14,107 matches
-
pecetluite cu ceară roșie, pe care se aplica un sigiliu. Începând cu 1890 apare pe acte, lângă semnătura parohului, și ștampila parohiei. Tot din 1890 ni s-a păstrat și un act care vorbește de o donație a 38 de credincioși care au cumpărat un rând de veșminte noi pentru biserică.
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
despre care avem informații din Conspectul organizat de protopopiatul Oarței sunt „"cel mai nou este turnat în anul 1853, cel mai vechi nu se știe, cel mare este de 20 chilograme cel mic este de 16 chilograme. Sunt vechi și credincioșii nu știu prețul lor"”. Inscripția de pe clopotul mare confirmă anul. Din aceeași inscripție aflăm că acest clopot a fost turnat la Satu Mare. Tot la biserica nouă se păstrează vechiul candelabru, identic cu cel de la biserica de lemn din Bulgari. Chiar
Biserica de lemn din Sălățig () [Corola-website/Science/314177_a_315506]
-
etern al comuniunii și al unității de credință; - Conciliul sugerează cu căldură ca tot ce se discută despre instituția, perpetuitatea, sensul și rațiunea primatului sacru al pontifului roman, dar și despre magisteriul infailibil al lui, să fie crezute de toți credincioșii. Pentru mai multe informații despre acest subiect, vezi: ""Resurrexit sicut dixit"" http://www.resurrexitsicutdixit.com/?p=3128
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
10 septembrie 1922. La sfârșitul anului 1922 această biserică avea 30 de membri. În februarie 1923 a fost fondată o noua biserică penticostală în Cuvin, lângă Păuliș, în casa soților Vasile și Persida Semenascu; din ea făceau parte alți trei credincioși. Persida Semenascu era la acea vreme prima româncă penticostală botezată cu Duhul Sfânt. Pe 3 iunie 1923, atât Persida cât și Bradin au fost botezați cu Duhul Sfant. Primul persecutor al penticostalilor din România a fost preotul ortodox din Păuliș
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
recensământului din 2002, cultul penticostal număra în România 324.462 de membri, fiind astfel, ca mărime, a patra biserică din România (după cea ortodoxă, romano-catolică și calvină) și a doua biserică protestantă (după cea calvină). Din punct de vedere etnic, credincioșii sunt în majoritate români (85,2%), fiind urmați de țigani (rromi) cu 10,6%, ucraineni cu 1.9%, maghiari (unguri) cu 1.8%, slovaci cu 0,2%, germani cu 0,2% și alte grupuri etnice (sârbi, evrei, lipoveni etc) cu
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
cruciadă. Aceștia la rândul lor, trebuiau să le facă cunoscute poporului. Urban al II/lea însuși s-a făcut propagatorul propriei sale idei și, în cursul iernii anului 1095 și în primăvara anului următor a călătorit din loc în loc îndemnând credincioșii să ia parte la expediție. Drumul parcurs era același de la venire. El s-a rezumat la sudul Franței și nordul Italiei. Un popas mai îndelungat l-a făcut în Provența, regiunea aflată sub influența contelui de Toulouse și unde pericolul
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de Oradea dispunea între timp de suficiente lăcașe de cult, a decis trecerea bisericii în patrimoniul comunității catolice a armenilor. În 1786 a fost oferită greco-catolicilor ruteni din Oradea, care și-au constituit parohie zece ani mai târziu. În ceea ce privește numărul credincioșilor, șematismul pe anul 1840 arată că la Oradea trăiau în acel an 402 ruteni greco-catolici. Biserica era folosită și de românii greco-catolici din Oradea. La 20 octombrie 1788 a fost încheiat un contract între zugravul Ioan Buda și reprezentanții comunității
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
la capelă regală a catedralei "Sfanțul Ioan Botezătorul" din Torino și pe care se află imprimata imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare. De-a lungul timpului, a generat numeroase controverse. Astfel, credincioșii creștini îl consideră o relicva: lințoliul în care ar fi fost învelit Iisus Hristos după crucificare. Oamenii de știință și o parte din opinia publică (inclusiv persoane creștine) consideră că este vorba de un artefact. Neîncrederea în autenticitatea giulgiului nu
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
papă. Giulgiul a constituit subiectul a numeroase și aprinse controverse între oameni de știință, reprezentanți ai religiei creștine, istorici și scriitori, mai ales în ce privește modul și momentul în obiectul și-a făcut apariția cu amprentele binecunoscute. O parte importantă a credincioșilor creștini susține că ar fi pânză cu care Iisus a fost acoperit după coborârea Lui de pe cruce și că păstrează întipărita imaginea să. Scepticii, însă,consideră obiectul a fi un fals rafinat. În 1988, Sfanțul Scaun își dă acordul pentru
