14,519 matches
-
de pe râul Marița din 1371, otomanii i-au învins în mod hotărâtor pe sârbi în Bătălia de la Kosovo Polje din 1389 După neutralizarea sârbilor și profitând de războaiele civile bizantine, otomanii au cucerit Constantinopolul în 1453. În 1458, turcii au cucerit Atena. Grecii au mai păstrat controlul asupra Peloponezului până în 1460, iar venețienii și genovezii au mai stăpânit unele insule grecești până pe la 1500, când cea mai mare parte a insulelor și Greciei continentale a trecut în mâinile otomanilor. Zonele muntoase
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
trecut în mâinile otomanilor. Zonele muntoase ale Greciei au fost controlate cu greu de trupele otomane, aici găsindu-și refugiu elenii care încercau să scape de sub dominația străină, tot aici organizându-se lupta de rezistență împotriva cuceritorilor. Ciprul a fost cucerit de turci 1571, iar Creta a fost cucerită de la venețieni până în 1670. Insulele Ioniene au trecut de sub stăpânirea venețiană sub cea otomană pentru perioade scurte de timp la sfârșitul secolului al XV-lea. Perioada de stăpânire otomană a pământurilor elene sunt
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
au fost controlate cu greu de trupele otomane, aici găsindu-și refugiu elenii care încercau să scape de sub dominația străină, tot aici organizându-se lupta de rezistență împotriva cuceritorilor. Ciprul a fost cucerit de turci 1571, iar Creta a fost cucerită de la venețieni până în 1670. Insulele Ioniene au trecut de sub stăpânirea venețiană sub cea otomană pentru perioade scurte de timp la sfârșitul secolului al XV-lea. Perioada de stăpânire otomană a pământurilor elene sunt văzute ca o perioadă de declin economic și
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
în limba greacă: πρόκριτοι ) sau „kocabasis” în turcă. Clasa „prokritoi” era formată în special din birocrați și colectori de taxe, care au căpătat rapid o reputație proastă pentru corupție și nepotism. Grecii locuitori ai cartierului elen al Constantinopolului, fanarioții, au cucerit poziții importante în comerț și diplomație. Biserica Ortodoxă Greacă și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului au căpătat o mare putere în imperiu sub protecția sultanului, controlul asupra întregi populații ortodoxe din imperiu, inclusiv a celor ne-greci. Consolidarea puterii otomane a
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
greci au fost influențați de ideile Revoluției Franceze, iar la începutul secolului al XVII-lea a prins contur așa-numitul Iluminism Elen. Naționalismul elen a fost stimulat și de agenții împărătesei Imperiului Rus Ecaterina cea Mare, care spera să poată cuceri teritorii otomane ale unui imperiu aflat în declin, cel mai important fiind Constantinopolul însuși, prin incitarea la revoltă a popoarelor creștine supuse. În ciuda eforturilor țariste, grecii nu s-au ridicat la luptă împotriva otomanilor în timpul războiului ruso-otoman declanșat în 1768
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
în care era implicat Imperiul Otoman. Amploarea și urmările acestor rebeliuni au variat foarte mult. În timpul războiului otomano-venețian din 1463 - 1479, frații Krokodeilos și Epifani Kladas au condus unități de stratioti în lupta împotriva turcilor din sudul Peloponezului. Venețienii au cucerit Vardousia și regiunea înconjurătoare. Epifani Kladas a devenit guvernatorul regiunii. Au existat rebeliuni rapid înăbușite, precum cele ale țăranilor din Epir din 1600 și 1611, care au izbucnit în diferite regiuni ale țării. În timpul bătăliei de la Lepanto, efectivele creștine au
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
A fost plănuită declanșarea simultană a unor revolte în întreaga Grecie continentală și în insulele Creta și Cipru. Grecii au beneficiat de avantajul surprizei și de implicarea forțelor otomane în luptele împotriva albanezilor lui Ali Pașa și au reușit să cucerească o serie de regiuni. Primele atacuri ale grecilor au fost date împotriva coloniștilor musulmani neînarmați. Aproximativ 40% dintre musulmanii albanezi și turci din Peloponez au fost uciși în timpul acestor atacuri, iar restul a fugit s-au au fost deportați . În
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
au privit la început cu mare reținere rebeliunea grecilor, suspectând că la mijloc este un complot rus pentru cucerirea posesiunilor europene ale otomanilor, inclusiv a Constantinopolului. Grecii nu au reușit să obțină un control eficient în zonele pe care le cuceriseră, în bună parte datorită luptelor pentru putere dintre diferitele facțiuni elene. Luptele au continuat neîntrerupt între 1821 - 1825 cu rezultate neclare, până când sultanul a apelat la sprijinul armatei terestre și flotei egiptene a lui Muhammad Ali. Atrocitățile comise în timpul expediției
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
