12,969 matches
-
sens. Pe de altă parte, este paradoxal cât de frecvent se punctează că educația adulților suferă de lipsa unei construcții teoretice consistente; - deși teoria ne ajută să menținem o distanță critică față de acțiunea practică concretă, punctând soluții alternative și inovații, ferind educația adulților de pericolul instrumentalizării, practicienii tind să-și piardă interesul în dezvoltările teoretice actuale în educația adulților, în condițiile instalării mecanismelor de piață concurențială, odată cu reducerea fondurilor pentru educația adulților. Ei se bazează mai ales pe intuiție, pe experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
domnului Alexa Visarion. Am avut onoarea sa-l întâlnesc, în urmă cu ceva ani, pe regizorul Visarion la lucru, într-un Cehov! Mai apoi, am început să întâlnesc omul Visarion, întâlnire care continuă și azi. Nu ai cum să te ferești (și de ce s-o faci) de acea pasiune aproape vulcanică pentru viață, teatru și pentru lumea lui Cehov, mai ales, a domniei sale. Este contagioasă. Ca un tablou, dacă vreți, aparent extrem de încărcat de culori, de nuanțe, de imagini, hai să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
posibila victimă de mâine se află printre tăinuitor. Nu există decât o singură șansă: recunoașterea adevărului. (Ion Cocora) 1972 VINOVATUL Ion Băieșu Teatrul Nottara Mircea Anghelescu El și Cristina Tacoi Ea Un talent ...Alexa Visarion e un regizor grav, sobru, ferit de teatralism, de gestica obositoare și vetustă, conflictul merge drept, vorba este spusă sec, sterilizată de orice efecte exterioare, cuvântul trebuie să spună, nu să sune frumos. Montând Vinovatul la Arad și acum la Teatrul Nottara, regizorul dă incandescență scenei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de teatru, Alexa Visarion i-a revizitat în permanență pe Shakespeare, Cehov și Caragiale, învățând de la ei să înțeleagă cele mai subtile nuanțe ale umanului. Tot de la marii dramaturgi a deprins Alexa Visarion și arta spectacolului mare, care nu se ferește de emoțiile intense, de patetism și de narațiunea amplu desfășurată, ba nici chiar de teatralitate. Regizorul de film Alexa Visarion e, la rândul său, un "derivat" al omului de teatru. Spun "derivat" în lipsa altui cuvânt mai bun și fără nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la Canal. Și nu înțelegeam cine e străinul care a venit în casa noastră și tot stă cu mama mea și devenisem agresiv cu copiii cu care mă jucam și care îmi strigau tot felul de vorbe. Deși mama se ferise să-mi povestească despre detenția lui, eu știam ceva și, cu imaginația mea înfierbântată, voiam să fac revoluție, să-l scap din închisoare și să-l aduc acasă. Atunci când l-am văzut, în schimb, am avut un șoc și ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a agresivității. Desigur și aici există nuanțe. în unul dintre romanele sale, cunoscutul scriitor american John Steinbeck 1 vorbește despre dreptul și responsabilitatea unui prieten adevărat de a produce un rău mai mic prietenului atunci când știe că astfel îl poate feri de la a suporta consecințele unui rău fatal. Așadar, o doză de agresivitate ne este necesară pentru afirmarea și menținerea identității noastre, a evoluției printre ceilalți și împreună cu ceilalți. Tot în viziune psihanalitică, asimilarea lumii de către copil se face, începând cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
teoriei, Travis Hirschi, vorbește despre patru caracteristici majore: atașamentul față de ceilalți, încrederea în validitatea morală a regulilor, hotărârea de a se realiza și implicarea în activități convenționale. Cu cât aceste patru caracteristici sunt mai intense, cu atât persoană e mai ferită de căderea în crimă; Hirschi mai vorbește și despre rolul autocontrolului; în cazul familiilor cu statut socioeconomic scăzut, capacitatea familiei de a controla copilul e mai scăzută, ceea ce duce la creșterea delincvenței juvenile în aceste 8. interacționism simbolic (se centrează
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
într-un anumit fel, educația se desfășoară prin astfel de respingeri. „Nu ai voie să””este un refuz adresat copilului, o respingere a sa. Copilul are nevoie de astfel de limitări ale intențiilor și dorințelor sale atât pentru a-l feri de pericole, cât și pentru a-l face să țină seama de existența celorlalți. Aici trebuie să amintim faptul că acei copii care cresc fără a întâmpina nici o respingere din partea părinților (a celor care cresc copilul), fără nici o limită impusă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
