12,842 matches
-
n-aveam ce va urma până ce nu-mi spuneau cuvintele încotro mă îndrept. Sigur că uneori schițezi elementele importante ale intrigii, ca un fel de viziune mentală, dar înșiruirea capitolelor, narațiunea, e invaraibil determinată de expresie și câteodată perosnajele se ivesc dintr-o greșeală, când nici nu le așteptai, o întorsătură de frază, o descriere și gata, personajul prinde viață, intră-n poveste, chiar o schimbă. Totul se trage din actul concret de a așterne vorbe pe hârtie. Cum am mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost publicate în patru versiuni diferite: prima într-o revistă ori ziar; a doua în volum. A treia apare în Poeme alese, iar a patra în volumul revizuit și adăugit de Poeme alese publicat în 1995. Iar dacă se va ivi vreun prilej în viitor, nu sunt sigură că voi rezista tentației. LV. Vertical e un poem care, după cum afirmi, te "eliberează de definiții" prin faptul că adună într-un vers toate temele majore ale poeziei tale: "Evreică, poetă, femeie". Ai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
are legătură, cu siguranță, cu natura relațiilor dintre profesori și elevii adolescenți, cu faptul că primii prescriu sarcini pe care cei din urmă trebuie să le îndeplinească. Din felul cu sunt duse la îndeplinire aceste sarcini pare să se fi ivit „superficialitatea” ca trăsătură a elevului adolescent. O altă observație este aceea că „personalitatea ” apare ca trăsătură a elevului adolescent, fără a se face însă alte precizări. Considerăm că personalitatea este un concept suficient de vast cât să le cuprindă pe
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
G. o maturizare de ordin stilistic, poemele dobândind o pregnanță a imaginii care încântă spiritul prin noutate și putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
disponibilitatea și interesul cadrelor didactice de a susține Învățământul integrat prin activitățile desfășurate În colectivul claselor; acceptul părinților care au copii În aceste clase unde se practică integrarea - acest fapt evită posibile stări de tensiune sau conflict ce se pot ivi pe parcurs; actuala structură numerică a elevilor din Învățământul de masă permite integrarea? Poate educatorul să facă față unei abordări diferențiate a categoriilor de copii din clasă? 2. Perspectiva pedagogică este fundamentată pe demersul global În abordarea problematicii educației, care
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2151]
-
obiectivarea propriilor reflecții literare. Încă de la apariție, Frigul verii (1985) a fost apreciat ca un roman de observație în filieră ardeleană. În realitate, această tradiție este doar reperul în funcție de care V. își ia în mod vizibil distanțele. Atunci când i se ivește prilejul, refuză explicit orice legătură între propria experiență empirică și lumea ficțiunilor sale. Deoarece nu a cunoscut grozăviile războiului, el nu descrie evenimentele retrospectiv, ci mai degrabă încearcă să sugereze criza în care faptele aruncaseră oamenii. Din postura de outsider
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
rivus, atât în limba italiană cât și în română. Pe lângă sensul de curs mic de apă a avut și pe acela de "canal", de curs artificial pentru utilizări diverse și în comun, de către mai mulți beneficiari. De aci, din cauza litigiilor ivite în utilizarea apei s-a ajuns de la "riveran" până la sensul de "rival". Am amintit că în limba română, pe lângă sensul comun de râu, într-o zonă de intensă romanitate cum este Țara Hațegului, a păstrat sensul de canal aplicat canalelor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Aquae Daciae Inferioris. Aveau o fortificație, un templu, terme și o villa rustica - o fermă agricolă. Iar în harta lui Ptolemeu, deasupra izvoarelor Jiului (Rabon), este marcat Hydata id est Aquae. Este vorba despre băile de la Călan, cu apă termală ivindu-se dintr-o stâncă scobită ca un bazin natural; de la Aquae Callidae la Călan. Acest bazin cu apă termală este reprezentat, se pare, după unele interpretări, și într-una din scenele de pe Columna Traiană. Au venit și slavii și - mai
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
nefolosit, pentru a nu supăra nici Mumele, nici femeile cele darnice. *** Când au ieșit din Casa Mumelor, cerul tocmai începuse a se înnora în partea dinspre Soare-Apune. Nici nu ajunsese bine la câmpul lui din lunca pârâului, că se și iviră pe sub norii groși și negri șerpii fulgerelor și răzbătură până la el bubuiturile înfundate ale tunetelor. Pesemne că era în partea aceea, către izvoarele Obârșiei, o adevărată rupere de nori, o ploaie ca un potop. Tocmai se gândea cum să-și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman - consideră autoarea - constă în faptul că, deși subiectele dramei satirice au fost preluate în poemul epico-dramatic, amplificându-se în paralel mimul popular sicilian, poeții latini nu vor scrie deloc dramă satirică, în locul ei ivindu-se comedia nouă a lui Plaut și Terențiu. P. a luat în seamă și necesitatea de a alcătui cărți de istorie în vederea familiarizării cititorului nespecializat: O istorie a Greciei antice (1988), până la moartea lui Alexandru Macedon, continuă cu Istoria epocii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