intervenția terestră a trupelor franceze din Moreea în 1828, care a obligat forța expediționară egipteană condusă de Ibrahim Pașa, vasalul și aliatul sultanului, să se retragă din Grecia. În timpul intervenției forței expediționare, trupele terestre franceze, sprijinite de flota anglo-franceză, au cucerit fortărețele care mai erau încă sub controlul garnizoanelor otomane. Insurgenții eleni au reușit în acest condiții să elibereze Grecia centrală și Atena. Aceste succese au fost posibile și datorită faptului că efortul militar otoman era concentrat aproape exclusiv pentru respingerea invaziei
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
originii simple a "Sfintei Familii". Acest realism descriptiv aplicat la o temă religioasă trecea în Anglia victoriană drept o adevărată blasfemie. "Ofelia" a fost prezentată la "Royal Academy" în 1852, când John Ruskin s-a ridicat în apărarea prerafaeliților. Lucrarea cucerește aprecieri elogioase din partea criticilor și a publicului. Pentru obținerea luminozității nuanțelor, Millais folosește metoda pictării pe fond încă umed. "Fata oarbă" și "Frunziș de toamnă" sunt printre cele mai reușite tablouri pictate de Millais. Sunt exemple caracteristice pentru noua metodă
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
Un fiu al împăratului aveau să primească din acest moment titlul de „despot”, fiind numit conducător al regiunii. La începutul secolului al XV-lea, bizantinii au recucerit ultimele posesiuni ale francilor din Moreea dar, în 1460, întreaga peninsulă a fost cucerită de otomani. Peninsula a fost cucerită pentru Republica Veneția de către Francesco Morosini în timpul războiului din 1684 - 1699. Stăpânirea venețiană s-a dovedit a fi una nepopulară, iar otomanii au recucerit Moreea după o campanie-fulger în 1714. În timpul noii perioade de
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
primească din acest moment titlul de „despot”, fiind numit conducător al regiunii. La începutul secolului al XV-lea, bizantinii au recucerit ultimele posesiuni ale francilor din Moreea dar, în 1460, întreaga peninsulă a fost cucerită de otomani. Peninsula a fost cucerită pentru Republica Veneția de către Francesco Morosini în timpul războiului din 1684 - 1699. Stăpânirea venețiană s-a dovedit a fi una nepopulară, iar otomanii au recucerit Moreea după o campanie-fulger în 1714. În timpul noii perioade de stăpânire otomane, regiunea s-a bucurat
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
vedere istoric, căreia i se cunoaște desfășurarea tactică. Acesta a fost, probabil, bătălia cu cele mai multe care de luptă, implicând probabil 5.000-6.000 de care. Predecesorii lui Ramses ÎI, faraonii: Tutmes III,Ramses I și Seti I au încercat să cucerească Amurru pentru a obtine supremație comercială în regiunea "Semilunii Fertile".. În al patrulea an al domniei sale, Ramses ÎI a mărșăluit spre nord în Siria, ca să recupereze Amurru în onoarea tatălui său,faraonul Seti I. Amurru și orașul Kadesh era un
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
lui Ramses sunt dominați de o serie de revolte în zona Canaanului și a fenicienilor care, sprijiniți și de hitiți, nu mai doreau să accepte autoritatea egipteană. Astfel, Ramses, a fost nevoit să conducă repetate intervenții armate pentru înăbușirea revoltelor,cucerind și orașul Dapur. Au fost mari fapte de arme care au permis hittiților să trateze cu puternicul Egipt și să încheie vestitul Tratat de pace de la Kadesh, recunoscut astăzi ca fiind primul tratat internațional: regele hittit Hatusilis al III-lea
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
pînă în prezent. Conform "Saga Orkneyinga" (Saga orkneyezilor) scrisă de Snorri Sturluson, tatăl lui Rollo a fost Rognvald Eysteinsson, Jarl de Møre, o regiune din vestul Norvegiei, dintre orașele de astăzi Trondheim și Bergen. În anul 860, regiunea a fost cucerită de regele Norvegiei Harald Hårfagre. Numeroasa nobilime locală care nu a recunoscut o singură conducere sub Harald, s-a grăbit spre vest și sud, unde făcea raiduri pe coastele Marii Britanii, Irlandei, Europei Vestice și colonizând noi teritorii, de unde ataca apoi
Rollo () [Corola-website/Science/325966_a_327295]
-
era înălțată pe măsură ce se ridica piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi și apă, ușura transportarea blocurilor împinse (sau trase) la locul lor. O altă teorie sugerează că blocurile de piatră erau puse la locul lor folosind pârghii lungi. Când au cucerit Egiptul, în anul 641 e.n., arabii au găsit piramida intactă și după ce au deschis-o, căutând comoara lui Keops, sarcofagul era gol. De-a lungul istoriei, piramidele de la Gizeh au stimulat imaginația oamenilor, aceștia numindu-le "Grânarele lui Iosef" sau
Marea Piramidă din Giza () [Corola-website/Science/325962_a_327291]
-