filme documentare cu un suport științific consistent, puse în circulație pe diverse canale de televiziune etc. și care prezintă scena terifiantă când trupul copilului condamnat la moarte, e sfâșiat în bucăți de o chiuretă nemiloasă, în timp ce micuțul încearcă să se ferească din calea agresorului, scoțând strigăte disperate (Hodor-Algazi, 2010). Chiar dacă prin educație, bărbatul își exersează capacitatea de a păstra sub obroc propriile sale trăiri și suferințe, moartea unui copil îi amputează pilonii săi interiori, alungându-l într-o deșertică suferință. Ca
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nu atât pentru a idealiza situația, cât mai ales pentru a repune dezbaterea pe terenul ferm al faptelor. Nu era ușor, dar am considerat că singura bază ideală erau sinceritatea și abordarea frontală, fără ocolișuri, de care nu m-am ferit de-a lungul întregii cariere diplomatice. Știam de la englezi că "minciuna are picioare scurte", iar vicepreședintele Comisiei, parlamentarul din Marea Britanie, David Atkinson, prezent la adunare, nu m-ar fi iertat. Adevărul și numai adevărul, oricât de crud ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
fenomene și, pe de altă parte, teoriile care ocolesc capcana prezumțiilor, socotind că orice experiență recompune întregurile după legile construcției și deconstrucției experiențiale, cognitive. Fenomenul identitar este de acest tip, încât o atare diviziune a teoriilor despre identitate esențialism, constructivism ferește o cercetare de riscul tautologiilor și al paralogismelor. A cunoaște ceva înseamnă a-l experia, a experia ceva înseamnă a construi și reconstrui realitatea lucrului experiat. Chestiunea este esențială mai ales când discutăm dinamica identitară la tineri. Viziunea noologică, la
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de a aduce lumină asupra tabloului în care vom analiza identitatea socioculturală (la tinerii români); cu alte cuvinte, imaginea pe care o construim va fi departe de a fi completă. 1.3.1. Cărările postcomunismului românesc Postcomunismul românesc nu e ferit de cel din alte state est-europene. Poate doar faptul că a durat mai mult până am ajuns la statutul actual 17 face ca situația să pară oarecum diferită. Altfel, procesele de reformă au fost fundamentale, ca pretutindeni în fostele țări
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cer doar ruga, doar blestemul, încolo, nu și-au dezlipit privirea de pămînt, de pămîntul pe care atît de mîngîietor au știut să-l calce cu tălpile goale. Monumentele românilor? Casa și biserica. Amîndouă, de dimensiuni apropiate dimensiunilor terestre, neînspăimîntătoare, ferite de emfază. Împrumutînd de la vegetația din jur culorile fundamentale, cînd stinse și reculese, cînd arzătoare și sonore. În preajma acestor monumente, românii s-au simțit la ei acasă. Nu s-au simțit însă acasă atunci cînd în glia lor au început
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tancuri și inoculat în deceniile comuniste, se pliază pe soiul de șiretenie străveche, șiretenia ca rezistență în calea imperiilor. Am crezut cu toții că sfîrșitul dictatorilor torționari a mîntuit pe români de nenorocitul sindrom. Nu. Vă mai aduceți aminte cum se fereau slujbașii. să nu fie văzuți la vreo Înviere, să nu riște concedierea? Așa s-au ferit și acum, cînd regina Ana a intrat în edificiile de cultură și de cult, ctitorite de dinastia domnitoare. Să nu fie văzuți dînd mîna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în calea imperiilor. Am crezut cu toții că sfîrșitul dictatorilor torționari a mîntuit pe români de nenorocitul sindrom. Nu. Vă mai aduceți aminte cum se fereau slujbașii. să nu fie văzuți la vreo Înviere, să nu riște concedierea? Așa s-au ferit și acum, cînd regina Ana a intrat în edificiile de cultură și de cult, ctitorite de dinastia domnitoare. Să nu fie văzuți dînd mîna cu regina, să nu-și piardă scaunele. Ce rușine! Să-ți ascunzi propria istorie numai ca să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cazi! Mai mult ca sigur că mă vedea numai pe mine. Deasupra Maternității l-am întrebat pe Pablo: Încotro? nu mergem la sediul Uniunii Artiștilor Plastici? (fusese deja programată la nouă o întîlnire cu spaniolul). Nuuu, mi-a răspuns Picasso, ferindu-se de o cioară care venea din sens opus, nu, mergem în Turnul Goliei. Aha! am zis. Și am coborît în curtea Goliei. Pe lîngă noi a trecut, închinîndu-se, Femeia cu pălăria - pește. Am salutat-o amîndoi cu respect: era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iar azi continuă să-și primească, jovial, invitați speciali, ca-n vremurile bune, cînd se număra printre puținii locatari ai blindatului castel, devenit prezidențial, îi