13,069 matches
-
și trădarea, precum și tentativele consecvente de portretizare morală a intelectualului în diferite faze evolutive - sau involutive - ale societății românești”. „Cineastul nu-și dezminte tușa artistică atât de particulară, materializată, de-a lungul anilor, printr-o rafinată picturalitate a cadrelor (pe arcurile stilistice dintre "Nunta de piatră" și "Dincolo de pod", dintre "Șapte zile" și "Adela", dintre " Să mori rănit din dragoste de viață "și "Sfârșitul nopții", în timp ce tânărul operator Gabriel Kosuth conferă dimensiuni tragice exterioarelor și interioarelor fără speranță ale filmului”, a
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
(în , în ) și eliberarea ulterioară de către trupele Ioanei d'Arc a marcat un punct de cotitură în Războiul de 100 de Ani. Eliberarea Orléans-ului a fost primul succes major al trupelor franceze după înfrângerea dezastruoasă de la Azincourt din 1415. Situația disperată a Orléans-ului, care avea o mare importanță strategică și
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
succes major al trupelor franceze după înfrângerea dezastruoasă de la Azincourt din 1415. Situația disperată a Orléans-ului, care avea o mare importanță strategică și morală pentru poporul francez, a fost salvată de apariția bruscă pe scena politică a țărancei Ioana d'Arc în fruntea trupelor franceze, care într-un timp scurt au ridicat asediul orașului. Contemporanii cred că, Orléans-ul odată căzut, precum și încoronarea lui Henric al VI-lea, fiul regelui Henric al V-lea al Angliei, ar fi sfârșit independența Franței ca
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
l-a jucat lipsa de coordonare între diferitele unități. Înfrângerea a avut consecințe grave pentru apărătorii orașului, astfel moralul soldaților a căzut, și mulți comandanți împreună cu trupele sale au părăsit orașul. Data de 17 februarie, este momentul apariției Ioanei d'Arc care împreună cu însoțitorii ei a reușit pentru să ajungă la reședința regală. După multe ezitări și obstacole Delfinul (Moștenitorul tronului Franței) Carol a decis să-i transfereze trupe, și a numit-o la comandamentul acestora. Liderii armatei franceze Étienne de
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
instalațiile engleze de asediu. Pentru a le salva, britanici au trebuit să lucreze toată ziua și toată noaptea. Apărătorii au continuat între timp să tragă în fortul Tourelle, ceea ce a dus la prăbușirea unui zid. La 26 aprilie Ioana d'Arc în fruntea trupelor sale a venit în oraș. Calea trupele sale nu este cunoscut cu precizie. La 28 aprilie 1429 Ioana a sosit cu un detașament de soldați la marginea de sud a Orléans-ului. Este cunoscut faptul că Ioana a
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
această dimensiune fiind înregistrată pe axa construcției, la exterior, de pe latura vestică a turnului clopotniță și până în extremitatea răsăriteană a absidei altarului. Zona de prelungire a navei a fost acoperită cu o boltă semicilindrică despărțită de partea veche printr-un arc dublu. Zidurile laterale au fost sprijinite în exterior cu două contraforturi, dispuse câte unul pe fiecare latură, la un interval mai mare decât distanțele dintre celelalte contraforturi de la partea veche a navei. Absida are două contraforturi iar bolta sa este
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
de fier. Zidăria este continuă, fără cărămizi de ajustare. Ea este așezată direct pe fundația din substratul stâncos. Zidul devine mai gros în partea sa superioară — — care începe cu două niveluri sub ambrazurile ferestrelor pasarelei. Acestea sunt în formă de arce, formate din două rânduri de pietre îngroșate (fața exterioară 17, cea interioară 11), cu o lățime medie de la o înălțime de 3,10 până la înălțime în centru. O cornișă simplă în S înconjoară perimetrul la o distanță constantă față de sol
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
înalte, aproape ajungând la arhitravă. Muchia sudică a Peristilului corespunde verandei tetrastilului monumental al apartamentelor private: patru coloane de granit roșu surmontate de capiteluri corintiene susțin un fronton și o arhitravă a cărei parte centrală, de deasupra porții, formează un arc. Acest motiv denumit „fronton sirian” subliniază axa de simetrie a verandei și este reluat la intrarea mausoleului și a templului, creând prin această repetiție o unitate stilistică între cele trei spații. Frontonul este surmontat la rândul său de o plintă
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
portretul lui Dioclețian îi conferă acestuia din urmă rolul de fondator al orașului. Această a doua ipoteză se sprijină în mare parte pe împăcarea acestor reliefuri cu o pereche aparent similară cu "imagines clipeatae" ce figurează pe ecoansonurile din «micul arc al lui Galerius» din palatul acestui împărat de la Salonic: unul dintre portrete este cel al lui Galerius, iar cel de-al doilea este al unei "Tyche", foarte probabil simbolizând orașul Salonic. Un studiu recent a condus însă la reconsiderarea acestei
