea. Pleacă cu orchestra acestuia în orașul Alexandria din Egipt unde cântă timp de cinci luni. Întors în țară își face propria formație, „Trio Luca”, cu
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
publicat în țară și în străinătate peste 20000 de lucrări de grafică umoristică, portrete, ilustrații de carte ; a făcut afiș și scenografie pentru teatru; a primit 25 premii naționale importante și 5 mari premii internaționale; peste 150 de participări la saloane naționale de umor de pe întreg cuprinsul patriei și la peste 150 de saloane internaționale în 20 de țări de pe 5 continente; peste 1000 lucrari aflate în colecții particulare sau de stat ; membru în peste 50 de jurii naționale și internaționale
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]