KorAP: Find »[drukola/base=habitat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...506 507 508 ...767 >

19,153 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

la suprafață, să văd cum e afară. Tina folosea un cod special pentru asta. — Vom rezista, repetă Norman. — O, bineînțeles. În ultimă instanță, putem apela la rezervele de hrană din astronavă. Acolo e destulă. — Crezi că putem risca să părăsim habitatul? — N-avem Încotro. În maximum trei ore trebuie să ieșim. — De ce? — Din cauza minisubmarinului. Are un temporizator care-l trimite la suprafață dacă nu se duce cineva să apese pe buton. La naiba cu submarinul, izbucni Norman. Ducă-se! — Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
El făcu un semn de despărțire și sări În apa neagră și Înghețată. Pe fundul oceanului zăbovi o clipă sub trapă și așteptă să se asigure că aude ventilatorul funcționând. Apoi se Îndepărtă. Nu erau aprinse decât câteva lumini În habitat. Norman observă mai multe șiruri de bule Îndreptându-se spre suprafață, provenind de la cilindrii fisurați. — Cum te simți? Îl chestionă Beth prin intercom. — Bine. Auzi, tu știai că habitatul nostru are fisuri? Arată mai rău decît În realitate, crede-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
funcționând. Apoi se Îndepărtă. Nu erau aprinse decât câteva lumini În habitat. Norman observă mai multe șiruri de bule Îndreptându-se spre suprafață, provenind de la cilindrii fisurați. — Cum te simți? Îl chestionă Beth prin intercom. — Bine. Auzi, tu știai că habitatul nostru are fisuri? Arată mai rău decît În realitate, crede-mă. Norman ajunsese Între timp la marginea habitatului și studia cei o nouăzeci de metri de teren deschis care-l separau de DH-7. — Cum arată? E liber drumul? — Liber, confirmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
bule Îndreptându-se spre suprafață, provenind de la cilindrii fisurați. — Cum te simți? Îl chestionă Beth prin intercom. — Bine. Auzi, tu știai că habitatul nostru are fisuri? Arată mai rău decît În realitate, crede-mă. Norman ajunsese Între timp la marginea habitatului și studia cei o nouăzeci de metri de teren deschis care-l separau de DH-7. — Cum arată? E liber drumul? — Liber, confirmă Beth. Norman se urni din loc. Mergea cât de repede putea, dar avea senzația că se mișcă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
nord, așteptându-se din clipă În clipă să vadă strălucirea verzuie a calmarului apropiindu-se, dar orizontul rămânea Întunecat. — Te descurci minunat, Norman. Totul e bine. Ajunsese la jumătatea drumului. Putea vedea acum DH-7-le: mult mai mic decât propriul lor habitat, cu un singur cilindru Înalt de doisprezece metri și cu foarte puține hublouri. — Mai ai foarte puțin, Îl anunță Beth. Te-ai descurcat de minune. Norman Începea să se simtă amețit. Își Încetini pașii. Distingea acum inscripțiile de pe suprafața cenușie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
un singur cilindru Înalt de doisprezece metri și cu foarte puține hublouri. — Mai ai foarte puțin, Îl anunță Beth. Te-ai descurcat de minune. Norman Începea să se simtă amețit. Își Încetini pașii. Distingea acum inscripțiile de pe suprafața cenușie a habitatului. Erau acolo tot soiul de inscripții ale Marinei Militare. — Zona e la fel de curată, spuse Beth. Felicitări. Se pare c-ai reușit. Ajuns sub cilindrul DH-7 privi În sus, spre trapă. Era Închisă. Învârti roata, o deschise. Înăuntru nu se vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
niște mici guri zbârcite, Închizându-se și deschizându-se. Norman se aruncă pe trapă cu toată greutatea, Încercând să-l forțeze să se retragă. La o contracție musculară a tentaculului, trapa se deschise, trântindu-l În spate: tentaculul pătrunse În habitat. Simți mirosul puternic de amoniac. Norman fugi, urcând mai sus, În cilindru. Plescăind prin trapă, se strecură și al doilea tentacul. Amândouă se legănau În cercuri, căutând. Printr-un hublou văzu afară trupul uriaș al creaturii și privirea fixă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
de podeaua metalică. Se răsuci pe spate. Văzu deasupra cele două tentacule, strângând salteaua, răsucind-o. „Știe oare calmarul ce s-a Întâmplat? Că i-am scăpat, adică?“ Norman se uită În jurul său disperat. „O armă. O armă. Ăsta e habitatul Marinei. Trebuie să fie pe undeva o armă.“ Tentaculele rupseră salteaua și bucăți albe de căptușeală căzură jos, În cilindru. Eliberate din strânsoare, căzură apoi și bucățile mari din saltea. Apoi tentaculele Începură să șerpuiască din nou prin habitat. Căutau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
