14,243 matches
-
ceva. Fima spuse: —Dimpotrivă... scuzați... nimic... am crezut că a căzut... ceva la voi? Sau s-a spart? Probabil că mi s-a părut că am auzit... ceva de genul ăsta? Probabil că a fost doar vreo explozie Îndepărtată. Poate credincioșii lui Mesia au dinamitat Muntele Templului și l-au transformat În Valea Plângerii. Poftim? spuse vecina și Îl privi pe Fima cu mirare și cu Îngrijorare. Dar domnul Pizanti, tehnician specialist În raze X, Îi răspunse din spatele ei, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mea identitate. Puteam să aleg între biserica episcopală, prezbiteriană, luterană sau catolică și probabil între alte șase biserici pe care nu le observasem în drumurile mele prin cartier. Lui Madeleine i se va părea ciudat. Nici unul dintre noi nu era credincios. Fuseserăm de acord să ne creștem copiii departe de superstiții. Dar mă văzuse întorcându-mă de la birou de parcă aș fi fost bătut de o bandă de huligani, dăduse peste mine luând mâncarea de la gura copilului și îmi zărise mașina la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sperat că o să mi se ridice părul pe ceafă. Dar a fost în zadar. Jurnalul Annei mă amuțise. Aceste ritualuri și obiecte pe care mi le aminteam doar pe jumătate nici măcar nu-mi făceau pielea de găină. Am așteptat până când credincioșii și-au strigat ultimul amin și au început să își dea jos șalurile de rugăciune, apoi am pornit-o înapoi pe culoar. Bărbatul cu părul roșu mă urmă, așa cum știam că va face. Mă ajunse din urmă când eram lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sau partenerului meu. N-aveam să le spun niciodată copiilor mei. O făcusem în parte pentru ei. Așa că de ce să îi spun acestui străin, acestui nepoftit care se ținea de mine ca scaiul? Sunt. Dădu din cap. Dar nu sunt credincios. Își depărtă buzele într-un zâmbet sinistru. — Nu am întrebat dacă sunteți credincios. Se apropie mai mult. Am simțit din nou mirosul de naftalină și gustul prăjiturilor. —Spuneți-mi, o să vă mai întoarceți? Avem nevoie de bărbați ca dumneavoastră. —De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
federale și de stat. Dar ce autoritate zice că ai nevoie de zece bărbați ca să te rogi? Nu îmi spune că Dumnezeu. O luăm de la capăt cu Dumnezeu și credința. Tot ce vreau să știu este cine spune că nouă credincioși nu sunt mai buni decât nouă credincioși și un apostat ca mine? —Apostat? —Păcătos. — Știu ce înseamnă cuvântul. Destul de pretențios. Ca o mare catedrală cu vitralii. —Sau de ce nu unul? Dacă vreau să vin aici să mă rog singur? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
zice că ai nevoie de zece bărbați ca să te rogi? Nu îmi spune că Dumnezeu. O luăm de la capăt cu Dumnezeu și credința. Tot ce vreau să știu este cine spune că nouă credincioși nu sunt mai buni decât nouă credincioși și un apostat ca mine? —Apostat? —Păcătos. — Știu ce înseamnă cuvântul. Destul de pretențios. Ca o mare catedrală cu vitralii. —Sau de ce nu unul? Dacă vreau să vin aici să mă rog singur? — Nu vrei să te rogi împreună cu noi? Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sa este viziunea pe care „partea sa din lumina soarelui, lotul său de pământ i-au permis s-o câștige.” Carlyle privește cartea ca pe o „minunată cetate a inteligenței, un templu, o Mecca, un munte profetic unde peregrinează toți credincioșii de pe pământ.” Georges Duhamel formulează metafora: „Cartea e urna întregii gândiri omenești, tabernacolul sacru al întregii cunoașteri, al întregii experiențe.” Multe asemenea prinosuri de iubire și glorificare a cărții s-ar putea culege din comoara spiritualității tuturor timpurilor. Este firesc
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
spre bătrânețe. O femeie pe care Naji nu putea să se mai bizuiască. Naji a așteptat parcă o eternitate ca să-i răspundă și, atunci când a făcut-o, i s-a adresat lui Ahmad. Sun sigur că Allah le îngăduie tuturor credincioșilor care fac fapte bune să ajungă în Grădinile unde curg râuri. Ahmad a făcut un pas în față. Deci n-ai uitat Qur’an-ul. Îmi aduc aminte numai părțile care-mi sunt de folos. Ahmad a clătinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi neîndurătoare în bătălie. Irene a bătut din picior. Dumnezeul tău e megaloman. Nici eu n-am nevoie de-atâtea osanale. Allah n-are nevoie de nimic. Salat-ul este pentru noi. Rugăciunea perfectă ne ferește de diavol. Succesul e al credincioșilor. Ei, foarte bine