13,885 matches
-
mai gândi la libertate. Dac) Hobbes este o autoritate prea mare, s) ne gândim la opiniile sociale ale lui Jimmy Hoffa. Sau ale Nasului. Sau ale lui Lenin, așa cum corect Îl caracterizeaz) Navrozov. Și cu această se confrunt) America, clocotind iluzii politice. Cel putin, așa crede Navrozov. Probabil c) Aleksandr Soljenițîn este parțial de acord cu el. Se pare c) toți rușii sunt Înclinați s) ne priveasc) astfel. Chiar și v)rul meu, Nota Gordon, plecat de doi ani din Uniunea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
au ar)țâț atrași de ideologia comunist), iar petrolul lor conținu) s) curg) spre Occident. (Singură alternativ) a arabilor este s) nu mai extrag) petrol.)” Reproduc aceste rânduri pentru propria pl)cere - o mostr) de analiz) politic) american) lipsit) de iluzii. Aceste opinii, care nu pot Înlocui bunul-simț, se bazeaz) pe o activitate atent) a personalului de la Hudson Institute. Domnii Kahn și Bruce-Briggs declar), Într-o not) introductiv), c) lucrarea lor este, „În esenț), un produs organizațional. Tot personalul de la Hudson
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
c)tre profesorul Shlomo Avineri, istoric și specialist În științe politice. Dup) afirmațiile profesorului Avineri, poziția sa este cam așa: dup) al doilea r)zboi mondial mulți au crezut c) sistemul capitalist prinsese forțe noi. A fost Ins) doar o iluzie. Dup) r)zboi, prosperitatea adus) de capitalism s-a bazat pe energia ieftin) și prețul sc)zut al materiilor prime provenite din ț)rile subdezvoltate. Costul acestora a crescut acum și avântul capitalismului occidental a luat sfârșit - peste tot In
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Oamenii de stat, intelectualii, scriitorii, ziariștii au devenit orgolioși, nemaiv)zând adev)rata rațiune a cre)rii statului - rațiunea „salv)rii” -, atinși de beția puterii și rupți de realitate. Națiunea tr)ia acum, potrivit profesorului Lamm, Într-o lume a iluziilor; dezbaterile politice practic au disp)rut. Atacul de Yom Kippur a fost „o lovitur) dat) unei populații drogate cu sloganuri f)r) conținut, tr)ind În ceaț) și ocolind realitatea”. Urmeaz) cuvinte și mai grele. În „r)zboiul de șase
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a Însemnat viat). Nu Însemnă putere politic). „A sosit momentul s) abandon)m ideea Înșel)toare c) suntem o «putere» În regiune și pretenția arogant) c) avem «drepturi istorice» asupra acestui p)mânt”, scrie Lamm. El nu prea-și face iluzii. Nici chiar cele mai realiste politici nu vor garanta supraviețuirea. Inamicii Israelului sunt groaznici. „Forțele care ni se opun caut) s) ne distrug): moderații, din punct de vedere politic; iar extremiștii, din punct de vedere fizic. Cine nu recunoaște acest
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
evreiasc), nu mai sunt atât de surprins de cat de departe de realitate a putut fi gândirea acestui jurat. Sunt surprins, cel mult de mine Însumi și de propriile presupuneri. În ignorant) poate fi învestit) mult) inteligent), atunci când nevoia de iluzie este profund). Așa-zișii prieteni ai Israelului Îi cer tot timpul s) dea lumii un exemplu moral: „Trebuie s) cerem mai mult de la acest stat”. Dar nu se cere aceasta tuturor statelor. Unul dintre miniștrii lui de Gaulle a fost
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mai sunt Ins) deloc sigur c) mințile oamenilor civilizați sunt mai flexibile și mai capabile s) perceap) realitatea sau c) ei au reacții mai intense, mai inteligente În fața ameninț)rii cu extincția. Admit c), fiind american, sunt mai expus la iluzii decât verii mei. Dar israelienii, care au trecut prin atâtea nenorociri, masacre și r)zboaie, știu ei oare cum s) se salveze? Experiență crizelor i-a Înv)țâț ce s) fac)? Am citit lucr)ri despre Holocaust ale unor scriitori
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