e habitatul Marinei. Trebuie să fie pe undeva o armă.“ Tentaculele rupseră salteaua și bucăți albe de căptușeală căzură jos, În cilindru. Eliberate din strânsoare, căzură apoi și bucățile mari din saltea. Apoi tentaculele Începură să șerpuiască din nou prin habitat. Căutau. „Știe“, Își spuse Norman. „Știe că am scăpat și că mă aflu pe undeva pe-aproape. Mă vânează.“ Dar cum de și-a dat seama? Norman se aplecă În spatele tejghelei când unul din tentacule mătură cu zgomot cratițele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-o În aer. Diversiunea Îi permise lui Norman să se târască ceva mai departe. „O armă, „Își zise“. Îmi trebuie o armă!“ Privi În jos, către locul În care căzuse salteaua și văzu aliniate pe peretele din apropierea trapei de pe fundul habitatului o serie de tije argintii: „Harpoane I“. Când urcase, nu le observase. Fiecare harpon avea În vârf un bulb ca o grenadă de mână. Capete explozive? Începu să coboare. Tentaculele alunecau și ele În jos, urmărindu-l. Cum de știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
dădu seama ușurat că nu fusese decât șocul: pieptul Îl ardea, dar calmarul Îi dăduse drumul. Încă nu vedea nimic. Îndepărtă de pe vizorul căștii, palma care căzu cu greutate pe punte, zvârcolindu-se, separată de brațul animalului. Pereții interiori ai habitatului erau stropiți cu sânge. Un tentacul se mai mișca, celălalt arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală, strălucirea-i verde pierzându-se În depărtare. Reușise! Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
a dispărut. M-am gândit că poate s-a dus pe astronavă. — Pe astronavă? spuse Norman, Încruntându-se. — Tot ce știu e că, atunci când m-am trezit, era deja plecată. Mi-am dat seama că tu te duseseși În celălalt habitat, apoi am văzut calmarul și am Încercat să te previn prin radio, dar cred că pereții metalici au Împiedicat recepția. — Vasăzică, Beth a plecat? spuse Norman. Începea să devină mânios. În loc să stea la consolă și să supravegheze senzorii În timp ce el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Da, spuse Harry. Cred că-mi placi mai mult când ești supărată. — Sunt sătulă de batoanele alea, spuse Beth. Până să veniți voi am mâncat vreo unsprezece. — Păi, fă o duzină Întreagă, zise Norman, și hai să ne Întoarcem la habitat. Pe drumul de Întoarcere merseră Încordați, cu ochii după calmar. Dar Norman se simțea mai bine la gândul că erau Înarmați. Și Încă ceva: o Încredere În sine provocată de confruntarea precedentă cu calmarul. — Ții arma aia ca și cum chiar ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
un om de acțiune. Cel puțin, nu participase la nimic altceva În afară de jocurile de golf ocazionale. Acum, ținând arma În mâini și gata să tragă, descoperise că sentimentul Îi făcea plăcere. Observă abundența de gorgone pe drumul dintre astronavă și habitat. Erau colorate În purpuriu țipător și În albastru și, fiind Înalte de aproape un metru și jumătate, Îi obligau să le ocolească. Norman era absolut sigur că gorgonele nu se aflau aici când ajunseseră prima dată la habitat. Acum, În afară de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
astronavă și habitat. Erau colorate În purpuriu țipător și În albastru și, fiind Înalte de aproape un metru și jumătate, Îi obligau să le ocolească. Norman era absolut sigur că gorgonele nu se aflau aici când ajunseseră prima dată la habitat. Acum, În afară de acestea, se găseau acolo și bancuri de pești mari. Cei mai mulți erau negri, cu o dungă roșcată pe spate. Beth spuse că erau pești-chirurgi, obișnuiți pentru acea zonă a Pacificului. „Totul e În schimbare“, Își zise Norman. „Totul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
mult În ocean - a existat mai mult timp la dispoziție. — Vrei să spui că peste câteva miliarde de ani vor apărea și pe uscat animale la fel de otrăvitoare? Dacă ajungem până acolo, spuse ea. — Hai mai bine să ne Întoarcem În habitat. Habitatul se afla acum foarte aproape. Se puteau vedea toate șuvoaiele de bășici care se ridicau din fisuri. — Răsuflă al dracului! constată Harry. — Cred că avem suficient aer. — Cred c-am să verific. — N-ai decât, spuse Beth, dar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
În ocean - a existat mai mult timp la dispoziție. — Vrei să spui că peste câteva miliarde de ani vor apărea și pe uscat animale la fel de otrăvitoare? Dacă ajungem până acolo, spuse ea. — Hai mai bine să ne Întoarcem În habitat. Habitatul se afla acum foarte aproape. Se puteau vedea toate șuvoaiele de bășici care se ridicau din fisuri. — Răsuflă al dracului! constată Harry. — Cred că avem suficient aer. — Cred c-am să verific. — N-ai decât, spuse Beth, dar să știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