ca Danelagh, adică "Domeniul legislației daneze"; în engleză veche "Dane lagu", în daneză "Danelangen") este numele unui teritoriu istoric, din nord-estul Angliei, care s-a distins prin sisteme juridice și sociale speciale, moștenite de la vikingii norvegieni și danezi, care au cucerit acest teritoriu în secolul al IX-lea. După restabilirea puterii regilor anglo-saxoni asupra , la începutul secolului al X-lea, dreptul scandinav și tradițiile totuși s-au păstrat, însă mulți au trecut în general la limba engleză. Specificul sistemului juridic din
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
(n. 27 octombrie 1927, Buzău - d. 13 octombrie 2011, București) a fost un antrenor român de handbal. Cu echipa masculină de seniori a clubului Dinamo București a cucerit, printre altele, opt titluri naționale și Cupa Campionilor Europeni (1965). Ca antrenor (principal sau secundar) al echipei naționale masculine a României a cucerit patru titluri mondiale, în 1961, 1964, 1970 și 1974, medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din
Oprea Vlase () [Corola-website/Science/326023_a_327352]
-
a fost un antrenor român de handbal. Cu echipa masculină de seniori a clubului Dinamo București a cucerit, printre altele, opt titluri naționale și Cupa Campionilor Europeni (1965). Ca antrenor (principal sau secundar) al echipei naționale masculine a României a cucerit patru titluri mondiale, în 1961, 1964, 1970 și 1974, medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și cea de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1972. A antrenat printre altele Dinamo București echipa portugheză Sporting Lisabona și Constructorul
Oprea Vlase () [Corola-website/Science/326023_a_327352]
-
propriile regate. Numele dat lui Jumong a fost "Hae" (解), numele conducătorilor din Buyeo. Conform cronicii "Samguk Șagi", Jumong și-a schimbat numele de familie în "Go"(高), în remarcă conștientă a descendentei sale divine. Este consemnat că Jumong a cucerit statele tribale Biryu(비류국, 沸流國) în 36 î.Hr., Haeng-in (행인국, 荇人國) în 33 î.Hr. și Okjeo de Nord în 28 î.Hr. Acțiunea începe în anul 108 î.e.n. cand refugiații fostului regat Joseon sunt supuși abuzurilor din partea imperiului Han. Legendarul erou
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
au fost reorganizate în cinci districte centrale conduse. Relațiile externe și armata erau controlate de rege. Activitățile militare agresive ar fi permis Regatului Goguryeo să ceară tribut de la triburile vecine și chiar să le domine politic și economic. Taejo a cucerit triburile Okjeo, ceea ce este astăzi nord-estul Coreei, precum și Dongye și alte triburi din sud-estul Manciuriei și Coreea Nordică. După creșterea resurselor materiale și umane pe care aceste triburi subjugate l-au dat, Taejo a condus Goguryeo în ofensive împotriva comanderiilor
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
îndreptat privirea către îmbunătățirea relațiilor cu nou înfăptuita dinastie Wei din Chină trimițând tribut în 220. În 238, Goguryeo a intrat într-o alianță formală cu Wei pentru a distruge comandamentul Liaodong. Cand în cele din urmă Liaodong a fost cucerit de Wei, cooperarea dintre Wei și Goguryeo s-a destrămat și Goguryeo a atacat marginile de vest ale Liaodong-ului, fapt ce a generat un contraatac din partea Wei în 244. Cu această ocazie, Wei a ajuns și a distrus capitala Goguryeo
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
de asemenea, reforme militare menite să prevină astfel de înfrângeri în viitor. Gwanggaeto cel Mare(domnie: 391-412 d.Hr.) a fost un monarh foarte activ, care este amintit pentru extinderea militară rapidă a regatului. Despre Gwanggaeto se spune că a cucerit 64 de orașe fortificate și 1400 de sate în campaniile împotriva Khitanilor și Baekje, a distrus Yan-ul Târziu și a ocupat întreaga Peninsula Liaodong în 404. El a anexat de asemenea practic Buyeo-ul și s-a extins până la teritoriile triburilor
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
magistrații renegați cu armate private s-au numit ei înșiși conducători "de facto" ai zonelor lor de control. Profitând de luptele interne din Goguryeo, un grup nomad numit Tuchueh au atacat castelele din nordul Goguryeo în anii 550 și au cucerit o parte din ținuturile nordice ale Goguryeo slăbind Goguryeo chiar mai mult, întrucat războiul civil asupra succesiunii regale între lorzii feudali a continuat, Baekje și Silla s-au aliat pentru a ataca Goguryeo la sud, în 551. La sfârșitul secolului
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
vecin din nord-vest a fost Göktürk de Est (un hanat din nord-vestul Chinei și din apropierea Mongoliei), care a fost un aliat nominal al Goguryeo. În 551, Baekje și Silla au format o alianță pentru a ataca Goguryeo și pentru a cuceri Valea Râului Han, o zonă strategică importantă, aproape de centrul peninsulei și o regiune agricolă foarte bogată.După ce Baekje s-a epuizat datorită seriei de atacuri costisitoare asupra fortificațiilor din Goguryeo,trupele Silla, venind sub pretextul oferirii ajutorului, au atacat și
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]