am auzit-o mai mult ca oricând: În această lume trebuie să inventăm un final, dar e important ca el să fie bun. Acolo, În România acelor vremuri, resimțeam dificultatea unui asemenea pariu. Un final bun nu Înseamnă a produce iluzii „hollywoodiene“, ci a supraviețui fără a-ți fi rușine de tine. După aceea am văzut Omul cel bun În versiunea pe care ai făcut-o cu actorii americani de la „La Mama“ În turneu la Paris - era mai luminos, mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o manieră perversă și lașă: spectacolul a fost oprit sub pretextul că biletele nu se vindeau, camuflând astfel, Însă cusut foarte tare cu ață albă, cenzura. Cred că plecarea mea În America a coincis cu agravarea procesului de spulberare a iluziilor de libertate În care, ca și Iona, mulți crezuserăm. La scurt timp după oprirea spectacolului, Penciulescu și-a dat demisia de la Mic. Gestul lui mi-a dat de gândit. Devenea evident că se strângea șurubul. AMN: Experimentele din regia românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Înțelege mai târziu ce deocamdată pare imposibil de Înțeles...“, Îl aud și acum pe Peter repetând aceeași frază de câte ori unul dintre noi se bloca exasperat de prea mult „dez-Învățat“ ori din frustrare, căci cui Îi convenea să afle că toate iluziile lui despre teatru erau false! Dar și Peter și-a făcut uneori iluzii care s-au dovedit naive, de exemplu când a Încercat să pună În practică ideea de regie colectivă. Intenția lui era teoretic interesantă: să depășească starea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe Peter repetând aceeași frază de câte ori unul dintre noi se bloca exasperat de prea mult „dez-Învățat“ ori din frustrare, căci cui Îi convenea să afle că toate iluziile lui despre teatru erau false! Dar și Peter și-a făcut uneori iluzii care s-au dovedit naive, de exemplu când a Încercat să pună În practică ideea de regie colectivă. Intenția lui era teoretic interesantă: să depășească starea de „autor total“ asumată de regizorul „demiurg“, care Își impune vanitos semnătura În spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Papp a rămas suspendată și a continuat să mă obsedeze zile În șir. E adevărat, nu mă gândisem prea mult la situația mea. Trecuseră de acum ani mulți de când sosisem În America „pentru trei luni“ și parcă tot Întrețineam iluzia că cele trei luni nu au trecut și evitam din slăbiciune să mă Întreb serios ce aveam de gând, amânând momentul unei decizii. Știam de la tatăl meu că În țară devenea clar că nu eram dorit. Se scria din ce În ce mai rar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
consider că nu am autoritatea să vorbesc nici azi despre ce nu am Înțeles Încă pe deplin. Cu toții vrem răspunsuri, dar cel mai prețios lucru este Întrebarea. Când cred că știu ceva, că am un răspuns, mă aflu În deplină iluzie. Dar dacă mențin În fața mea Întrebarea, fără panica obișnuită de a găsi răspunsul, dacă trăiesc Întrebarea, acolo e experiența. Partea a doua DAC| VOI NU M| VREȚI... (MONOLOG) Între teatru și operă* Îmi place să repet fraza lui Kierkegaard care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În situația lor, identificându-mă cu starea lor. Actorilor le sunt când prieten, când oglindă sau ghid: acolo nimeni nu mă sancționează. Ce bine e să lucrezi cu corul, mi-am spus după prima mea experiență În Țara Galilor! Îmi făceam iluzii care s-au spulberat când am ajuns la Opera din Paris! Acolo am cunoscut un alt cor: plin de amărăciune și cu o atitudine negativă față de teatru În operă. E cazul trist al celor care au devenit frustrați că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
evoluat (Cezar-io/Rege), Viola devine un paj În serviciul lui Orsino, dar de fapt ea se află În serviciul adevărului și al iubirii. Tema rolului pe care Îl avem de jucat este și ea esențială În piesă. Iliria e țara iluziilor, iar rolul lui Cezario este de a-i trezi pe ceilalți din fanteziile În care dormitează. Suferința reală a Violei-Cezario, care, Încercând să-i ajute pe alții, Își sacrifică propriile dorințe, contrastează cu suferințele imaginare ale celorlalți. Sinceritatea ei trezește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de aceea, Viola primește o recompensă uriașă: Își regăsește fratele pe care Îl credea mort și, În plus, câștigă dragostea lui Orsino, iar cei mai mulți din cei care au fost În contact cu ea ajung să vadă realitatea și părăsesc teritoriul iluziilor. Intriga paralelă, de o extremă importanță, e cea care Îl are În centru pe Malvolio. La polul opus Violei-Cezario, el este Întruchiparea relei-voințe - „Mal-volio“ - și a suficienței celui care se crede deținătorul adevărului și al dreptății. Încercarea grupului petrecăreților de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fost Împrăștiați de nevoia urgentă de a stinge văpaia, de a scoate mașina din carosabil și de a chema asistența tehnică. Roadele Îngrijirii doctorului Bruno Începeau să se manifeste și mai clar, dar și situația concretă m-a trezit din iluzie la realitate. Când traficul rutier e oprit din cauza ta, ești obligat să apelezi la simțul practic și nu mai ai timp să te pierzi În false melancolii hamletiene... Indiile galante cu Les Arts Florissants Medicamentul care mi-a Întărit tonusul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
