13,226 matches
-
sărăcie a formei - de aici prozaism, platitudine și toate limitările care reduc poezia la afiș sau lozincă. Lipsiți de personalitate, numeroși poeți se copiază cu ușurință unii pe alții, pentru că n-au ce pierde. Ni s-a Întâmplat să fim siliți să răspundem la rubrica corespondenței cu asprime câtorva tineri care ne trimiteau cu candoare poeme plagiate, modificate doar ici colo. Aceasta este cea mai mare primejdie care amenință tânăra noastră poezie: lipsa de originalitate - și care duce la un formalism
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
deosebirea radicală Între vechea stare de lucruri și cea din RPR. «Vina» de a nu fi lăudat pe stăpânii și Împilatorii poporului, «vina» de a-i fi criticat și atacat În opera sa nemuritoare, Eminescu a plătit-o scump, fiind silit să se prăpădească În cea mai cumplită mizerie. Și doar Eminescu n-a fost singurul care a plătit astfel aceiași «vină» de a refuza să-și vândă talentul și cinstea posesorilor sacului cu bani. Marele Bălcescu s-a stins istovit
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
figuri care dau imaginea de ansamblu. Or aceasta nu e posibil fără a fi cunoscut și retrăit la rândul tău, viața eroilor. În roman se vede cum cunoașterea nu prea profundă a vieții și figurii activistului de partid l-a silit pe autor să Încerce a o compensa printr-o galerie de figuri de la inginerul Zusmann la Mitică Macaragiul. Or aglomerarea nu e capabilă niciodată să suplinească tipizarea. (Ă). Ilustrarea doar parțială a modului cum partidul acționează, face ca și construcția
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
solide puncte de reper în încercarea de reconstituire a dramatismului acelor timpuri: „Pe străzi treceau supt pază soldați stinși, ori camioanele care aduceau unul peste altul trupurile înțepenite, așa de multe, încât spitalele, unde bolnavii zăceau și supt paturi, erau silite să refuze primirea; (...) în orașul de o nesfârșită tristețe pentru a se face foc se tăiau copacii bătrâni de la Copou”. A urmat un rapid și uriaș efort de redresare a capacității militare a țării noastre. Armata română a fost reorganizată
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cea pentru apa ce o beau vitele din gârla de pe moșia boierului -, taxa de 5% pentru comunele rurale, fără a ști unde se duc acești bani, sau atitudinea perceptorilor, ce executau încasările tocmai când sătenii nu aveau cu ce plăti, silindu-i a-și vinde pământul pe nimic”. Ca și cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, în primăvara anului 1907, în vechiul Regat, a izbucnit o violentă epizootie de febră aftoasă. Apărută inițial în județele Ilfov, Tulcea și Dâmbovița, epizootia
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
data de 20 ianuarie 1846, în vreme ce istoricul băcăuan Jean Ciută, consultând sursele arhivistice locale, a datat evenimentul „la trecutul an 1848”. Fondatorul, clucerul Alecu Vilner, a reușit, prin intermediul propriilor fonduri, să organizeze o trupă de actori amatori, „cu care se sili a răspândi în public gustul teatrului românesc”. În anul 1852, mandatat de obștea târgului, acesta a încercat să scoată instituția din sfera privată și să o ridice la rangul de Teatru Național. Având în vedere „mărginitele mijloace”, pe rând, Eforia
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de spectacole. Mai mult, conform unui ordin emis de ministrul de Interne (nr. 3.981, din 7 februarie 1904), antreprenorii sălilor de teatru sau de spectacole, aveau obligația „de a fixa dinainte scaunele destinate acestor ofițeri, pentru a nu fi siliți să stea în picioare toată seara sau să fie deranjați când se prezintă posesorul scaunului”. Ordinea și liniștea publică erau, pe atunci, mai presus de orice. În schimbul taxei de 60 lei - percepută pentru fiecare reprezentație -, sala teatrului comunal putea fi
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
fuga monstrului fu de scurtă durată: cu un horcăit, se scufundă brusc în valurile înspumate. Cele trei saule se desfășurau zbîrnîind pe tamburi, cu atîta putere, încît îi crestară adînc; temîndu-se să nu li se desfășoare toată parîma, harponiștii se siliră din răsputeri, cu întreaga lor dibăcie, să apuce saulele aburinde și făcură asta de cîteva ori, pînă cînd - din pricina presiunii perpendiculare a cavaleților cu vîrful de plumb, prin care cele trei saule intrau drept în mare - copastiile ambarcațiunilor ajunseră, la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
