13,416 matches
-
limba, gramatica ce poate fi găsită într-o frigăruie, toate astea înseamnă să te plasezi în afara vieții, într-un costum de scafandru sau în acea posibilă carapace de unde să dai lecții celorlalți. Și poate ăsta-i un sindrom că te doare-n șpiț de ei. În fond, Miruna e o fată minunată. Are amici, așa-i place să-i numească, pentru că ea crede într-un cu totul alt fel de comunicare între oameni, o comunicare aproape asexuată, unde sexul strică, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
religioasă. Însăși cumnata bunicii, soția fratelui cel mare, unchiul Toma, care-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în mod evident pe bunica și n-a putut disimula a fost neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pe deplin formativ. Se întâmpla să-l cheme pe tata și să-i expună mica problemă în maniera sa personală: Toma, mâine fiică-ta pleacă la țară cu Adi, i-am verificat bagajul, uită-te și tu, pe mine mă dor creierii în cap, și-a luat doar cărți motivând că acolo n-are de unde împrumuta. Tata parcă rupea ceva din calmul emblematic englezesc, avea și-un umor pe măsură, de fiecare dată „aruncându-i mingea la fileu” cum nu se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
imediat gravitatea faptei noastre și poate nu într-atât fapta în sine, cât mai ales consecințele ce veneau în mod evident pe fondul dezamăgirii ce o pricinuisem domnului profesor. Cu siguranță cel mai tare ne-a afectat și ne-a durut discreția domniei sale. N-a comunicat nimănui, nimeni de la catedra de Geografie n-a aflat o cât de mică scurgere de informație în acest sens. În schimb, a intervenit detașarea, indiferența și anularea acelor principii de comunicare asertivă cu care eram
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și tocmai când nu trebuie, și parcă le-aș fi furat, odată cu femeia, mirosul secrețiunilor și sudorilor lor intime. (Nu ca Ruben din Biblie, Întâiul năs cut al lui Iacob și al Liei, care s-a culcat fără să-l doară capul cu Bilha, țiitoarea lui taică-său - Facerea, 35, [21].) Sunt atâtea și atâtea cucoane turmentate de gândul aventu rilor extraconjugale - motivat, Își spun ele sub ame nințarea vârstei canonice, de regretul de a nu-și fi trăit Îndestul viața
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mielele câștigate și adunate de el În săculețul cu trofeele zilei. Printre năzdrăvăniile lui Panurge, Rabelais ne povestește și pe aceea cu negustorul care-și lăuda oile ca pe niște „animale divine“, fiindcă numai oaia, capra, măgarul de India și dor cada din Libia au la picioare arșica (astragala), cu care Împăra tul Octavian August, la „jocul regal al arșicelor“, a câștigat Într-o seară 50 000 de talanți. Iar În Iliada (XXIII), Patrocle mărturi sea că a ucis, dintr-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Minulescu s-a materializat și În activitatea la efemera publicație Insula, printre ai cărei colaboratori se numărau Claudia Millian, Eugen ștefănescu Est, G. Bacovia, Eugen Speranția, D. Karnabatt, Adrian Gr. Maniu, Mihail Cruceanu, M. Săulescu, Ion Dragoslav, Emil Isac, Theo dor C. Solacolu, Victor Eftimiu, șerban Bascovici, Nae & Mitică (Nae Ionescu și Dem. Teodorescu), Theo (Tudor Arghezi). În nr. 3 din 5 aprilie 1912, C. Beldie publica studiul Un erou: Villiers de l’Isle Adam, tema sa preferată. În celebra sa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Vladimirescu. Acest mălurean l-a ținut ascuns un timp ca paz nic la vite și, ca să nu pară suspect, l-a trimis cu caprele În munte. A stat Nicolae Beldie, pandurul, În munte cât a stat, dar, făcându-i-se dor de ai lui, a Încălecat și s-a dus la ei. și-a luat nevasta și copilul și, nemaiputând sta acolo din cauza autorităților care-l urmăreau, s-a Întors și s-a stabilit la Stroești. Acel copil este moș Ghiță