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Perian și fiul său, Alexa Perian. O altă renovare, făcută de Alexa Perian a urmat în 1892, când bolta se stricase. În 1894 tot el a zidit capela izvorului, din cărămidă arsă, care a fost decorată cu icoane dăruite de credincioși. De sărbătorile Sfântul Ilie (20 iulie) și Schimbarea la Față (6 august), preoții din parohiile înconjurătoare organizau slujbe în aer liber pentru pelerinii veniți să vadă izvorul. Conform estimări părintelui Petru Ieremia din 1904, în acel an veniseră de praznicul Sf. Ilie
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
acel an veniseră de praznicul Sf. Ilie 3.000 de oameni. La 1894 a fost instalată de către Perian o cutie de donații lângă izvor, pentru construirea unei mănăstiri, dar persoana care a împins înainte inițiativa a fost Nicolae Drăgălina, un credincios înstărit din Reșița. La 14 aprilie 1897 el a înaintat un memoriu către episcopul diecezan, în care informa ierarhia bisericească asupra dezideratului oamenilor ca o mănăstire să fie întemeiată, memoriu care a primit agrementul instituției. A cerut de asemenea Adunării
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
Diploma Leopoldină din 16/28 februarie 1699 este legalizată acțiunea de unire a unei părți a românilor cu biserica din Roma, act care a stârnit reacția a numeroși români din Transilvania. Încă la începutul anului, preotul Dumitru din Pănet, împreună cu credincioșii săi, și-au exprimat atașamentul față de vechea lor religie un martor al evenimentelor consemnând: „În 28 ianuarie am mers la casa judelui comunal Marton Andrei și acolo s-au adunat preotul român Dumitru cu credincioșii săi. Examinând în mod deosebit
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
preotul Dumitru din Pănet, împreună cu credincioșii săi, și-au exprimat atașamentul față de vechea lor religie un martor al evenimentelor consemnând: „În 28 ianuarie am mers la casa judelui comunal Marton Andrei și acolo s-au adunat preotul român Dumitru cu credincioșii săi. Examinând în mod deosebit pe preotul român acesta declară așa-El până la moarte rămâne în credința și în religia în care a fost și s-a ținut până acum și care i-a rămas de la înaintașii săi.” Conscrierea lui
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
aceasta arzând în 1990. Localitatea Valea, componentă a comunei Vărgata, a purtat anterior anului 1964 denumirea de Iobăgeni, prima atestare documentară venind din anul 1470, când este consemnată sub denumirea de "Jobbagisthwanfalwa" (Satul iobagilor). Conscripția din 1733 consemnează 365 de credincioși greco-catolici care aveau preot și biserică, pentru ca, mai apoi, în 1839, localitatea să fie consemnată ca locuită de secui și români, aceștia din urmă având două biserici care deserveau 133 de greco-catolici și 30 de familii de neuniți (ortodocși). Șematismul
Biserica de lemn din Valea () [Corola-website/Science/313830_a_315159]
-
și intimă”. Pe parcursul lucrării el se îndreaptă către o „religie renăscută sau modernă ... nici atee, nici budistă, nici mahomedană, nici creștină ... [pe care] a descoperit-o crescând în el”. Despre creștinism avea de spus: „... nu reprezintă adevărul pentru mine ... Fiecare credincios creștin este, sunt sigur, fratele meu spiritual ... dar dacă m-aș numi sistematic creștin, am impresia că mulți ar considera că ar trebui să mă implic mai mult și, astfel, spun o minciună.” Despre celelalte religii ale lumii a scris
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
arabă: بابا الإسكندرية شنودة الثالث , pronunțat Băbă al-Iskandarīyah Shinūdah at-Thălitha, a fost cap al Bisericii Copte Ortodoxe din Alexandria, cea mai importantă biserică creștină din Egipt având aderenți cca 90 % dintre creștinii egipteni (în jur de 11.000.000 de credincioși). Este cel de-al 117-lea Papă de Alexandria și Patriarh al Întregii Africi pe Sfântul Scaun Apostolic al Sfântului Marcu Evanghelistul (titlul complet), fiind înscăunat în 1971. De asemenea, a fost capul Sfântului Sinod al Bisericii Copte Ortodoxe de
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
Pishoy, în Wadi el-Natrun, în conformitate cu dorințele sale. Mitropolitul Pachomious de Beheira și Pentapolis a fost desemnat să preia atribuțiile papale până la alegerea unui nou Papă. În noaptea de după anunțarea morții Papei, s-a estimat în jur de un milion de credincioși îndoliați, care au vizitat Catedrala Sfântul Marcu, unde era depus trupul neînsuflețit, cauzând mari blocaje de trafic. Corpul a fost scos din sicriu și pus într-o poziție de așezat pe un tron ceremonial, îmbrăcat în aur, și cu veșminte
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
