14,689 matches
-
iasă din tiparele prestabilite. În cazul poeziei albatrosiste, drumul trasat de avangardă nu a fost total depășit și, în consecință, creatorul se îndreaptă cu violență împotriva poemului, împotriva limbajului poetic care ar trebui să-i reflecte într-o manieră originală trăirile: "Noaptea caligrafiez curtezanelor epitaful meu pe ferestre:/ Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-a tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă"" (Cântec pe hârtie, Constant Tonegaru), fără ca acesta să se autonomizeze
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe ființa umană, în datele ei concrete, fizic-senzoriale, pe existența noastră de aici și de acum"246. Omul revine în artă, dar vremea miturilor a trecut și atunci, așa cum invitase și avangarda, accentul nu mai cade pe spiritualitate, ci pe trăirile fiziologice, pe reacțiile corpului, pe senzorial, pe sexualitate sau senzualitate, ca și pe existența sa cotidiană, în lumea contemporană preponderent urbană. Se conștientizează și faptul că diferitele măști pe care le folosea eul liric în modernism, simple convenții, îndepărtau textul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cel mai bine spiritul albatrosist, prin tăgada tradiției, prin sublinierea discrepanței dintre viziunea tradițională asupra artei și a lumii, prin universul artistic creat și care, deși are aparența ancorării în viața de zi cu tot arsenalul ei de fapte, obiecte, trăiri insignifiante, se construiește halucinatoriu ca într-un colaj în care se asociază elemente eterogene. Atât pentru a încadra generația albatrosistă într-o tradiție, cât și pentru a-i sublinia notele definitorii, am considerat necesară prezentarea climatului literar al deceniului al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe care i-am întîlnit - arată în aforismele sale Lichtenberg - erau, între toți învățații întîlniți de mine, tocmai cei care citiseră mai puțin”. Un peripatetician acaparat de insolubile probleme ontologice, Bacovia a închis, destul de devreme, cărțile altora ca să gîndească singur. Trăirea în agonal reclamă înțelepciune. El privește oamenii și lucrurile cu „dioptria filosofică” ce-i devenise caracteristică. Originea fiecărei poezii deale sale o constituie întîmplările personale, biografice, dar evocarea lor tinde către un sens general. Din fiecare pagină se ridică scepticul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
În egală măsură unul cultural, și unul uman deoarece În peisaj trebuie văzut omul În mișcare. De aceea prin om ele devin frumos, și putem spune că frumusețea unui peisaj păstrează În el pecetea existenței umane; Peisajul poate declanșa trăsături, trăiri, reacții pozitive și conștiința că omul s-a format a trăit și trăiește În interiorul lui; el fiind de asemenea un ecosistem. Un peisaj nu reprezintă o simplă vegetație, ci un mediu vegetal natural, care se caracterizează prin funcționare, evoluție și
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
că și modul de viață francez, l'art de vivre français, "la poétique d'être Français" [Dupront, p.1450], predispune la hedonism 18. Parizianul este mereu în căutarea plăcerii, noilor excitații, divertismentelor. Această dragoste de viață, fugă de plictiseală și trăire intensă a prezentului îi conferă francezului reputația de om neserios și superficial. Revoluțiile secolului al XIX-lea buleversează lumea sub un alt punct de vedere decât cea din 1789. Dacă ultima a atacat regii, celelalte au atacat societatea, s-au
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave Mouret. Parisul concurează cu Veneția că locuri care predispun la întâlnirea și trăirea oricărei iubiri. Tradiția pariziana a fost întotdeauna favorabilă întâlnirii iubirii; indulgent și provocator, Parisul a fost întotdeauna complicele îndrăgostiților. Cadrul urban este propice hazardului, fanteziei, promisiunilor, misterului. Peisajul orașului exprimă și provoacă o posibilitate de aventură în termenii cei mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
realitatea pe care încearcă să o creeze. Reprezentarea intrigii dezvoltate de Pariziana are valoarea și proporțiile unui spectacol care devine temeiul existenței sale în lume, proiectarea ființei sale. Conștientizând faptul că forma mentis este un principiu creator, Pariziana ajunge la trăirea într-o zonă confuză între realitate și rol, pusă în text sub semnul teatralității. Femeia pariziana înseamnă teatru în sine. Ea se impune prin atmosfera de sărbătoare, prin plăcerea jocului, prin improvizație, păstrând ceva din tradiția Commediei dell'Arte. Pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
favorurile, adoratorul neputând să primească decât ceea ce este dispusă ea să ofere. Pariziana este modelul femeii prinse într-un joc captivant. Aventură este vocația Parizienei, marcându-i existența. Prin esență specifică și prin farmecul ei, aventură este o formă a trăirii frenetice și o deschidere spre necunoscut. Ea se caracterizează printr-o anumită tensiune a sentimentului de viață și, uneori, printr-un risc maxim. Neputând inspiră sentimente adevărate, pare disproporționat prețul plătit prin dueluri și sinucideri 312. Aventură este interesantă prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
