13,659 matches
-
serbarea centenarului Răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan (21 octombrie 1884), la care au participat Mihai Eminescu și Ion Creangă . În anul 1918, pentru o scurtă perioadă, aici a funcționat Guvernul României. În clădirea hotelului au poposit prinți și prințese, ambasadori, miniștri și președinți de state, oameni de cultură și artă sau oameni de afaceri. Printre cei care au fost găzduiți de hotel este de menționat actrița Greta Garbo, care a locuit la 12 iulie 1934, sub un nume fals, într-
Grand Hotel Traian () [Corola-website/Science/318778_a_320107]
-
din secolul al XVIII-lea menționând că satul era distrus. Aflat în drum spre Istanbul, secretarul unei alte misiuni poloneze găsea doar "„o biserică de zid părăsită și trei bordeie săpate în pământ”". Venind dinspre Vaslui, Ruggiero Giuseppe Boscovich, secretarul ambasadorului Angliei la Poartă a văzut în 1762 doar "„o biserică și am aflat că ținea de un sat ce fusese odată pe acel loc și se numea Scânteia, și acum era cu totul distrus”". Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia a
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
ortodocși au fost martirizați, în frunte cu preotul lor, părintele Mitrofan. Acesta din urmă a fost canonizat, devenind mucenic al bisericii ruse. Biserica ridicată pe locul martiriului celor 222 de ortodocși a fost distrus în 1956, ca urmare a cererii ambasadorului sovietic din acea vreme. În timpul Revoluției Culturale, mai mulți albazinieni au emigrat în Uniunea Sovietică, dar cei mai mulți dintre ei au rămas să locuiască în China, în Beijing și Tianjin.
Albazinieni () [Corola-website/Science/318826_a_320155]
-
Suedia. A studiat neostoicismul, teologii creștini, islamul și a citit "De Tribus Impostoribus". Alți învățați pe care i-a invitat au fost: Claude Saumaise, Pierre Daniel Huet, Gabriel Naudé, Christian Ravis și Samuel Bochart. În 1646 bunul prieten al Cristinei, ambasadorul Pierre Chanut, care coresponda cu filosoful René Descartes, cerându-i o copie după "Meditații". Cristina a devenit suficient de interesată încât să înceapă o corespondență cu Descartes despre ură și iubire. Deși era foarte ocupată, ea l-a invitat pe
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
că avea farmec iar părul ei indisciplinat a devenit marca ei. Cea mai bună prietenă a fost Ebba Sparre, căreia ea îi spunea "Belle". Mare parte din timpul ei liber și-l petrecea cu fumoasa contesă. Regina a prezentat-o ambasadorului englez Whitelocke drept "colega de cameră" asigurându-l că inteligența contesei era la fel de atrăgătoare ca trupul ei. Cristina a găzduit nunta Ebbei cu Jakob Kasimir De la Gardie în 1653; mariajul a durat numai cinci ani; Ebba și-a vizitat soțul
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
a ajuns în Țările de Jos de Sud și s-a stabilit la Antwerp. Timp de patru luni Cristina a stat la conacul unui negustor evreu. Ea a fost vizitată de Arhiducele Leopold Wilhelm de Austria, de Prințul de Condé, ambasadorul Chanut ca și de fostul guvernator al Norvegiei, Hannibal Sehested. Pentru că situația ei financiară nu s-a îmbunătățit, arhiducele a invitat-o în castelul său din Bruxelles, Coudenberg. La 24 decembrie 1654, ea s-a convertit la catolicism în capela
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
să se ocupe cu întreținerea moșiei, a vândut în 1886 moșia și conacul către Gheorghe Rosetti (1853-1916), fiul fratelui său mai mare, Constantin. Noul proprietar era și el o persoană ocupată, lipsind mult timp din țară deoarece a activat ca ambasador (la Paris, Viena, Belgrad și Petrograd). Din acest motiv, el a donat biserica în anul 1893 comunității locale. El s-a retras dina ctivitatea diplomatică la 15 august 1911 și s-a stabilit la Solești. În anul 1915 a vândut
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
chiar și prim-ministru (1888-1889). Acesta a vândut moșia și conacul în 1886 către Gheorghe Rosetti (1853-1916), fiul fratelui său mai mare, Constantin. Noul proprietar era și el o persoană ocupată, lipsind mult timp din țară deoarece a activat ca ambasador (la Paris, Viena, Belgrad și Petrograd). Din acest motiv, el a donat biserica în anul 1893 comunității locale. Cum acesta nu avea posibilitatea să se ocupe cu întreținerea moșiei, a vândut moșia și conacul către fratele său mai mare, Constantin
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