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Salonic: unul dintre portrete este cel al lui Galerius, iar cel de-al doilea este al unei "Tyche", foarte probabil simbolizând orașul Salonic. Un studiu recent a condus însă la reconsiderarea acestei comparații, întrucât urmele clar vizibile de restaurare de pe arc arată că acea "Tyche" este o adăugire ulterioară la portretul feminin inițial realizat în timpul lui Galerius și care ar fi putut fi foarte bine al soției sale, Galeria Valeria, fiica lui Dioclețian și a Priscăi, executată împreună cu mama sa la
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sculptate ce reprezintă doi tritoni, pe Helios, Heracles, Apollo, un cap uman neidentificat, două Victorii înaripate și o pajură. Niciun element din acest program iconografic nu poate fi legat direct cu ideologia din vremea Tetrarhiei. Camera templului este acoperită cu arce semicirculare, realizate din trei rânduri de plăci fixate cu grijă și sculptate pentru a forma un tavan casetat: decorul sculptat cu capete umane și cu rozete este adesea comparat cu cel al templului lui Venus din Roma, construit sub domnia
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fixate cu grijă și sculptate pentru a forma un tavan casetat: decorul sculptat cu capete umane și cu rozete este adesea comparat cu cel al templului lui Venus din Roma, construit sub domnia lui Hadrian lângă Forum Romanum. Imediat sub arce se află o cornișă corintică ale cărei modilioane sunt decorate cu fulgere. Statuia sacră ce conținea cella este probabil cea care a fost dusă la Veneția la sfârșitul secolului al XIV-lea: se poate presupune, după ascendența divină pe care
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
vest. Alimentarea cu apă a acestor terme și a ansamblului palatului se făcea printr-un apeduct care aducea apa din Jadro, râu aflat la depărtare. Cel mai bine păstrat tronson al acestui apeduct aflat predominant la suprafață cuprinde 28 de arce de înălțime ce traversează valea seacă a Dujmovačei. Debitul apeductului este estimat la , sau pe zi. Zona rezidențială propriu-zisă a palatului corespunde unei fâșii de lățime aflată imediat în spatele fațadei sudice. Aceste apartamente se sprijină pe un ansamblu de încăperi
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
principia" sunt aflate către muchia interioară, și nu către poarta principală. Comparația nu este validă decât dacă se recunosc elementele "principia" în edificiile din partea sudică a palatului lui Dioclețian de la Split: Peristilul cu colonada sa și cu veranda monumentală cu arc central ar putea evoca fațada unui "aedes principiorum" al unei cetăți clasice de legiune. Cu caracteristicile împrumutate concomitent din arhitectura militară, cea urbană și cea rezidențială rurală, este de fapt, reluând expresia lui N. Duval, echivalentul unui castel modern. Termenul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
pe latura scurtă a unuia dintre corpuri și are aspectul unui pridvor. Etajul acestuia este susținut de patru stâlpi care formează cinci goluri de trecere, trei în față și câte unul pe cele două laterale, terminate la partea superioară în arc frânt. Deasupra golurilor de intrare există cinci ferestre dreptunghiulare, dispuse vertical, deasupra fiecăreia existând câte o fereastră de dimensiuni reduse. Celelalte ferestre aflate în partea etajată a clădirii sunt similare. În partea în care edificiul are un singur nivel, ferestrele
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
reduse. Celelalte ferestre aflate în partea etajată a clădirii sunt similare. În partea în care edificiul are un singur nivel, ferestrele sunt de dimensiuni mai mari, având formă dreptunghiulară în partea de jos, iar în partea superioară fiind finalizate în arc frânt. Tâmplăria ferestrelor este de culoare verde închis. Edificiul are un acoperiș în patru ape, cu pante repezi. În partea cu un singur nivel, acoperișul corpului paralel cu bulevardul prezintă ruperi în pantă, atât în față cât și în spate
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
în special a Brăilei, crește în fiecare zi și care tind să ia o dezvoltare realmente considerabilă . Încă de la 10 mai 1830, locotenent - colonelul G. Riniviev prezenta planul viitorului oraș, plan cu un mare bulevard de centura, în forma de arc de cerc, el forma limita orașului, precum și străzi regulate, drepte, apoi piețe și amplasamente pentru viitoarele instituții municipale. În același an colonelul Nilson întocmea planurile pentru numitele instituții, împreună cu devizele corespunzătoare. Ele erau înaintate, la 6 februarie 1831, divanului țării