apprentie du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.83]. Ascensiunea pe scara socială este însoțită de metamorfoza și rafinamentul limbajului. Confidenta este un gen de conversație tipic feminin. Femeilor le place să vorbească între ele despre trăirile intime, pe care le analizează, le interpretează, le diseca pe îndelete. Subiectele de conversație țin de problemele sentimentale. Acest gen are puțină trecere la bărbați, dar în cazurile în care își afișează pasiunile, confidente, de regulă, le sunt femeile. Compasiunea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
normale drept o cucerire a literaturii secolului al XIX-lea. Românele de moravuri, în special, declina descrierile femeilor, punctul culminant situându-se pe la 1880, "anul Nana", calificat unanim că "an pornografic". Corpul feminin este subiect sau obiect al pasiunii și trăirii intense. Punerea în spectacol a corpului se face în două ipostaze: în nuditate sau în toalete purtătoare de semne. Corpul se transformă în spectacol, în imagine, "încadrat" textual într-o scenă de formatul "tabloului": devenit model (în românele despre pictori
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
matrice, un pattern. Femeia pariziana da contur unei istorii naționale și unui spațiu spiritual, prin ea femeile franceze dobândesc o identitate originală. Rolul Parizienei este reprezentativ în cultura în măsura în care captează imaginea culturii franceze, fiind o personificare a unei sensibilități și trăiri specifice. Femeia pariziana este cea care face istoria femeii mai pertinenta, o valorifica și o schimbă. Acest personaj feminin ambiguu repune în discuție statutul identității feminine, identitate pe care o problematizează sub un unghi specific. Imaginea Europei secolului al XIX
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. În această perioadă Parisul se constituie că un cadru al reprezentării teatralizate a umanului. Pariziana se implică în acest joc inițiatic de proporțiile urbei, iar caracterul ei impasibil și indiferent determina trăirea unor drame de factură existențiala a subiecților din jur. Teatralitatea este realitatea pe care Pariziana și-o creează. Teatralizării îi sunt supuse nu doar partea publică, dar și cea secretă, clandestina a existenței sale; teatru se joacă nu doar în fața
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Paris, 1979 SIEGFRIED, André, L'âme des peuples, Hachette, Paris, 1950 SIEGFRIED, André, Le caractère français, în Tableaux des partis en France, Grasset, Paris, 1930 SIGANOS, André, Le minotaure et son mythe, P.U.F., Paris, 1993 SIMION, Eugen, Timpul trăirii, timpul mărturisirii...Jurnal parizian, Cartea Românească, București, 1983 SIMMEL, Georg, The Metropolis and Mental Life, în Modernism. An Anthology of Sources and Documents, Edinburg University Press, Edinburg, 1988 SLEDZIEWSKI, Élisabeth G., Révolution française, în DUBY, Georges; PERROT, Michelle, Histoire des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
din 1870 și 1960-1965). Pentru Biserica Ortodoxă, dimensiunea socială este parte componentă a ființei Bisericii. Dimensiunea socială nu îmbracă o formă ideologică și nici doctrinară în sens de separare principială, ci ea este o manifestare care condiționează ajungerea la profunda trăire și desăvârșire în ființa divină. Această dimensiune socială, vom vedea în prezentările pe care le vom face în subcapitolele ce urmează, este un specific al creștinismului. Nu se putea vorbi despre un creștinism autentic fără componenta socială care stă la
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de la el primeau episcopii înscrisuri, onoruri și daruri în bani" (Arnaldi, 2002, p. 73). Sigur, "Biserica apostolilor" reprezintă, prin excelență, expresia care dovedește clar că prezența ascetică, latura nevoitoare, întruparea evangheliei, îndumnezeirea ca și concept, erau o realitate spirituală a trăirii înalte în Biserică. Sfințenia nu este doar un simplu concept regăsit într-un curent ideologic care poartă numele de creștinism, ci atingerea acestei stări prin trăirea în Hristos a celor ce și-au dedicat viața și întreaga ființă unei asemenea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ascetică, latura nevoitoare, întruparea evangheliei, îndumnezeirea ca și concept, erau o realitate spirituală a trăirii înalte în Biserică. Sfințenia nu este doar un simplu concept regăsit într-un curent ideologic care poartă numele de creștinism, ci atingerea acestei stări prin trăirea în Hristos a celor ce și-au dedicat viața și întreaga ființă unei asemenea slujiri. La polul opus, s-a dezvoltat în lume și cealaltă latura a Bisericii, și anume cea imperială, iar aici amintim ceea ce s-a spus în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