atunci, a remarcat Irene. Eu cred în multe. Femeia s-a uitat la soțul ei, care-a privit-o cu ochii aceia căprui și plini de suferință. Irene și-a spus că problema cu sentimentul de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Sartre, ci și obsesia dominării erotice, în cazul nostru o fixație necoaptă și nefericită. Jurnalistul Goliath se potrivește ceva mai bine cu veleitățile stilistice ale prozatorului nostru. Este tipicul ziarist de provincie, cu o mică echipă în spate alcătuită din credinciosul Benedict și apariții feminine efemere. Are un prieten senator care la un moment dat varsă într-un discurs în Parlament un lung șir de elucubrații care reprezintă gândirea profundă a celor doi, dar care înseamnă și sfârșitul lor politic. Reușită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și o scoborît din icoană, o am văzut pe Maica Sfîntă, mărturisea bunica Maria Ruba, născută la Pișcari În 1895. Iară cînd o tunat și o fulgerat de la altar și Măicuța Sfîntă s-o Înălțat și s-o uitat la credincioși de sus, din aer, am gîndit că nu m-oi mai rădica În veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi de lume se adunase Într-o seară În biserică. Dintr-odată, s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
manifest prin care încerca să lanseze un curent literar inventat de el: paradoxismul. Redactorii revistelor respective au avut motive, atunci, să râdă cu lacrimi: noul curent era ilustrat de versuri caraghioase, de genul: „Intru / — Ieși, zice / Domnul nostru mă știa / credincios în necredința mea / Eu îi cer o mână de ajutor / el îmi dă un picior / Porcu’ ăsta face numai măgării“ etc. (Să sperăm că Dumnezeu nu are timp să citească versurile lui Florentin Smarandache...) Autorul monografiei crede însă cu candoare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și nici o zi din acele luni nu semăna cu ziua aceea. Deși era aproape ora prânzului, parcă dimineața nu se ivise Încă. Cerul rămăsese Întunecat și coborâse peste turnurile În care imamii Își cântau versetele din Coran, astfel Încât mulțimile de credincioși ai Islamului trăiseră senzația stranie că imamiii nu se mai aflau printre ei, ci doar vocea lor plutea undeva În spațiul nedefinit dintre pământ și nori. Imamii fuseseră rupți de pământ, ca și cum ar fi fost rupți de prezent. Dispăruseră, Învăluiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rămas pustiu, spui, logofete? - Măria ta! se auzi, din fundul sălii, vocea groasă și liniștită a bătrânului logofăt Litovoi, tatăl Erinei. Cu toții știm ce urgie Își așterne acum drumul spre Moldova! Nu-l năpăstui pe logofătul Cânde, care-ți fu credincios din primul ceas, de la victoria de la Direptate! Ștefan Îl privi pe Litovoi pe sub sprâncene și Își mângâie ușor mustața deasă, căzută spre bărbie. Bătrânul avea dreptate. Înclină ușor capul spre Toma Cânde, Îndemnându-l să continue. - Acum, când vorbim, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
veste tristă, pe care tu vei hotărâ cum și când i-o vei da domniței Erina. Tatăl ei, logofătul Litovoi, a căzut În luptă, apărând, cu o mână de oameni, retragerea mea În susul Bistriței. Au pierit și alți boieri vechi, credincioși ai mei Încă din primele zile de domnie. Dar moartea lui Litovoi mă Îndurerează mai mult decât pot scrie În acest răvaș. Mi-a fost adus pe o targă din crengi și și-a dat sufletul În fața mea. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
uimit. Nu Înțelesese ce voia să spună. La ce să privească? - Spune-mi ce vezi cu ochii tăi, voievodule. - Văd un om sfânt. O chilie de lemn. Icoana Mântuitorului. Icoana Sfintei Fecioare. - Mai departe. - Afară, un om care mă așteaptă. - Credincios ție și Domnului? - Da. - Mai departe. Codrii Voronețului. - Mai departe. - Mai departe nu văd. - Încearcă. Deschide ochii minții. - Poate dușmanii. Mulți. - Poate. Și dincolo de ei? - Dincolo de ei nu mai văd nimic. Doar moartea. - Dincolo de ei e poporul tău, Ștefan. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se „băga“) nimic? A fost mai bine în anii ’90, când salivai, sărac lipit, în fața unor vitrine ispititoare? Trezește-te, omule, la realitate, revino-ți din gândurile atât de negre și nu mai vitupera împotriva consumerismului! Dacă ești cu adevărat credincios, du-te la biserică, la slujbă, calcă-te acolo în picioare cu credincioșii fervenți și practicanți! Ce cauți la Mall, ce cauți la Hypermarket? Iar dacă ești, ca și mine, un cetățean onest, cu frică de Dumnezeu, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
