24,313 matches
-
o competiție inflexibilă. Nici una nu se putea retrage fără să cedeze ceva ce considera vital pentru ea. Nu puteau merge mai departe fără să riște declanșarea unui conflict. Prin urmare, persuasiunea a fost echivalentă cu înșelăciunea, compromisul însemna trădare, iar amenințarea cu forța însemna război. Date fiind natura relațiilor de putere dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică și atitudinile cu care aceste două superputeri aduceau în discuție relațiile lor reciproce, diplomația avea puține de spus și a tins să devină complet irelevantă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
înfrângerii și întâlnirea cu partea adversă pe terenul neutru al negocierii și compromisului. O politică externă condusă de soldați după regulile artei militare poate duce numai la război, deoarece „pentru ce ne pregătim vom primi”14. Pentru statele conștiente de amenințarea războiului modern pacea trebuie să devină scopul suprem al politicilor lor externe. Politica externă trebuie să favorizeze menținerea păcii, nu să conducă la inevitabilitatea declanșării războiului. Într-o societate de state suverane, forțele armate constituie un instrument necesar al politicii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
stat. Consecințele oribile ale războiului ar putea determina uneori statele să se considere nu numai concurenți, ci și rivali de moarte. În al doilea rând, fiecare stat din sistemul internațional încearcă să-și asigure propria supraviețuire. Întrucât celelalte state sunt amenințări potențiale și nu există o autoritate supremă care să le salveze de pericole, statele nu pot depinde de alte state pentru securitatea lor. Fiecare tinde să se considere singur și vulnerabil și încearcă deci să-și asigure supraviețuirea. După cum spunea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fost în principal o manifestare a distribuției bipolare a puterii în Europa în timpul Războiului Rece, iar balanța puterii, nu NATO în sine a menținut stabilitatea pe continent. Alianța a fost în esență un instrument american pentru gestionarea puterii în fața amenințării sovietice. Acum, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, realiștii argumentează fie că NATO va dispărea, fie că va fi reconfigurată în funcție de noua distribuție a puterii 24. Alianța nu poate rămâne la fel ca în timpul Războiului Rece. Variante ale teoriilor instituționaliste Există trei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
statele sunt actori interesați. Securitatea colectivă se confruntă direct cu problema modalităților de prevenire a războiului. Teoria pornește de la presupunerea că forța va juca un rol important în politica mondială și că statele trebuie să se protejeze împotriva potențialilor agresori. Amenințarea conflictului poate fi însă mult redusă criticând gândirea realistă despre state și punând în loc trei norme antirealiste. Mai întâi, statele ar trebui să respingă ideea utilizării forței pentru a schimba statu-quoul. În al doilea rând, pentru a face față statelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
statele responsabile nu trebuie să se comporte în funcție de propriul interes îngust. Mai curând, ele trebuie să reziste tentației de a reacționa în orice mod care le-ar maximiza câștigurile individuale și să se coalizeze automat pentru a confrunta agresorul cu amenințarea unei forțe copleșitoare. În al treilea rând, statele trebuie să aibă încredere că și celelalte vor renunța într-adevăr la agresiune. Trebuie să creadă și că alte state le vor ajuta dacă vor ajunge ținta agresiunii. Teoria critică este cea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lui Powell stă bine-cunoscutul echilibru ofensiv-defensiv, devenit renumit datorită lucrărilor lui Robert Jervis, George Quester, Jack Snyder și Stephen Van Evera 38. Powell susține că preocuparea pentru câștigurile relative contează prea mult și că statele acționează în conformitate cu instituționalismul liberal atunci când amenințarea unui război este redusă și „recurgerea la forță nu mai este o problemă”39. Se ajunge la această situație atunci când costul agresiunii este mare, ceea ce este, la rândul său, o funcție a „constrângerilor impuse de tehnologia războiului”40. Cu alte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
câștigurilor relative e atenuată, ceea ce le permite instituțiilor să faciliteze cooperarea. Snidal afirmă că preocupările legate de câștigurile relative ar putea să nu conteze prea mult pentru state nici chiar în cazul în care ele s-ar confrunta cu o amenințare serioasă a războiului. Conceptul său fundamental este distribuția puterii în sistemul internațional 41. Mai precis, el susține că într-un sistem multipolar, unde mai multe state au o putere aproximativ egală, ele nu se vor preocupa prea mult de beneficiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