primește deci pe cîte-o terasă mai retrasă, în cîte-o încăpere mai de taină. Nu se ferește: îi iese înainte oaspetelui iubit, prototipul activistului cu ghiul, îl îmbrățișează cu toată burta, după care trece la taclale, tolănit în fotolii din recuzita palatului. Ceva, totuși, s-a modificat în figura istoricului-șef: s-a cănit. Și-a schimbat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scris, sagace și pătrunzător, se pliază acum cu o, i-am spune acută luxură, desfrînare analitică, se pliază deci de minune pe tema ofertată de orașul-lumină, căruia nu-i este teamă, nici n-ar avea cum, pentru că știe s-o ferească, elegant, de frivolitate. Singurul monstru sacru în viață, din stirpea faimoșilor falocrați ai artei, pare a fi César, autorul unui monument gigant, un deget, policarul, care, stînd rect într-o peluză, e, ce mai, chiar obiectul de care ne ocupăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doar experiențelor extreme. Singura pată de lumină, în această rememorare filmată, e rîsul gîlgîitor al tragicului care a știut să și rîdă. Rîs contaminant. 7 februarie Istoria se nutrește și din acte fastuoase. Istoria marilor state. Pentru că statele bicisnice se feresc de strălucirea sărbătorii. Nu au cu ce s-o întrețină. Ca s-o facă, ar trebui s-o justifice în fața supușilor. Iar supușilor, necăjiți, numai de serbări, fie ele și galante, nu le arde. Stăm încă sub impresia mirificelor serbări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
literatul notoriu. Dar ce-a mai rămas din scriitorul Havel? Jucînd, și crezînd că joacă bine, rolul de tătuc (răsăritean). I. Iliescu își dă cu părerea despre orice. Avînd aerul de mafaldă menită să îndrume, să traseze, să indice. Să ferească pe ceilalți de greșeli. Cum să nu-și fi dat cu părerea și despre "Madrid"? Cu fața lui de babacă grijuliu, voia parcă, într-o secvență tv, să spună: v-am zis să fiți cuminți, să nu vă obrăzniciți și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de instruire exemplară, placată pe un rafinament coloristic și formal de excepție, este tocmai adeptul ablației consecvente, al cumințeniei neîntrerupte a elanului. Pînă la a-l face oarecum șters, fad, anonim. De cîte ori îl văd finisîndu-și ramele în curte, ferindu-și astfel atelierul impecabil aseptic de praf, mă amuz în sine-mi, punînd și acest amănunt în legătură cu... ablația excesului de nas. (O paranteză în alt registru: profesorul Al. Dima, posesorul unui nas à la Cyrano, se enerva, sau, mă rog
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după ce v-ați dat seama? Fac pauză retorică și, meditativ, zic: după pălărie. Zbaaang. Se poate termina și altfel. Jung, îmbătrînind, se așeza cu modestia, dar și cu imensul orgoliu al gînditorului în categoria celor care "au învățat să-și ferească ochii de lumina orbitoare a părerilor comune și să-și astupe urechile la zgomotul lozincilor efemere". Iar în ultimul an al lungii sale vieți (1960), într-o scrisoare către M. Serranno, cita îndemnul consolator dat de un bătrîn alchimist discipolului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
performarea întregului organism al copilului? Urmărirea unor interese ținînd de schemele salariale ale educatorilor? Sau, poate, e vorba doar de marele talent al românului de a imita. Cu precădere ce-i occidental (ceea ce nu-i cel mai rău, cînd ne ferim ca de foc de lumina care poate veni oricînd de la Răsărit). A imita așadar performanțele occidentale, atît de generalizat răsfrînte în performanțele autohtone. Da, dar acolo și puterea de reglare a proceselor face parte din aceleași seducătoare performanțe. Vedem, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea nevoie de caracter. O știre BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa absurd și de-așa comic! Pentru ce credeți că e schingiuită și omorîtă în închisoare o chinezoaică? Pentru practicarea ("subversivă") a "respirației adînci". Punct. Apropo de schingiuiri. Parcurg în "R.l." un eseu extrem de savant. Nu credeam că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu deranjăm prea mult patriotice estetici "bahluvioase") că aerul tare al depărtărilor face totdeauna bine atunci cînd halenele fetide ale apei "iașiote" ne sufocă. De regulă, intervențiile noastre se circumscriu, firește, ariei în care ne mișcăm cu oarecare onestă competență, ferindu-ne a ne da cu părerea acolo unde nu e cazul (cum aceiași esteticieni "bahluvioți", vreun prozonimeni de-o cinzeacă-n plus, o fac adesea). E vorba de artele plastice. Chiar dacă paradigma unora din manifestările anului încheiat contravine, cumva, gusturilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]