desfășoare mai multă parîmă. Și, deși în felul acesta au pierit numeroase ambarcațiuni, tîrîte în adîncuri, tocmai manevra asta, numită „ține-te tare“, prin care chinuita balenă e prinsă pe la spate cu fierul țepos înfipt în carnea ei vie, o silește adesea să se ridice din nou la suprafață, pentru a înfrunta lancea dușmanilor săi. Dar, pe lîngă că această operațiune e atît de primejdioasă, am impresia că nici nu e întotdeauna eficace, deoarece e de presupus că o balenă rănită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga repede și cu furie. Ce ne ramînea de făcut? Dintre numeroasele stratageme șiretlicuri, scamatorii și alte asemenea rafinamente admirabile, la care e silit să recurgă adesea vînătorul experimentat, nici una nu se compară cu manevra subtilă denumită „aruncarea lăncii“. Exercițiile cu floreta sau cu spada sînt un fleac pe lîngă ea. Nu e folosită decît în cazul unei balene care se încăpățînează să fugă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ori; în acest caz, ori de cîte ori se va ridica la suprafață, va respira din nou exact de șaptezeci de ori, în exact același număr de minute. Dacă, însă, îl sperii după ce a respirat de cîteva ori și-l silești să plonjeze, cașalotul va căuta să iasă din nou, pentru a-și face plinul de aer; și nu se va scufunda ca să-și petreacă timpul obișnuit în adîncuri, pînă nu va fi respirat de șaptezeci de ori la suprafață. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un soi de jandarm sau vătaf desemnat, pare-se, de însăși Coroana engleză, el este împuternicit să încaseze toate veniturile regale aferente teritoriului celor Cinci Porturi. Unii autori numesc slujba asta o sinecură. Dar nu e așa, pentru că lordul-gardian e silit uneori să muncească din greu pentru a-și băga în buzunar veniturile, care sînt ale lui în virtutea faptului că le bagă în buzunar. Cînd acei sărmani marinari arși de soare, desculți și cu nădragii suflecați mai sus de gleznele picioarelor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asta, a vînătorilor de balene, nu există sinecuri; rangul și pericolul merg mînă în mînă; pînă ajungi căpitan, de ce te ridici pe scara ierarhică, de aceea muncești mai greu. Așa și cu bietul Queequeg: ca harponist, nu numai că era silit să înfrunte întreaga furie a balenei vii, ci - după cum am văzut - trebuia să se urce și pe spinarea ei moartă, în mijlocul mării agitate și să coboare apoi în bezna din adîncul calei, ca să asude amarnic în acea temniță subterană, mînuind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trei flăcări se lungesc, devenind de trei ori mai înalte ca înainte; Ahab închide ochii, odată cu ceilalți, dar pumnul lui drept e încleștat pe lanțuri.) Spuneam că-ți recunosc puterea mută și omniprezentă, nu-i așa? Nimeni nu m-a silit să spun asta. Și nici nu vreau să las din mînă lanțurile. Tu poți să mă orbești, dar chiar orb fiind, aș fi în stare să merg, pe bîjbîite. Tu poți mistui, dar eu mă pot preface în cenușă. Primește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gabierul mic au fost întinse și terțarolate. Nava își ține drumul. Ă înapoi toată lumea! O, Moby Dick, în sfîrșit ți-am nimerit inima! Acestea fură vorbele bolborosite de bătrîn în somnul lui chinuit, ca și cum glasul lui Starbuck i-ar fi silit visul îndelung amuțit să se rostească. Flinta, încă îndreptată spre bătrîn, tremura ca brațul unui bețiv, lîngă ușă; Starbuck părea să se lupte cu un demon; dar, întorcîndu-se de la ușă. puse în rastel țeava ucigașă și plecă. Ă Doarme prea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
privirea; tremura ca un pom veșted, din care cade ultimul rod putrezit. Ă Ce să fie? ce forță fără nume, de nepătruns și peste fire? ce zeu și stăpîn ascuns, ce împărat nemilos și crîncen mă împinge mereu din spate, silindu-mă, în ciuda tuturor pornirilor și dorurilor mele firești, să fiu gata oricînd să săvîrșesc în neștire ceea ce inima mea nici n-ar cuteza să conceapă? Oare Ahab este chiar Ahab? Cine e, Doamne, cel ce ridică brațul acesta? Sînt eu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ăsubl. de Kogăln.î, apăsarea spiritelor fu mai blândă. De aceea și inteligența au dat mai mult semn de viață..."1 Și înșiră cărțile și publicațiile apărute în anii 1849- 1854. În Muntenia, "cea mai mare parte din junime fiind silită a se desțăra, cu dânsa emigrase și toată viața intelectuală a Țării Romînești". Constantin Negruzzi ne spune același lucru - numai că el nu face distingere între Moldova și Muntenia, ca Kogălniceanu: "Întîmplările anului 1848 au fost fatale literaturii române. Politica