întrebării.) Ea poate fi atribuită și contextului în care au apărut multe dintre operele fundamentale ale realismului, Războiul Rece (vezi Oren, 2000) sau ușurinței cu care pot fi măsurate instrumentele puterii militare. Dar, în situația în care nu există nici o amenințare militară curentă, ca în contemporaneitate, nu există un motiv a priori pentru ca teoria realistă să privilegieze puterea militară față de alte forme. În timpul Războiului Rece, exista o adevărată industrie de măsurare a potențialului uman și a tehnicii militare, determinată mai curând
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
include pe lista teoriilor liberale științifice pe susținătorii ideii păcii democratice 8. Concluzia logică a acesteia este că, dacă toate țările s-ar democratiza, nu ar mai exista război. Universalizând instituțiile politice interne corecte, s-ar elimina, cu alte cuvinte, amenințarea reprezentată de puterea militară. Această concluzie idealistă este incompatibilă cu realismul, așa cum este el definit aici. Instituționaliștii neoliberali consideră că formele de cooperare internațională în zone de interes specifice pot apărea dacă există instituțiile bine concepute (vezi Keohane și Nye
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
drept internațional 12. Dimpotrivă, el susține că acesta a apărut acum 400 de ani și că a fost „respectat cu scrupulozitate” încă de la început 13. Odată cu declanșarea Războiului Rece, Morgenthau se temea că societatea internațională se află în fața unei mari amenințări. El a observat cristalizarea unui sistem internațional caracterizat de lupta pentru supraviețuire dintre cele două superputeri și a argumentat că strategiile lor conduc la apariția unei „noi balanțe de putere”14 care ar da „lovitura finală, fatală” echilibrului de putere
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Machiavelli, care descria parcimonios puterea ca fiind capacitatea de constrângere provenită din „armele bune”, primul o definește drept o „relație psihologică” între inegali, decurgând din „anticiparea beneficiilor, teama de dezavantaje și respectul sau simpatia față de oameni sau instituții”18. Astfel, amenințările, ordinele, convingerea și charisma - toate sunt mijloace prin care este exercitată puterea, iar „tendința de a reduce puterea politică la aplicarea reală a forței sau cel puțin de a o echivala cu amenințările cu forța” este în mod explicit respinsă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
simpatia față de oameni sau instituții”18. Astfel, amenințările, ordinele, convingerea și charisma - toate sunt mijloace prin care este exercitată puterea, iar „tendința de a reduce puterea politică la aplicarea reală a forței sau cel puțin de a o echivala cu amenințările cu forța” este în mod explicit respinsă, considerând că neglijează rolul prestigiului în politică 19. Ulterior, natura puterii naționale este concepută cu multe detalii, într-o tipologie elaborată care include orice element posibil, de la geografie la resursele naturale, pregătirea militară
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cetățenii, confruntându-se cu viitoarele provocări din Lumea a Treia. Există unele indicații că vom avea de-a face cu un număr de provocări șcauzateț în special de noua noastră politică de preempțiune, care cere ca guvernul să anticipeze noile amenințări și să întreprindă acțiuni militare prompte împotriva lor. Victoria rapidă din Irak a demonstrat din nou abilitatea, flexibilitatea și superioritatea tehnologică remarcabile ale armatei americane. Acest lucru nu este o surpriză, cel puțin pentru profesioniști. În același timp, pentru a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
potențialul de succes al tuturor scopurilor. Chiar și transformaționiștii trebuie să plătească tribut acestei realități. Au câștigat oare Statele Unite Războiul Rece?tc "Au câștigat oare Statele Unite Războiul Rece?" Ambasador David D. Newsom* La începutul secolului XXI, Statele Unite se confruntă cu amenințările terorismului, cu antagonismul din lumea musulmană și cu suspiciunile privind motivele lor în cea mai mare parte a Asiei, Africii și Americii Latine. Multe dintre rădăcinile unor astfel de probleme se regăsesc în acțiunile și politicile americane din ultima jumătate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
regăsesc în acțiunile și politicile americane din ultima jumătate a secolului XX - în consecințele neintenționate ale Războiului Rece. În mod convențional se consideră că Statele Unite au câștigat Războiul Rece. Odată cu colapsul Uniunii Sovietice, comunismul internațional nu a mai reprezentat o amenințare și Statele Unite au devenit „singura superputere mondială”. Dar această „înțelepciune” este însoțită de nesiguranța legată de viitorul lumii și, în Statele Unite, există întrebările legate de motivele pentru care o țară atât de puternică și de „bună” întâmpină asemenea dificultăți în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
această „înțelepciune” este însoțită de nesiguranța legată de viitorul lumii și, în Statele Unite, există întrebările legate de motivele pentru care o țară atât de puternică și de „bună” întâmpină asemenea dificultăți în exercitarea influenței sale în lume. În lumina recentelor amenințări la adresa intereselor americane, nu s-ar putea oare ca victoria în Războiul Rece să fi fost una à la Pyrrus? Oare consecințele neintenționate ale eforturilor antisovietice au contribuit la problemele cu care se confruntă Washingtonul astăzi? Confruntarea cu Uniunea Sovietică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