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe care nu aș dori-o. De altfel, cam toți suntem betegi, Însă nu avem Încotro și trebuie ca În mănăstire totul să decurgă normal, pentru că pelerinul nu are de unde să știe că unu-i operat, că pe altul Îl dor picioarele ș.a.m.d. Am prins un pic de curaj și deși de dimineață am stat cu nasul În Ceaslovul Mare, Psaltire și Apostol, la 20,30, când s-a terminat Privegherea, Încă aș mai fi putut să citesc. Ba
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cât pe ce să-mi crape țeasta, grăbindu-se să tragă capacul imediat după ce luasem primul dintre cele trei bagaje. Șansa a fost că m-a lovit pe gât, șocul fiind amortizat un pic și de gulerul de la geacă. De durut mă doare Însă și acum, dar sper să nu fie vreo complicație. Abia intrat În casă, a trebuit să trag o fugă până la Poștă, unde mă aștepta, de vineri, un colet de la criticul și publicistul Stan V. Cristea, care mi-
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ce să-mi crape țeasta, grăbindu-se să tragă capacul imediat după ce luasem primul dintre cele trei bagaje. Șansa a fost că m-a lovit pe gât, șocul fiind amortizat un pic și de gulerul de la geacă. De durut mă doare Însă și acum, dar sper să nu fie vreo complicație. Abia intrat În casă, a trebuit să trag o fugă până la Poștă, unde mă aștepta, de vineri, un colet de la criticul și publicistul Stan V. Cristea, care mi-a trimis
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
talpa mea întreagă, și de la talpa mea paradită, apoi mă așază pe sanie și mă trag până la cizmarul orașului, domnu Toma, zis și nea Tomiță. Drumul până la cizmar îl străbat cu sufletul la gură, îmi dau seama acum că mă doare tot trupul, am și dureri de cap foarte puternice, dar nu durerea mă preocupă, ci ghetele de piele roșcată: ai mei nu stau pe roze, nu ne dau banii afară din casă, dimpotrivă, trăim strâmtorat, și ei au făcut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Arad, vecin de apartament cu o mătușă de-a sa, de-a lui Biță, avea însușirea să audă ca nimeni altul. L-a cunoscut chiar el, Biță. Când nouă, celor obișnuiți, ni se părea că e liniște, pe el îl dureau timpanele de zgomot. Tipul cu pricina percepea orice foșnet ca pe un zgomot formidabil. Și când pășea musca, lui i se părea că tropăie. Era în stare să audă de la nu știu câți kilometri foșnetul frunzelor în pom ori ce-și spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
magician ale domnului Toma într-unele mai frumoase decât cele noi, pot spune că respir ușurat, mă liniștesc. Și, liniștindu-mă, încep să simt durerea. În cădere, îmi dau seama abia acum, m-am lovit rău, rău de tot. Mă doare întreg corpul, nu este o durere obișnuită, mă doare și ceva înăuntrul meu, în adânc. Nu mă plâng mamei, mă simt vinovat, sper să-mi treacă, doar nu este prima căzătură din viața mea. Mă vâr sub plapumă, crezând că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cele noi, pot spune că respir ușurat, mă liniștesc. Și, liniștindu-mă, încep să simt durerea. În cădere, îmi dau seama abia acum, m-am lovit rău, rău de tot. Mă doare întreg corpul, nu este o durere obișnuită, mă doare și ceva înăuntrul meu, în adânc. Nu mă plâng mamei, mă simt vinovat, sper să-mi treacă, doar nu este prima căzătură din viața mea. Mă vâr sub plapumă, crezând că nefericita aventură s-a terminat. Trag cu putere aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
apoi cum încep să respire regulat, semn că au adormit. Numai pe mine mă ocolește somnul, strâng din dinți și mă lupt cu starea aceasta rea. Acum toată durerea s-a mutat, s-a strâns într-un singur loc: mă doare capul, mă doare atât de tare încât sunt convins că o să-mi plesnească. Într-un târziu adorm totuși, dar dorm puțin, chinuit, întrerupt, agitat, bântuit de tot soiul de coșmaruri pe care nu le țin minte. Când se crapă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să respire regulat, semn că au adormit. Numai pe mine mă ocolește somnul, strâng din dinți și mă lupt cu starea aceasta rea. Acum toată durerea s-a mutat, s-a strâns într-un singur loc: mă doare capul, mă doare atât de tare încât sunt convins că o să-mi plesnească. Într-un târziu adorm totuși, dar dorm