13,844 matches
-
a terminat Încă să-i spună eu continui să scriu Îmi iau medicamentele pe ecranul televizorului se mișcă cinci siluete În costume naționale deschid și Închid ritmic gura dau din picioare dar nu le aud tropăitul nu le aud glasul televizorul merge fără sonor Niki Bârsan are totdeauna lucruri interesante de povestit să nu-l deranjăm. Doamna E. aduce cafeaua. Ți-ai luat medicamentele? Da. Du-te să te speli pe mîini și curăță-ți unghiile. Iar ai fumat chiștoace. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un nasture la sacoul sare cu piper, scurtîndu-și fusta de la taiorul mov, În sfîrșit făcînd planuri să meargă Împreună la circ, la Carul cu bere sau la un spectacol de balet, la matineu firește; seara e totdeauna un film la televizor pe care nu vrea să-l piardă. SÎmbăta, de obicei la cină, cînd Își sorb ceaiul, mestecînd cufundați fiecare În gîndurile lui, sandviciurile cu șuncă și cașcaval, domnul D. Își ia o ținută marțială - dacă doamna E. l-ar privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care o dădea Leon calului și-l bătea pe crupă... Creșteți și vă Înmulțiți și stăpîniți pămîntul.“ Cinci zaruri colorate, cîteva sticluțe de medicamente, o foarfecă, un pachet de țigări, un ceas de mînă, un perete plin de cărți, un televizor, o mașină de scris tip 1931, un costum de pe vremea cînd mai era instructor la Centrul de librării. Stăpîniți pămîntul! Sunetul triumfător al alămurilor, buchetele de flori, dragostea care a fost, ziua Victoriei! CÎnd venea de la servici se așeza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
te Înfășoară complet pînă te strangulează.“ „Singura revoluție perfectă este atunci cînd obținînd puterea rămîi cinstit.“ „Acum am Înțeles că lumea trebuie să rămînă În nenorocirea ei pentru ca R. B. să-și poată scrie opera.“ „Am spart toate oglinzile, ecranul televizorului, vazele de cristal, Ca să-mi ucid narcisismul. Unde e bătrînul Freud să rîdă de mine“. Funia salvamontistului era prea scurtă și rănitul a trebuit să mai aștepte o zi și o noapte În prăpastie. Aci auzea glasuri, aci foșnete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e prea Îngrozitor prea Îngrozitor frumoasa mea caraghioasa mea fetiță... oricum trebuie să recunosc că animismul vecinei mele e mai inofensiv și mai creștinesc) — ... da nu-mi mai spuseși nimic de băiatu dumitale, că nu-l mai văz nici la televizor, nici p-acasă. — Muncește mult. De dimineață pînă seara și duminicile, repetiții În fiecare zi, spectacole. — Eh, o fi muncind el, nu zic, da spune drept așa-i că s-a despărțit de bruneta aia frumoasă de-a dansat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pînă seara și duminicile, repetiții În fiecare zi, spectacole. — Eh, o fi muncind el, nu zic, da spune drept așa-i că s-a despărțit de bruneta aia frumoasă de-a dansat cu ea acu doi ani de revelion la televizor, de ziua Unirii, cînd au dat serbarea aia, văzui că ierea cu alta blondă și mai Înaltă, focoasă rău și asta, ce-o mai strîngea. — Doamna Oprișan, fetele astea sînt colegele lui, partenerele cu care dansează, să nu-ți Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nuiele, botișorul lor roz ieșind o clipă la marginea coșului și brusc, căderea capacului care-i Împinge din nou la fund, În Întuneric. Ce noroc! CÎnd te gîndești că putea să fie mai rău. Reînvățăm Împreună denumirile lucrurilor. Acesta este televizorul, aceasta e biblioteca, aceasta e mașina de scris. Repetă după mine: Televizorul, biblioteca, mașina de scris. Bine, foarte bine, excelent, Îl Încurajez. SÎnt o mamă fericită, copilul a Început să vorbească. „Eu știu tot, aici În cap sînt toate Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căderea capacului care-i Împinge din nou la fund, În Întuneric. Ce noroc! CÎnd te gîndești că putea să fie mai rău. Reînvățăm Împreună denumirile lucrurilor. Acesta este televizorul, aceasta e biblioteca, aceasta e mașina de scris. Repetă după mine: Televizorul, biblioteca, mașina de scris. Bine, foarte bine, excelent, Îl Încurajez. SÎnt o mamă fericită, copilul a Început să vorbească. „Eu știu tot, aici În cap sînt toate Întregi, dar Îmi lipsește limbajul“, Îmi spune deodată. Această frază lungă mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apă? Vrei și o linguriță de zahăr, face bine la inimă. — Săru-mîna, las că-mi trece. Dacă n-am murit io ieri că bătui tot orașul pe jos de la Sfînta Vineri și pîn-la Ciurel, pe căldura aia... a zis la televizor aseară că a fost 38 de grade. — Ați fost la cimitir? Că altă treabă n-am. M-oi duce io ș-acolo, da nu pă picioarele mele. Veni alde nea Sandu, văru lu răposatu-miu din Bolintin, ăl de ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că nu ajungea el om așezat și cu familie de miru lumii ca un flentăr. Tot natu se mai distrează, la salar Îi bună o bere cu tovarășii de muncă sau o pălincă sara la șină cînd vizionezi progamu la televizor, da nu să te Îmbeți ca porcu și să umbli după muierea unuia care-l socoti preten. Eu nu mi-s cu carte, da zic că Albu ăsta nu are un loc unde să simtă că Îi nevoie de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult tehnica, e prea mult artificiu. Și metafora rai se pare excesivă, Îngroșată, de pildă multiplicările astea ale obiectului prin care vrei să accentuezi ideea de mișcare, prea Îmi amintesc de procedeele lui Mc Laren care mă exasperează totdeauna la televizor cînd vreau să urmăresc arta balerinului, nu gratuitatea unui joc geometric — Oho, dar știu că ai opinii critice. Ai fi bună de cenzor la consiliu. Ia mai zi, ce nu-ți place. — Nu mă lua peste picior, recunosc că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În mintea lor contrariată scapără ca din senin un cuvînt: biciclistul! Iată că după Îndelungi așteptări Nino și-a obținut semnul distinctiv, porecla, reclama. PÎnă acum noi doi nu eram pentru colocatarii noștri decît părinții celui mai mare balerin de la televizor, dar calificativul maxim nu era al nostru ci al lui. Acum, de cînd cu bicicleta, lui Nino i s-a conferit În sfîrșit o etichetă personală. Cum să n-o iubească. De cîte ori vine vorba de planificări mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jumătățile mele de țigări cît să te mai abții cît să mai strîngi cureaua și ăia de la servici spuneau că le-a mărit contribuția și nu mai merg la bere decît la chenzină auzi numai două filme pe săptămînă la televizor și alea văzute și răzvăzute ca și cum aș fi naufragiat pe o insulă și neavînd altă carte decît biblia ar trebui s-o Învăț pe de rost ți se face și frică dacă te gîndești că și creierul) — ...suflet și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aici se naște altă problemă: poate fi bucuria de toate zilele o bucurie adevărată? Nu se uzează și ea prin repetabilitate, devenind În cele din urmă un fapt obișnuit și plicticos ca un spectacol literar-muzical-coregrafic, vizionat seară de seară la televizor? Cei trecuți de prima tinerețe, cărora le-a surîs șansa și-și poartă gloria În buzunar alături de legătura cu chei și de buletinul de identitate, nu mai au nevoie de ea. Cei care nu au obținut-o niciodată, obosiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ai mai făcut ce-ai mai auzit hai mă că tu ești Fox Movie Ton pare oprit deodată În gol ca un lift Între etaje pe geamurile astea nu se mai vede nimic numai profiturile noastre parcă am apărea la televizor și timpul stă cînd o să aterizăm o să fie tot seară ca acum o să fac un duș bun și o să cobor În restaurantul hotelului să-mi miros clienții să ne rînjim, amabil unii altora trebuie să aflu unde e salonul am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
monstruos această Încăpățînare de a hipnotiza obiecte inexistente, de a le aduce sub mîinile tale, sub dinții tăi, de a le lipi definitiv de carnea și de creierul tău. Ce așteptați? Așteptăm. O existență Înlocuită cu așteptarea, un ecran de televizor brăzdat de linii paralele după care ghicești probabilitatea unui post ce transmite o aterizare sau o decolare sau În sfîrșit un semnal de unde Începe sau se termină ceva. O pisică e un animal cu patru picioare și leul e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră goală, un sertar cu șină pripășit probabil din fișierul unei biblioteci de cartier. Aici se Înregistrează tot; ce, cît, cum? Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