lipit, în fața unor vitrine ispititoare? Trezește-te, omule, la realitate, revino-ți din gândurile atât de negre și nu mai vitupera împotriva consumerismului! Dacă ești cu adevărat credincios, du-te la biserică, la slujbă, calcă-te acolo în picioare cu credincioșii fervenți și practicanți! Ce cauți la Mall, ce cauți la Hypermarket? Iar dacă ești, ca și mine, un cetățean onest, cu frică de Dumnezeu, dar și cu dorința firească de a avea masa plină de Sărbători și cadouri pentru toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
astfel împovărat, aș fi purtat stigmatul de om care a mers cu turma. Judecători s-ar fi găsit negreșit. Dar povara, eticheta și stigmatul le pot furniza eu însumi. Ca membru în Tineretul Hitlerist, am fost, desigur, un tânăr nazist. Credincios până la capăt. Nu tocmai din cale-afară de fanatic, dar cu privirea ațintită neabătut în mod reflex asupra drapelului despre care se spunea că ar fi „mai tare ca moartea“, rămâneam în formație, mărșăluind cu pas cadențat. Nici un fel de îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se face din ce în ce mai mic? Limpede rămâne faptul că, pe fundalul îndepărtat, orașul se proiecta pe cerul înserării cu toate turnurile lui. Și chiar vreau să cred că am auzit cântecul clopotelor de la apropiata Biserică Sfânta Ecaterina: „Cinstit să fii și credincios, până-n mormântul rece...“ Dintre toate bisericile orașului care, în decursul anilor de după război, au fost refăcute din ruine piatră cu piatră, m-a atras, ori de câte ori mi-am vizitat orașul natal care făcea eforturi ca să semene din nou cu sine, aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întâmplările vieții. Ceea ce ești, felul tău de ființă, aceasta ți-i măsura. E în noi ceva mai adânc decât noi înșine. Suntem separați de prăpăstii lăuntrice de netrecut și, totuși, viața ne pune alături: femei, bărbați, copii, sensibili, insensibili, indiferenți, credincioși, atei, frumoși urâți, scunzi, înalți... În adânc, nu există decât extazul creativ al Vieții și expresiile lui sunt multiple. Nu există, nu este Real decât Unul - Multiplu, restul nu suntem. Există numai înțelegerea, fără a judeca, fără a alege. Exista
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
răsărit din casa cea mare, încă multă vreme după căderea Imperiului, primind, în fiece zi de sărbătoare, ruga smerită a pământenilor. Totuși, prea cucernicul a admis ideea că a sosit momentul să încerce oarece demonstrații doveditoare în privința celor cerute de credincioși. Și atunci, s-a sfătuit îndelung cu dascălul bisericesc și au luat hotărârea ca în timpul slujbei de Bobotează să elibereze un porumbel alb chiar în momentul invocării divinității la Sfințește, Doamne, apa aceasta! Astfel, hulubul va certifica, fără putință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
apa sfințită. Se spune că atunci cînd un preot, sau un om credincios care poartă și o cruce, sfințesc apa, modificările apei (care pot fi măsurate) sînt mult mai evidente, În timp ce, dacă sfințirea o face un om care nu este credincios, nu se Înregistrează modificări importante. Ce Înțelegi tu din asta? După părerea mea, rezultă că sfințirea apei o poate face numai un om credincios. Să zicem că pare logic faptul ca această sfințire, care modifică anumite caracteristici ale apei, să
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
despre care se spune că s-ar fi demonstrat științific, e posibil ca această apă să ajute la vindecarea unor afecțiuni organice. Dar ce părere ai de faptul că se precizează că această apă sfințită Îi vindecă numai pe cei credincioși? Dacă apa sfințită are cu adevărat puterea de a vindeca, nu ar trebui să aibă efect și asupra celor necredincioși? În mod normal, cred că așa ar trebui să fie! Nu ți se pare că am ajuns iarăși la ceea ce
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
nu au posibilitatea de a-și ridica nivelul. Nu avem de unde să știm dacă a crescut sau nu, numărul celor care și-au dat seama de anumite lucruri. Dar, te-ai gîndit vreodată că mulți oameni care declară că sînt credincioși, de fapt o fac așa, mai mult ca să nu fie priviți «chiorîș» de ceilalți, ca și cum dacă ar spune că nu cred În Dumnezeu, «ar ieși din rîndul lumii»? CÎți dintre credincioși sînt din aceia care, deși În sinea lor nu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]