(n. 28 ianuarie 1784, Edinburgh - d. 14 decembrie 1860, Londra) a fost un politician britanic, prim ministru al Marii Britanii în perioada 1852-1855. În 1813, ca ambasador special în Austria, a contribuit la formarea coaliției care l-a învins pe Napoleon I în Războiul celei de-a Șasea Coaliții. Ca ministru de externe (1828-1830, 1841-1846), a rezolvat disputele asupra graniței dintre Canada și SUA prin "Tratatul Webster-Ashburton
George Hamilton-Gordon () [Corola-website/Science/316261_a_317590]
-
s-a făcut în ciuda protestelor delegației bolșevicilor ucraineni. Oleksandr Sevriuk (șeful delegației), Mikola Liubinski, Mikola Levițki și Serhii Ostapenko Secretarul de stat pentru afacerile externe, Richard von Kühlmann și generalul Max Hoffmann Ministrul afacerilor externe, Ottokar Czernin Premierul Vasil Radoslavov, ambasadorul bulgariei la Viena, Andrei Toșev, I. Stoianovici, T. Anastasov și colonelul P. Gancev Marele vizir Mehmed Talat, I. Hakki Pașa, A. Nessimi Bei și Ahmed İzzet Pașa Imediat după semnarea tratatului, Puterile Centrale au trimis în Ucraina o armată de
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
Ținutul Herța și ulterior și 6 insule de la sud de talvegul brațului Chilia. Pentru a delimita noua frontieră și a clarifica neînțelegerile, comisarul adjunct al Comisariatului Afacerilor Externe al Uniunii Sovietice, Vladimir Dekanozov, i-a transmis, la 17 august 1940, ambasadorului român la Moscova, Grigore Gafencu, că statul sovietic dorește întrunirea la Moscova a unei comisii mixte. Delegația română condusă de generalul Constantin Sănătescu a avut instrucțiuni de a negocia linia de frontieră așa cum era trasată aceasta pe harta anexă ce
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
pus la punct o rețea de transmisiuni care folosea liniile telegrafice locale, cu ajutorul căreia a păstrat o legătură permanentă cu toate unitățile din Anatolia și cu grupurile de rezistență. Mustafa Kemal a acționat pe cale oficială, trimițând telegrame de protest către ambasadorii străini în Turcia și către miniștrii de război în legătură cu consolidarea forțelor britanice în regiune și cu ajutorul dat de britanici grupurilor de naționaliști greci. După ce a petrecut o săptămână în Samsun, Mustafa Kemal și-a mutat cartierul general la Havza, aproximativ
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
semnarea Tratatului de la Kars (23 octombrie 1921), naționaliștii au acceptat să cedeze Naxcivanul și Batumi, primind în schimb arme, muniții și aur. Turcii au trebuit să aștepte resursele promise până în august 1921, chiar înaintea izbucnirii Bătrăliei de la Sakarya. Riza Nur, ambasadorul Turciei la Moscova, își anunța superiorii pe 4 august 1920 că rușii urmau să trimită naționaliștilor 60 de tunuri Krupp, 30.000 proiectile de artilerie, 700.000 de grenade, 10.000 de mine, 60.000 de săbii românești, 1,5
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
românește și Нова Земля („Pământul nou”) în ucraineană. După ocuparea de către URSS a Basarabiei și Bucovinei de Nord la 28 iunie 1940, comisarul adjunct al Comisariatului Afacerilor Externe al Uniunii Sovietice, Vladimir Dekanozov, i-a transmis, la 17 august 1940, ambasadorului român la Moscova Grigore Gafencu, că statul sovietic dorește întrunirea la Moscova a unei comisii mixte pentru delimitarea frontierei. Delegația română condusă de generalul Constantin Sănătescu a avut instrucțiuni de a negocia linia de frontieră așa cum era aceasta trasată pe
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
semnat tratatul în sala de expoziție a fabricii de porțelan din Sèvres, Franța. Tratatul a fost semnat de patru reprezentanți ai Imperiului Otoman, care aveau împuterniciri depline din partea sultanului Mehmed al VI-lea: Rıza Tevfik, marele vizir Damat Ferid Pașa, ambasadorul Hadi Pașa și ministrul educației Reșid Halis. Tratatul nu a fost trimis pentru ratificare Parlamentului otoman, care a fost dizolvat de trupele britanice pe 10 august 1920, în timpul ocupației Constantinopolului. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de otomani La semnarea
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
ca membru supleant al CC al PCR. După război, Mihail Roșianu a îndeplinit funcțiile de președinte al Societății Române de Radiodifuziune (martie 1952 - februarie 1954) și locțiitor de ministru al culturii (octombrie 1953 - februarie 1954). A fost trimis apoi ca ambasador în R.P. Bulgaria și în R.P. Ungară. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".