Zvolin, Shmuel Eliahu Taub (d. 1888) , care s-a afirmat deja prin talentul său muzical, fiind supranumit מנגן מפליא פלאות Menaggen Maflï Plaot - Muzicianul miraculos. Se spune ca melodiile pe care le-a compus produceau așa un efect spiritual asupra credincioșilor încât începeau "să vadă sunetele" ראו את הקולות , cum tradiția povestește că s-a întâmplat în momentele primirii Legii (Tora) de către Moise pe Muntele Sinai. Unul din cei trei fii ai lui Shmuel Eliahu Taub, rabinul Israel Meir Taub (1849
Hasidimii Modzitz () [Corola-website/Science/313970_a_315299]
-
că slujeau frumos, ci că doar simpla lor trecere prin parohie era o predică vie. Urmând tradiția înaintașilor, și slujitorii actuali ai bisericii Hagiu sunt autori de lucrări teologice elaborate. Biserica dispune de o mică bibliotecă, de unde se pot împrumuta credincioșii dornici să citescă literatură duhovnicească. În fiecare vineri seara, după slujba Sfântului Maslu, au loc cateheze și meditații pe teme actuale ale vieții bisericești. O inscipție din anul 1910 aflată sub icoana Sfinților Trei Ierarhi, artă că acum aproape 100
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
pentru soldații turci ce luptau în Războiul Balcanic din 1912 și care se intitula Rugăciunea soldatului. În cadrul discursului Erdogan a precizat faptul că poezia aparține lui Gokalp. Minaretele sunt baionetele noastre, cupolele lor coifurile noastre, moscheile sunt cazărmile noastre și credincioșii, soldații noștri Aceasta armata divină îmi așteaptă religia Allah e mare, Allah e mare Procurorul Vural savas e cel care s a ocupat de acest dosar, el fiind cel care a vizionat imaginile de la siirt cerând închiderea Partidului Prosperității. A
Recep Tayyip Erdoğan () [Corola-website/Science/314811_a_316140]
-
necropolă domnească, aici aflându-se și sediul Episcopiei Rădăuților. Rolul episcopal al Rădăuților a încetat în anul 1782, odată cu transferarea sediului episcopal de la Rădăuți la Cernăuți, noua episcopie fiind denumită Episcopia Bucovinei. După Unirea Bucovinei cu România în anul 1918, credincioșii ortodocși din Rădăuți au dorit să construiască o biserică ortodoxă de dimensiuni mari, orașul Rădăuți devenind reședință a județului Rădăuți. Astfel, s-a format în 1920 un comitet de inițiativă compus din preoții de la Biserica "Sfântul Ierarh Nicolae" din Rădăuți
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
s-au desfășurat într-un ritm alert, fiind încetinite în perioada 1930-1933 ca urmare a crizei financiare mondiale. Fondurile bănești pentru construcție au provenit în principal de la Mitropolia Bucovinei, care administra Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, dar și de la credincioșii din Rădăuți și din împrejurimi, care au prestat și muncă voluntară. În anul 1940 Catedrala din Rădăuți era zidită "la roșu" atât la corpul principal, cât și la turla principală, pe care se montase Sfânta Cruce. Lucrările au stagnat în
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
Mitropolia Bucovinei fusese desființată de autoritățile comuniste ale statului, iar Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei fusese desființat și pădurile administrate de Mitropolia Bucovinei confiscate, lucrările s-au executat sub supravegherea Mitropoliei Moldovei și Sucevei, cu banii obținuți din donațiile credincioșilor, ale Mitropoliei Moldovei și Sucevei și din subvențiile alocate periodic de Directoratul Regional al Cultelor și Episcopia Romanului. Abia în anul 1950 s-au reluat lucrările la catedrala din Rădăuți; s-au executat lucrări de finisaj sub conducerea arhitectului Constantin
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
și A. Keber. Biserica a fost sfințită la 28 mai 1961, în Duminica Rusaliilor (hramul bisericii), de către mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei, înconjurat de un impresionant sobor de preoți și diaconi și în prezența unui număr mare de credincioși, paroh fiind protopopul Miltiade Iftode. În perioada 1998-2000 s-au efectuat lucrări de reabilitare ale bisericii. În decursul timpului, tabla neagră cu care a fost acoperit lăcașul de cult a ruginit și a necesitat înlocuirea sa. Cu prilejul împlinirii a
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
sunt menționate 31 de familii neunite, adică ortodoxe, ceea ce demonstrează că satul a trecut treptat la grecocatolicism. Parohia a avut pentru o perioadă de timp ca și filie satul învecinat Filea de Sus. Actualmente parohia este compusă din 140 de credincioși, cu o medie de vârstă ridicată și natalitate scăzută, deși în a doua jumătate a secolului XX număra aproximativ 900 de persoane. Biserica parohială, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, se află în mijlocul satului pe coama unui deal și a fost
Biserica de lemn din Filea de Jos () [Corola-website/Science/314892_a_316221]