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
a fost o bătălie importantă a Războiului de 100 de Ani, care a avut loc pe 18 iunie 1429 între forțele engleze conduse de John Talbot pe de-o parte și cele franceze având-o în frunte pe Ioana d'Arc. Bătălia este unul dintre momentele-cheie ale etapei finale a războiului, fiind o urmare a înfrângerii engleze sub zidurile Orléans-ului. La 8 mai 1429 Armata Ioanei d'Arc a ridicat asediul de la Orléans, distrugând astfel planul englez de avansare în adâncul
Bătălia de la Patay () [Corola-website/Science/328855_a_330184]
-
de-o parte și cele franceze având-o în frunte pe Ioana d'Arc. Bătălia este unul dintre momentele-cheie ale etapei finale a războiului, fiind o urmare a înfrângerii engleze sub zidurile Orléans-ului. La 8 mai 1429 Armata Ioanei d'Arc a ridicat asediul de la Orléans, distrugând astfel planul englez de avansare în adâncul sudului Franței. Datorită obstrucției sfătuitorilor lui Carol al VII-lea, Ioana a putut continua campania doar o lună mai târziu. Scopul francezilor era de a cuceri locurile-cheie
Bătălia de la Patay () [Corola-website/Science/328855_a_330184]
-
Franței, cât și în Aquitania, continua să controleze întreaga Normandie și Parisul. Cu toate acestea, englezilor le era tot mai greu să mențină acest teritoriu, obținut în cadrul tratului de pace de la Troyes din 1420. Chiar dacă capturarea și executarea Ioanei d'Arc avusese loc în 1431, balanța războiului tot mai mult se leca în favoarea francezilor. În dimineața zilei de 9 mai, FitzAlan s-a apropiat de Gerberoy, conducând o mică avangardă. Decizând așteptarea forțelor sale principale, britanicii au început să se întărească
Bătălia de la Gerberoy () [Corola-website/Science/328866_a_330195]
-
În timp ce se rotesc in jurul sălii,ei imaginează legea universului și mecanismul planetelor care se învârt în jurul Soarelui și în jurul propriului lor ax. Tobele simbolizează sunetul trâmbițelor la judecata de apoi. Cercul dansatorilor e împărțit în două semicercuri (unul simbolizează arcul descinderii sufletelor în materie,celălalt arcul ascensiunii sufletelor către Dumnezeu ). Sheikh-ul nu intră în dans decât la al patrulea ocol; atunci ritmul devine foarte rapid. Sheikh-ul se rotește în centrul cercului (reprezintă soarele și strălucirea lui). În momentul intrării sale
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
ei imaginează legea universului și mecanismul planetelor care se învârt în jurul Soarelui și în jurul propriului lor ax. Tobele simbolizează sunetul trâmbițelor la judecata de apoi. Cercul dansatorilor e împărțit în două semicercuri (unul simbolizează arcul descinderii sufletelor în materie,celălalt arcul ascensiunii sufletelor către Dumnezeu ). Sheikh-ul nu intră în dans decât la al patrulea ocol; atunci ritmul devine foarte rapid. Sheikh-ul se rotește în centrul cercului (reprezintă soarele și strălucirea lui). În momentul intrării sale,fluierul (ney)improvizează din nou; este
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
de exemplu în perioade de umflare a apelor. Adesea, aceste lucrări au traversat secolele și sunt încă folosite în zilele noastre sau, după distrugerea lor, "asizele" au servit la construcțiile posterioare. În funcție de lărgimea de trecut, podurile romane puteau avea un arc izolat sau să numere mai multe arce. În acest din urmă caz, stâlpii puteau fi protejați prin pinteni și "avanbecuri", evitându-se, în timpul umflării apelor, ca obiectele plutitoare aduse de apă să se îngrămădească lângă stâlpi, iar podul să formeze
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
apelor. Adesea, aceste lucrări au traversat secolele și sunt încă folosite în zilele noastre sau, după distrugerea lor, "asizele" au servit la construcțiile posterioare. În funcție de lărgimea de trecut, podurile romane puteau avea un arc izolat sau să numere mai multe arce. În acest din urmă caz, stâlpii puteau fi protejați prin pinteni și "avanbecuri", evitându-se, în timpul umflării apelor, ca obiectele plutitoare aduse de apă să se îngrămădească lângă stâlpi, iar podul să formeze un baraj care i-ar fi pus
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
cu nervuri de cărămidă în formă de plasă. Nervurile cu concavități laterale au forma unei plase din romburi. Construcția a fost terminată, probabil, în anul 1505, an înscris pe exteriorul corului. Corul și sala sunt sprijinite de contraforturi cu trepte. Arcul triumfal și ferestrele au arcuri frânte, iar portalurile profilatura gotică. Tribuna de V are la parter bolți pe nervuri din cărămidă. Amvonul, baldachinul amvonului, balcoanele, părți ale stranelor și prospectul orgii, datat 1796, sunt tributare barocului. În anul 1792 s-
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]