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
țărănimii. Constituția de la 1834 e, în sfârșit, realizarea aproape completă a dorințelor boierilor, care capătă de la ruși ceea ce Ioniță Sandu Sturdza, deși el însuși de neam mare, dar "boierinaș", nu voise să le dea la început deloc, iar mai târziu, silit de rușii întețiți de boieri, le dăduse numai în parte. Istoria ne arată chinurile la care erau supuși țăranii și sub fanarioți și, după aceea, sub Regulamentul organic. Dionisie Eclesiarhul ne arată caznele pe care le îndurau țăranii sub domnii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
constituții peste constituții, care de care mai oligarhice și mai apăsătoare pentru țărani. Scopul lor este să reducă puterea domnilor, să-i facă unelte în mâna lor de exploatatori. Ioniță Sandu Sturdza se opune: apoi, cum am spus, le cedează, silit de ruși, după convenția de la Akkerman. Iar Regulamentul organic este încoronarea succesului lor. Dar la dorințele boierilor fugiți în 1821 se opune clasa boierinașilor, care, neglijată, departe de putere, devenise o clasă revoluționară. Această clasă, din cauza intereselor sale, ia o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
destrăma pânza și, prin urmare, a crea o limbă mai frumoasă, poate, mai nobilă și mai învățată, căreia nimic nu i-ar lipsi alta decât de a fi românească. Aici încep necurmatele dispute între învățații pandemoniului nostru literar cării se silesc: Spirar nobil' sensi a' rozzi petti 1 , și pe care noi îi împărțim în trei clase. Liberalii zic (după Iorgovici și după Molnar) că trebuie a goni toate zicerile slavoane și ungro-turco-grece, deși aceste din urmă sunt foarte puține și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
au cam slăbit puterea razelor vizuale..." " - Pardon, mon cher oncle, n-am vreme acu, că prezentez omajurile mele sexului frumos..." " - Apoi, să-ți spun, mon cher oncle? Când au trăit cineva într-un târg civilizat ca Sadagura și când este silit în urmă a veni într-o țară ticăloasă ca a noastră, contrastul..." etc. Iată și Gahița Rosmarinovici: "Iorgu . ...Ah ! nici o băutură nu poate vindeca patimile sufletești și intelectuale. Gahița (oftînd): Te înțăleg! Iorgu (apropiindu-se de ea și luînd-o de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
legănat tinerețea veteranilor din generația mea" (Scrisori, p. 89, anul 1877), năluciri aduse din Franța! etc., etc. pentru atitudinea liberală - interesul personal 1. A fost afectat displăcut, cum s-a văzut, de orientalismul vieții, în care el, parizianul fin, era silit să trăiască - "parizianismul". Alecsandri apoi a trăit în vremea Regulamentului, când țara era într-o stare de adâncă umilire 2 - naționalismul. Și Alecsandri a fost și un om care a vibrat, măcar cât de puțin, de mizeriile mulțimii - idealismul. Așadar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
literatura (vezi M. Eminescu, Poezii populare cu o prefață de Il. Chendi). Și Eminescu poate nici n-ar fi vorbit de literatură, dacă, în calitatea sa de redactor al părții neoficiale a Curierului de Iași, n-ar fi fost oarecum silit să-și spună cuvântul asupra activității Teatrului Național din capitala Moldovei, cu care ocazie el dă dovadă de o mare pricepere și de o serioasă cultură estetică, căci paginile sale asupra genurilor dramatice nu sunt deloc mai prejos decât paginile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acea civilizație, sunt liberalii, el le aduce laude și face parte dintre ei. Și, dîndu-și seamă de rolul burgheziei muntene în redeșteptarea națională și în introducerea formelor noi, Odobescu are cuvinte de laudă pentru "Bucureștiul" liberal, care, observă el, a silit și pe dușmanii liberalismului să devină liberali 1. Acest "liberalism" îl face să ia o atitudine prietenoasă față de evrei, la 1879, în vremea revizuirii constituției 2 . Acest "liberalism" îl face pe munteanul Odobescu să fie un iredentist 3. (Moldovanul Eminescu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
scriitor francez care, "regionalist", se vede, și el, constata că spiritul francez de la nordul Loirei e romantic și cel de la sud, clasic. Ce ușor e să cazi în regionalism! Dar acești alarmiști nici idee n-au la cât regionalism e silit să se dedeie cel care studiază istoria literaturii române, căci această literatură s-a dezvoltat deosebit în cele trei regiuni românești, în Moldova, în Muntenia și în Ardeal. Ardealul n-a avut o literatură și o epocă "pseudo-cla-sică" cum au
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]