puțin, chinuit, întrerupt, agitat, bântuit de tot soiul de coșmaruri pe care nu le țin minte. Când se crapă de ziuă, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se face rău fizic, simțea că se îmbolnăvește. A plecat acasă pleoștit. S-a urcat în pat și a zăcut. Mama lui l-a întrebat îngrijorată ce are. Nu prea sunt în apele mele, a răspuns el fără chef. Te doare ceva? Nu, nu mă doare, am avut o zi mai afurisită la școală, vreau să mă trântesc o oră, a oferit el o scuză nu prea convingătoare. Cât a stat pe dormeza cu arcuri vechi, așa întins cu fața în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că se îmbolnăvește. A plecat acasă pleoștit. S-a urcat în pat și a zăcut. Mama lui l-a întrebat îngrijorată ce are. Nu prea sunt în apele mele, a răspuns el fără chef. Te doare ceva? Nu, nu mă doare, am avut o zi mai afurisită la școală, vreau să mă trântesc o oră, a oferit el o scuză nu prea convingătoare. Cât a stat pe dormeza cu arcuri vechi, așa întins cu fața în sus și cu ochii țintă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
beci la Securitate și să-i ancheteze personal pe suspecți, pe bandiți. Chestia asta a devenit repede un sport pasionant, de care era dependent: cum e pentru unii să joace table sau să pescuiască. Îi bătea pe-ăia până îl durea pe el brațul în care ținea bastonul de cauciuc. Descoperea, inventa tot soiul de pedepse (și aici Novăceanu îl seconda cu talent, amândoi se distrau de minune în felul acesta) pe care să le aplice nenorociților ce le căzuseră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în sensul că a avut loc. Tata fusese detașat pe șantierul localității model, numită Satul Nou. Aici el i-a cunoscut pe cei mai mulți dintre localnici, s-a apropiat de ei, s-a împrietenit cu ei și a aflat ce-i doare cel mai tare: că apele or să le acopere cimitirul și biserica. Cimitirul n-aveau cum să-l salveze, dar biserica - da. Acesta a devenit principalul țel al tatei, obsesia lui - își punea toată iscusința, toată energia să salveze biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
stăteau unii ascunși în cer și aruncau întruna peste ei găleți cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați. Celor trei neisprăviți li se rupea, îi durea drept în cot de necazul localnicilor. Singura chestie scârboasă, da scârboasă, nu glumă, era pentru ei faptul că ploaia asta mizerabilă omorâse viața bună din orășel: adio mișculații în port, adio fetițe, adio trai dulce. Dacă mai ținea mult așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o gară în care cine vrea coboară, Prin care cine vrea se plimbă Scuipând în datini și în limbă, Schimbată crud de minți demente în cruce de experimente: îți bat piroane-n mâni, picioare, Te stingi și parcă nu te doare, Ridică-te din suferință și din cazonă umilință! Ridică-te Basarabie, Trecută prin foc și sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanțul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te!” După simpozion, Grigore Vieru a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Am făcut o vizită la mama patriotului Ilie Ilașcu în satul Taxobeni. Vreau să spun că m-a impresionat extraordinar sărăcia lucie în care se zbate bătrâna și sărăcia generală a oamenilor din Basarabia. Dar cel mai mult m-a durut atunci când în cimitir am văzut pe cruci nume românești scrise cu grafie chirilică, scrise în rusește. M-am chinuit să descifrez prin litere chirilice nume ca: Neculai, Vasile, Gheorghe, Ion... Cred că cimitirul vorbește cel mai bine despre drama românilor
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
meu, eu nu-l mai văd. De ce nu-l pomenește nimeni? Am să plâng până am să mor. Cum nu l a văzut tata lui, așa n-am să-l mai văd nici eu. Mâine-poimâine am să mor. Picioarele mă dor, mâinile mă dor, totul mă doare (plânge cu spasme). Dragul mamii, ce-ai făcut? Vino acum, dragul mamii, acasă... Am adus pe Vasile acasă și nu-i bun. L-am adus aicea pe Vasile cu nevasta și nu-s buni
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]