Mihail Roșianu () [Corola-website/Science/320172_a_321501]
-
în curtea centrală a Palatului. Palatul este deschis publicului și este închis atunci când este folosit de rege pentru funcțiile de stat cum ar fi banchetele de stat pentru a vizita șefilor de stat, recepții oficiale guvernamentale și prezentarea de noi ambasadori la rege. 1. ^ http://www.patrimonionacional.es/Home/Palacios-reales/Palacio-real-de-madrid.aspx
Palacio Real () [Corola-website/Science/320247_a_321576]
-
a reușit să îmblânzească temperamentul ei imperios și ambițios. La vârsta de douăzeci și unu de ani (24 decembrie 1714) s-a căsătorit prin procură la Parma cu regele Filip al V-lea al Spaniei. Căsătoria a fost aranjată de către Cardinalul Alberoni, ambasadorul ducatului la Madrid cu sprijinul Prințesei des Ursins, "Camarera Mayor" a regelui Spaniei. Ca un semn de simpatie față de Spania, Papa i-a conferit "Trandafirul de aur" Elisabetei. Regina a fost însoțită de Alberoni în Spania. În timpul călătoriei, probabil inspirată
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
o zonă-tampon între Rusia și rivalul său regional, Regatul Unit. Nu s-a putut ajunge la un acord din cauza situației tensionate interne din SUA, care s-a soldat cu declanșarea Războiului Civil. După încheierea războiului, țarul l-a instruit pe ambasadorul în SUA, Eduard de Stoeckl, să reia negocierile cu Seward în luna martie 1867. Negocierile s-au încheiat după o ședință nocturnă, finalizată cu semnarea tratatului la ora 4 în dimineața zilei de 30 martie 1867, la un preț de
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
rezolvat diferendele din Africa, din Americi, Asia și Pacific. În acest scop, ministrul francez de externe Théophile Delcassé și Lord Lansdowne, secretarul de stat pentru afaceri externe, au negociat un acord în problemele coloniale, iar Lord Lansdowne și Paul Cambon, ambasadorul Franței la Londra, au semnat această convenție la 8 aprilie 1904. Nu este foarte clar ce însemna această "Antantă" pentru Foreign Office-ul britanic. De exemplu, la începutul lui 1911, în urma relatărilor din presa franceză privind contrastul între forța Triplei
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
fusese anexată de Rusia după ultimul război cu Imperiul Persan (Iran) în 1826 - 1828. Tratatul a fost semnat de reprezentantul Marii Adunări Naționale a Turciei, generalul Kazım Karabekir, parlamentarul și comandant al frontului de est, Veli Bei, parlamentarul Mohtar Bei, ambasadorul Memduh Șevket Bei, ambasadorul rus Iakov Ganețki, ministrul de externe armean Askanaz Mravian, ministrul de interne armean Poghos Makințian, ministrul controlului de stat azer Behbud Șahtahtinski, ministrul afacerilor militare și navale georgian Șalva Eliava și ministrul de externe și al
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
după ultimul război cu Imperiul Persan (Iran) în 1826 - 1828. Tratatul a fost semnat de reprezentantul Marii Adunări Naționale a Turciei, generalul Kazım Karabekir, parlamentarul și comandant al frontului de est, Veli Bei, parlamentarul Mohtar Bei, ambasadorul Memduh Șevket Bei, ambasadorul rus Iakov Ganețki, ministrul de externe armean Askanaz Mravian, ministrul de interne armean Poghos Makințian, ministrul controlului de stat azer Behbud Șahtahtinski, ministrul afacerilor militare și navale georgian Șalva Eliava și ministrul de externe și al finanțelor georgian Alexandr Svanidze
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
Kars nu ar fi fost niciodată semnat. După încheierea luptelor celei de-a doua conflagrații mondiale, Uniunea Sovietică a încercat anularea tratatului de la Kars și reocuparea teritoriilor pierdute. Pe 7 iunie 1945, ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov, a declarat ambasadorului turc la Moscova că regiunile cedate în 192XXX ar trebui retrocedate URSS și să reintre în componența Georgiei și Armeniei. Turcia era într-o situație foarte grea. Pe de-o parte, turcii doreau să păstreze relații bune cu URSS, dar
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
altor părți. În timpul crizei, URSS a cerut de asemenea Turciei să permită amplasarea unei baze militare sovietice în regiunea Bosforului. În toată această perioadă, politicienii turci, cu ajutorul celor britanici, au început o campanie pentru captarea simpatiei americanilor. În această perioadă, ambasadorul Turciei la Washington D.C. a murit la post, iar SUA i-a repatriat trupul neînsuflețit la bordul USS "Missouri". Aceasta a fost prima vizită militară americană importantă în Turcia și, totodată, un gest simbolic. După acest moment, presiunea sovietică a
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
prințul Harry. În iunie 2012, Fundația Prințului William și a Prințului Harry a fost redenumită în "Fundația Regală a ducelui și ducesei de Cambridge și a Prințului Harry" pentru a reflecta contribuția Catherinei. Ducele și Ducesa au fost anunțați ca ambasadori pentru Jocurile Olimpice de vară din 2012 de la Londra, alături de prințul Harry. Ca parte a rolului ei, ducesa a participat la numeroase evenimente sportive de-a lungul jocurilor. În septembrie 2012, ducele și ducesa s-au angajat într-un tur care
Catherine, ducesă de Cambridge () [Corola-website/Science/321233_a_322562]