-o Nicole Johnson, Miss America 1997, care a câștigat râvnitul trofeu după apariția diabetului, confirmând posibilitatea obținerii unor performanțe, în ciuda bolii, care poate fi strunită. Deci, un factor important care exprimă adaptarea psihologică a pacientului diabetic la condiția sa este trăirea perspectivei de viață: fie anxioasă din cauza convigerii caracterului iminent, implacabil al apariției complicațiilor cronice, fie convingerea realistă, că acestea ar putea să fie evitate cu condiția menținerii continue a unui bun control metabolic. După 1950, cercetătorii americani au început să
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
capacitatea subiectului de a-și recunoaște, conștientiza afectele și motivele pe baza unor întrebări standardizate, închise. O altă abordare clinică, mai eficientă așa cum consideră și Prof. Assal ar consta în aplicarea unui interviu semidirectiv în care medicul poate să exploreaze trăirile pacientului fără a-i pune întrebările directe privitoare la cele patru condiții ale modelului privind speranța de viață. Noi considerăm că cel mai important factor, însă, care influențează complianța la tratament, mai ales în cazul diabeticului este calitatea relației medic-pacient
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
a avut inițiativa să înființeze, pe această bază, o Unitate de Tratament și Educație pentru pacienții diabetici, în care s-a trecut la o comunicare autentică cu pacientul, utilizând în scop terapeutic și feed-back-ul din partea pacientului (care își poate verbaliza trăirile, atitudinile și temerile legate de diabet în cadrul discuțiilor finale de grup cu pacienții, după implicarea pacienților într-un program standardizat de educație). Acest fapt a produs o schimbare, în sensul egalizării relației asimetrice dintre personalul medical și pacient. Datorită acestui
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
acceptarea afectivă, cât și la modificarea atitudinilor față de apariția diabetului la pacienți. Astfel, pe lângă programul de educație, la sfârșitul cursului, în acestă unitate se organizează discuții săptămânale, de grup cu pacienții diabetici recent descoperiți; în care aceștia își pot verbaliza trăirile, relevând echipei multidisciplinare atitudinile lor afective privind semnificația personală a bolii. Această discuție cu pacienții este urmată de o discuție a echipei de educație, pentru clarificarea, confruntarea și conștientizarea atitudinilor personalului medical, ceea ce va facilita o mai bună adaptare a
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
sens bilateral, existând și o informație inversă, cu rol de feed-back, care are loc în timpul discuțiilor de grup cu pacienții, în care rolurile se inversează, „emițătorii” fiind de data aceasta pacienții, iar „receptorii” cadrele medicale. Mesajele inverse sunt reprezentate de trăirile pacientului diabetic, pe care numai pacienții înșiși le pot da, deoarece trăirile pacienților diabetici nu sunt consemnate în nici o carte de diabetologie. Cu alte cuvinte, interacțiunea medic-pacient este structurată și verbalizată, atingând nivelul metacomunicării, adică al „comunicării despre comunicare” (30
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
are loc în timpul discuțiilor de grup cu pacienții, în care rolurile se inversează, „emițătorii” fiind de data aceasta pacienții, iar „receptorii” cadrele medicale. Mesajele inverse sunt reprezentate de trăirile pacientului diabetic, pe care numai pacienții înșiși le pot da, deoarece trăirile pacienților diabetici nu sunt consemnate în nici o carte de diabetologie. Cu alte cuvinte, interacțiunea medic-pacient este structurată și verbalizată, atingând nivelul metacomunicării, adică al „comunicării despre comunicare” (30), atingându-se în acest fel o calitate profund umană. Noi am constatat
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
motivațiilor personale), pentru că medicii nu înțeleg întotdeauna rezistențele emoționale în schimbarea deprinderilor și a comportamentelor pacienților. Încercând să rezolve problemele pacientului unii medici au atitudini directive, fără să-l ajute pe pacient să-și identifice el singur problema și fără ca trăirile pacienților legate de diabet să fie ascultate și verbalizate liber - catharxis care conduce la combaterea apărărilor inconștiente (negarea, revolta) generate împotriva anxietății induse de aspectele necunoscute ale bolii. Un alt obstacol poate apare în sfera dificultăților personale ale medicului, care
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
generațiile ce vor să vină să poată reflecta la sensul peren al dimensiunii creștine a Europei noastre. Fie ca taina și înțelesul adânc modelator al Învierii să ne lumineze pe plan mundan, într-o realitate din ce în ce mai apăsătoare, precum și pe planul trăirii interioare astfel încât să ne putem desăvârși încontinuu, în liniște, în intimitate sau în căldura familiei, pentru a binemerita norocul de a fi creștini și europeni. Cu toate păcatele noastre răscumpărate în veac de Mântuitor, chiar dacă, poate, aparent, nu am meritat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]