casa. Doar amintirile unei seri, dar erau suficiente ca să-mi dau seama că nu se întâmplase din nou, că eram încă aceeași persoană din noaptea trecută. Stăteam întins pe sofa. Adormisem aproape de-ndată ce mă întorsesem de la doctorița Randle și televizorul era încă deschis, viu colorat, vesel și deloc obosit după o perioadă de funcționare atât de îndelungată. M-am ridicat în capul oaselor și m-am frecat la ochi. Prezentatorii cu părul aranjat impecabil ai unei emisiuni matinale discutau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la ochi. Prezentatorii cu părul aranjat impecabil ai unei emisiuni matinale discutau cu un actor american de comedie care tocmai interpretase vocea unui leu într-un nou film de animație. M-am întrebat cât de mult ar putea continua un televizor să difuzeze lucruri de genul ăsta dacă îl lăsai singur într-o cameră goală și ce m-a deranjat a fost că răspunsul era probabil la infinit. Asta nu era casa mea. Faptul că mă aflam acolo, că ajunsesem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iar și iar, însă ideea părea găunoasă și fragilă ca o țesătură subțire aruncată peste un gol negru și adânc. Nu știam nimic despre Eric Sanderson. Cum naiba aș putea pretinde că sunt el? Mi-am luat micul dejun în fața televizorului, care încă trăncănea, și-am alcătuit în gând o listă a lucrurilor pe care voiam să le caut în casă. Suna cam așa: Agenda cu adrese ca să iau legătura cu familia/prietenii și să le spun ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fac legături; zăbovind să citesc titlul fiecărei cărți din bibliotecă, schimbând locul câtorva, așa încât ordinea aleatorie dinainte a devenit ordinea mea aleatorie; frunzărind hârtiile din stativul pentru reviste; lăsându-mă în genunchi și uitându-mă la cablurile care ieșeau din spatele televizorului și la praful și zgârieturile de pe plinte. Încercând să stabilesc o relație, să mă familiarizez cu spațiul din fiecare unghi. Scotocind prin sertare și scoțând obiectele dinăuntru, unul câte unul. După aproape două ore de explorări, încă nu găsisem nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un roboțel, o mașinărie concepută să existe, urmând doar programele repetitive pe care mi le stabilisem și nimic mai mult sau mai puțin de atât. Stând în fotoliu cu motanul pe genunchi și o partidă de biliard în față, la televizor, urmărind umbra stâlpului de telegraf cum străbate distanța dintre grădini, m-am gândit mult la sensul vieții mele. Nu cu mâhnire, ci pur și simplu cu mult calm, ca într-o rătăcire zadarnică a gândurilor. Elementele rutinei mele, ale rutinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mult prea mult pentru mine (un alt motiv pentru care nu am deschis ușa încuiată). Nu, fantomele pe care le-am invocat în nopțile acelea târzii și-n timpul lungilor drumuri la volan și-n după-amiezele când urmăream biliard la televizor erau toate pictate cu propriile-mi mâni pe pereții craniului meu gol. Și mai aproape de-atât nu voiam să mă aflu de cineva sau ceva. La aproape șaisprezece săptămâni după ce m-am trezit pe podeaua dormitorului, a sosit cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în liniște. Apoi am scuturat conținutul cutiuței pe-un ziar desfăcut - cioburi de sticlă, un fir spiralat și partea metalică a unui bec spart. M-am gândit că probabil mă uitam la vedeta ciudatului filmuleț amator care încă rula la televizor. Le-am pus pe toate deoparte, așa încât să le pot cerceta mai târziu - Dumnezeu știe în ce scop - și mi-am întors atenția spre caiete. Primul dintre ele era aproape de neînțeles; pagini după pagini de formule și tabele, paragrafe încercuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
râse ea. Urăsc latura asta a ta. — Dar tu ai inventat-o. — Dă-mi ghidul înapoi, zise. Vreau să-ți arăt colosul ăla de piatră. 5 Nor alb și munte albastru Videocaseta cu lumina intermitentă stătea deasupra aparatului video, sub televizor, în întuneric. Cioburile becului spart erau toate în cutia lor, scuturate atent cu ajutorul ziarului îndoit, ca niște steluțe, pentru a proteja lăbuțele lui Ian pisoiul, care obișnuia să se plimbe în toiul nopții prin casă. Cutia cu becul era închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]