neocolonialismului, mai curând decât ca un apărător al lumii libere. În regiunile unde istoria trezește emoții, efectele continuă să-și facă simțită influența. Imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial, partidele comuniste din Europa Occidentală au reprezentat o amenințare politică și militară, beneficiind de sprijinul unei Uniuni Sovietice ambițioase și dotate cu armament nuclear. Ocupația Europei de Est a avut un efect profund asupra opiniei publice din Statele Unite. Nici o administrație nu ar fi putut să nu reacționeze. Acțiunile țărilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
stimul temerilor față de ambițiile comuniste. Retorica stângistă a liderilor noilor state și asistența acordată lor de Uniunea Sovietică au fost percepute drept dovezi ale avansării comuniste continue; în viziunea americanilor, naționalismul se îmbina cu ambițiile sovietice. Pentru a rezista acestei amenințări în anii ’50, filosofia de limitare a Tratatului Atlanticului de Nord și a doctrinei Truman a fost extinsă spre est, în Asia, și spre sud, în Africa și America Latină. Încercuirea a devenit scopul politicii mondiale. Pentru strategii epocii, lumea a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din 1954, alianțele își propuneau să închidă cercul dintre NATO și pozițiile strategice americane din Japonia. Populară printre noile state, pentru secretarul Dulles „nonalinierea” nu era o opțiune a națiunilor libere. La jumătatea anilor ’50, Statele Unite se confruntau cu două amenințări serioase la adresa intereselor lor în regiune: acțiunile sovietice mai agresive și puternicele influențe naționaliste pornite din Egipt de la Gamal Abdul Nasser. Cele două aveau legătură. Două inițiative americane și-au propus să le contracareze, dar ele au condus atât la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sponsorizat organizarea Pactului de la Bagdad, incluzând Marea Britanie, Irakul, Turcia, Pakistanul și Iranul. Secretarul Dulles l-a considerat o ocazie nu numai de a limita influența sovieticilor, ci și de a redirecționa atenția arabilor, în special a Irakului, dinspre Israel către amenințarea comunistă. Dimpotrivă, Irakul a considerat aderarea o posibilitate de a obține un sprijin american mai mare pentru poziția arabă. Oficial, Statele Unite nu s-au alăturat tratatului, dar l-au sprijinit financiar și militar. Naționaliștii arabi au atacat Pactul, considerat un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
loviturilor militare ulterioare a condus în cele din urmă la venirea la putere a lui Saddam Hussein, cu consecințe vizibile și astăzi. Încercând să obțină o mai mare flexibilitate în administrarea ajutorului economic și militar pentru a se confrunta cu amenințarea comunismului în Orientul Mijlociu, Congresul american a adoptat o hotărâre în 1957, care promulga doctrina Eisenhower. Un ajutor de două sute de milioane de dolari urma să fie oferit țărilor care se angajau să se opună comunismului internațional. În esență, guvernul a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de haos numai prin intervenția infanteriei marine a SUA. Pe continentul asiatic, în Indochina, francezii și-au pierdut poziția din Vietnam; la Conferința de la Geneva din 1954, acesta a fost împărțit între Nord și Sud. Administrația Kennedy a considerat că amenințarea tot mai mare pe care o reprezenta Vietnamul de Nord pentru Sudul anticomunist avea să afecteze și celelalte națiuni din regiune. Temându-se de „dominouri”, administrația a decis implicarea Statelor Unite, ceea ce a dus până la urmă la un adevărat război. Intervenția
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care guvernul indonezian s-ar fi simțit obligat să rupă relațiile diplomatice, a determinat apoi Indonezia să respingă negarea informațiilor ulterioare despre complicitatea SUA la desfășurarea unor activități antiindoneziene”1. În anii ’60, Washingtonul a fost obsedat de așa-zisele amenințări sovietice și chineze pentru noile state din Africa. Prin acțiuni clandestine și războaie prin intermediari, Statele Unite au combătut grupările considerate procomuniste, dar identificate de africani ca fiind proindependență. Asasinarea lui Patrice Lumumba în 1960, un erou naționalist în Congo, le
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în Asia ca o reflecție a opoziției față de atitudinile naționaliste și rasiste din noile țări. Administrația Reagan a înrăutățit lucrurile, încercând să condiționeze ajutorul de voturile favorabile ale țărilor africane și asiatice referitor la aceste aspecte. Reacția față de așa-zisele amenințări comuniste nu s-a limitat la Asia și Africa. În 1954, alarmate de tendințele stângiste ale președintelui Guatemalei, Jacobo Arbenz Guzman, Statele Unite au contribuit la răsturnarea guvernului său. În 1973, SUA au fost implicate în răsturnarea și asasinarea președintelui din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]