așa este. MĂ BUCUR SĂ MĂ MANIFEST PENTRU TINE, NORMAN. Șl DE ASEMENEA PENTRU TINE, HARRY. — Mulțumim, Jerry. MĂ BUCURĂ MANIFESTĂRILE VOASTRE DE ASEMENEA. — Manifestările noastre? spuse Norman, aruncându-i o privire lui Harry. Aparent, Jerry credea că oamenii din habitat manifestau ceva În replică. Jerry părea să considere asta un schimb de un fel anume. DA. MĂ BUCURĂ MANIFESTĂRILE VOASTRE DE ASEMENEA. — Jerry, povestește-ne despre manifestările noastre, Îi ceru Norman. MANIFESTĂRILE SUNT MICI ȘI NU SE EXTIND DINCOLO DE ENTITĂȚILE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
a face cu „umbra“ lui Harry? — Într-o anumită măsură, da. Harry simte nevoia să treacă drept „Domnul cel negru și trufaș care le știe pe toate“. — Și chiar reușește. Așa că, deși Îi este teamă că se află În acest habitat - și cui nu-i este? - nu poate să-și recunoască temerile. Dar, indiferent dacă și le recunoaște sau nu, acestea există. Astfel că „umbra“ Îi Îndreptățește temerile, creând lucruri care-i dovedesc că acestea sunt justificate. — Vasăzică, acest calmar există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
pe care le ținea În mâini și căzu o clipă pe gânduri. — Știi, Norman, cred că ai reușit un lanț deductiv strălucit. Acum te văd Într-o cu totul altă lumină. Norman zâmbi flatat. Mai tot timpul petrecut aici În habitat se simțise a cincea roată la căruță, un membru inutil al echipei. Acum, cineva Îi recunoștea contribuția, iar el se simțea Încântat. — Mulțumesc, Beth. Ea Îl privi cu niște ochi blânzi și umezi. Ești un bărbat atrăgător, Norman. Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
mare! bătu Beth din palme. — Furtuna trebuie să se fi potolit. Au trimis navele de suprafață și vor ajunge aici În ceva mai puțin de șaisprezece ore. — Și autoset-ul, ce-i cu el? Răspunsul apăru imediat pe toate ecranele din habitat, sub forma unor mici dreptunghiuri În colțul din dreapta sus: 16:20:00 Numerele Începură să se succeadă În ordine inversă. — Pentru noi, a Început numărătoarea inversă. Există o anumită succesiune de operațiuni pe care trebuie să le Îndeplinim la părăsirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
sub forma unor mici dreptunghiuri În colțul din dreapta sus: 16:20:00 Numerele Începură să se succeadă În ordine inversă. — Pentru noi, a Început numărătoarea inversă. Există o anumită succesiune de operațiuni pe care trebuie să le Îndeplinim la părăsirea habitatului? Întrebă Beth. Norman urmărea cifrele. Se succedau În ordine inversă, exact ca și cele de pe submarin. Apoi spuse: — La fel ca pe submarin. — Cui Îi mai pasă de submarin? zise Harry. — Cred că ar trebui să-l păstrăm, spuse Beth

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
ar putea Întreprinde ceva, spuse Beth. Norman simți o iritare bruscă la adresa ei. „Oare chiar nu-și dă seama că vorbindu-i lui Harry despre asta deja Îi sădește ideea În cap?“ — Nu mai rezistăm la Încă un atac asupra habitatului, spuse Beth. Norman Își zise: „Taci din gură, Beth. Îi dai sugestii“. Un atac asupra habitatului? Îngână Harry. Brusc, Norman interveni: — Harry, cred că eu și cu tine trebuie să purtăm o nouă discuție cu Jerry. — Adevărat? De ce? — Vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-și dă seama că vorbindu-i lui Harry despre asta deja Îi sădește ideea În cap?“ — Nu mai rezistăm la Încă un atac asupra habitatului, spuse Beth. Norman Își zise: „Taci din gură, Beth. Îi dai sugestii“. Un atac asupra habitatului? Îngână Harry. Brusc, Norman interveni: — Harry, cred că eu și cu tine trebuie să purtăm o nouă discuție cu Jerry. — Adevărat? De ce? — Vreau să văd dacă mă pot Înțelege cu el. Nu știu dacă te poți Înțelege cu el, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
deja făcut. Cu siguranță că fusese prea târziu ca să prevină această atitudine arogantă și lăudăroasă. SUNT AICI. NU VĂ FIE TEAMĂ. — Jerry. DA, NORMAN. — Am o dorință. EȘTI LIBER SĂ O EXPRIMI. — Jerry, multe din entitățile noastre au dispărut și habitatul nostru este șubrezit. ASTA ȘTIU. ENUNȚĂ DOLEANȚA. — N-ai vrea să Încetezi să te manifestezi? NU. — De ce? NU DORESC SĂ ÎNCETEZ. „Măcar am trecut direct la subiect, Își zise Norman“. „Nu mai pierdem timpul“. — Jerry, știu că un timp Îndelungat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]