echilibru precar (nu lipsită de un oarecare umor plăcut), În timp ce mama Își găsea multă alinare În speranța că lumea iluzorie a bătrânei ei doici nu va fi zdruncinată. Mama știa foarte bine cât de dureros este să-ți fie spulberate iluziile. Cea mai mică dezamăgire căpăta la ea dimensiunile unei catastrofe majore. Într-un ajun de Crăciun, la Vira, cu puțin timp Înainte de a se naște cel de-al patrulea copil al ei, s-a Întâmplat să fie țintuită la pat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acoperită cu un degetar și dispare imediat. Luați un pahar obișnuit. Lipiți cu grijă o bucată rotundă de hârtie peste gura lui. Hârtia trebuie să fie liniată (sau să aibă alte modele pe ea) - pentru a spori În felul acesta iluzia. Așezați pe o coală de hârtie cu același model o monedă mică (o monedă de argint de douăzeci de copeici e foarte potrivită). Treceți repede degetul peste monedă, având grijă ca dungile sau modelele să se potrivească. Coincidența modelului este
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca ei, cu familiile lor, să se statornicească prin părțile Moldovei, că zic ei tare le-a mai plăcut lor țara, oamenii și dreapta ocârmuire a Măriei tale. "Dreaptă" zici?... Uneori, o mai zbârcesc și eu, să nu-și facă iluzii. Secuii sunt oameni viteji, aproape tot atât de viteji ca moldovenii. Nu o dată, ne-am ajutat unii pe alții, la nevoie. Desigur, ajutându-ne, s-au ajutat, că și ei au a bâțâi de frica osmanlâilor, ca și moldovenii. Prea bine! Oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi are mai multă nevoie de celălalt. Poate că eu ar trebui să vă mulțumesc... că mă lăsați să vă ajut. Aș vrea să mă înțelegi... Și... și să mă ierți. Știu că te-am dezamăgit. Ți-am spulberat o iluzie... Dar ar fi fost necinstit să tac. Nu suportam să mint: Am făcut-o pentru Moldova!" Aista-i adevărul! Mulțumirile nu le merit. Da! Da! Și eu trebuie să vă mulțumesc că luptăm împreună. Nu, nu m-ai înțeles, șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-au luat de gânduri cu voievodul ista al Moldovei; îi nărăvaș rău și vor să-i pună hățul, să-l aducă sub ascultarea lor, spune Țamblac împungându-l. Ștefan hohotește de face să zdrăngăne fereastra: Să nu-și facă iluzii că se vor mai amesteca în treburile Moldovei, ca odinioară! Nu sufăr eu belciugul nimănui. Cazimir a semnat el, spune Stanciu, dar avea o țâfnă cât Ceahlăul, pentru "credința nestatornică" a lui Vodă Ștefan. S-a dat înspre îngâmfatul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o țină Dumnezău... adică Allah! îi urează Mihail. Podagra? îngână Ștefan, cu înțelegere. Mie-mi spui?... Suntem tovarăși de suferință. Câte nopți albe... Strângi din dinți... Ce să faci? N-are leac... Luminăția sa o fi pe ducă? își face iluzii Tăutu. Poate face Allah un pustiu de bine și-l cheamă la el. Allalahh!... se ploconește Duma. Unde dă fericea! cobește Juga. Norocul nostru-i spart în fund... Am hălăduit peste tot în Turchia, continuă Gherasim. Am căscat ochii, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și-a pierdut mințile! Prea bine știe Măria ta, spune Voichița și se ridică, recâștigându-și demnitatea, am voit să plec... Nu o dată mi-am cerut slobozenia. Am luptat cu mine... E... e mai presus de puterile mele... Îți faci iluzii că "te iubește"! izbucnește Maria într-un râs isteric, batjocoritor. Nu pe tine te iubește! Nu pe tine! Pe cealaltă! Pe aia cu care a zămislit pe bastardul acela! Mărușca, îngână Voichița. Vezi că știi?! "Măruța" lui! Pe ea! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acela! Mărușca, îngână Voichița. Vezi că știi?! "Măruța" lui! Pe ea! Nu pe tine! Toți spun că-i semeni ca două picături de apă. În tine, o iubește pe ea! Tot pe ea! "Marea lui dragoste!" rostește batjocoritor. Îți faci iluzii! Nu! Nu-i adevărat! strigă Voichița. Ba-i adevărat! Fantoma ăleia îl urmărește... Ce-o fi găsit la ea de n-o poate uita?! Bărbații sunt niște proști! Naiba să-i mai înțeleagă! Tu nu ești decât... decât "o aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]