unitar, comprehensibilitatea documentării noastre crește. Tăblița lui Narmer, care amintește de reunirea Văii cu Delta, este plină de simboluri ale divinității: personaje regale sunt ordonate cu nume de zei sau fac aluzie la situații mitologice (cum ar fi Khasekhemui - „Se ivesc cei Doi Puternici”, adică Horusxe "Horus" și Sethxe "Seth" - sau Ranebis - „Raxe "Ra" este Domnul meu”). Multe concepții Își au, cu siguranță, originea și formularea primordială În aceste timpuri, chiar dacă se Întâlnesc În forma lor explicită abia mai târziu. Celxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea care-l vizează pe om, cel puțin pentru faptul că acesta obține participarea la divin. Mesopotamienii vorbesc despre crearea omului În funcție de două direcții conceptuale. Una este „ivirea”, pentru că privește omul ca venind la viață asemenea unei plante care se ivește din pământ. Cealaltă este „formarea”, iar expresia ei cea mai tipică este aceea a unui amestec de lut cu sânge (și carne) al unei divinități ucise pentru acest scop. a) Documentarea generală Și În ceea ce privește crearea omului avem la dispoziție numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suprafață o lume preelenică ce părea că, din insula Creta, Își extinsese controlul asupra continentului grec, Îmbrățișându-l Într-o unitate religioasă și culturală moștenită apoi de către micenieni, cu formele și conținuturile sale, În epoca protoistorică. Dar grandoarea edificiilor palațiale ivite din săpături, ca și absența fortificațiilor Împrejurul așezărilor urbane semnalau deja ele singure o trăsătură specifică a civilizației minoice, numită așa după miticul stăpân al Cretei din tradiția greacă. Lumea care se dezvoltase În insulă cu o anumită continuitate de-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un mozaic multicolor de culturi locale, rod, mai mult decât evoluție, al unei complexe serii de transformări și de revoluții. Lunga și Întunecata etapă ce desparte Înflorirea cetăților de distrugerea palatelor miceniene ascunde În ea embrionul din care se vor ivi formele religiozității grecești ulterioare. Multe nume ale zeităților prezente În panteonul micenian sunt păstrate, dar multe dispar. În unele cazuri, locurile de cult Își mențin funcția, mai ales În insulele Mării Egee, dar În altele pot fi recunoscute readaptări și remodelări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
miceniene și-au Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a) Divinitate și culte În epica homerică Figurile divine ce se ivesc din epopeea homerică sunt deja „forme perfecte”, antropomorfe, diferențiate, personale și funcționale, având câmpuri de acțiune bine delimitate. În același timp, ele dau dovadă de un grad de interacțiune reciprocă ce tinde să le limiteze sferele respective de competență și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a propus totuși), par să dovedească faptul că, În faza anterioară elenizării, divinitățile aflate În legătură cu moartea aveau o Înfățișare Înspăimântătoare și „animalică”. Un astfel de caracter este cunoscut În tradiția etruscă din epoca istorică În mitul monstrului Oltaxe "Olta", ivit din pământ pe teritoriul volsiniilor și ucis de un fulger invocat de Porsenaxe "Porsena" (Plinius, Naturalis historia, XI, 140); aceeași trăsătură monstruoasă și animalică ar fi supraviețuit În infernalele larvaexe "larvae" și În subpământenii dei indigetes - pisciculi din tradiția romană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de zeitate panthea, după definiția lui Apuleius (Metamorfoze, XI, 5), numen unicum venerat sub nume diferite la toate popoarele. Imaginea, profund elenizată, dar și Înrădăcinată În antica tradiție egipteană, a lui Isisxe "Isis" myriònyma („cea cu zece mii de nume”) se ivește luminoasă mai ales din acele imnuri sau „litanii”, În legătură cu care s-a convenit În general să fie denumite ca aretalogii. În ele zeița Însăși Își afirmă propriile puteri (dynàmeis) și Înșiruie binefacerile oferite omenirii, profilându-se ca figură tipică de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Greciei arhaice și clasice - cu figurile ei de ghicitori itineranți și purificatori, taumaturgi și predicatori religioși, ca un Epimenides din Creta și, În unele privințe, chiar Empedocle din Agrigent sau acei orfeotelestai, Înfierați de sentința platonică (Republica, II, 363e-366b) - vede ivindu-se numeroase personalități de profeți rostitori de oracole și taumaturgi care integrează sub diferite forme tipologia „omului divin” (Bieler, 1967). Este vorba despre figura „Înțeleptului” În stare să stabilească un contact intens și personal cu nivelul divin și să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noului zeu-șarpe Glycon, de la care Își lua numele Întemeierea iatromantică, confirmând caracterul public al cultului și forța lui pentru mai mult de un veac de la stingerea din viață a creatorului său (cca 175 d.Hr.). Din povestirea lui Lucian se ivesc liniile directoare ale proiectului religios al lui Alexandru: situându-se Într-o linie genealogică ce, prin intermediul eroului-medic Podalirios, Îl leagă de Asclepiosxe "Asclepios" și de Însuși Apolloxe "Apollo" și, pe de altă parte, Îl pune În legătură cu Perseuxe "Perseu" (Alexandru, 11
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căreia insistă cântul XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul nevăzut are savori arhaice atât cât să nu facă dificilă înțelegerea. Poetul apelează la un lexic mai mult popular („odihnă”, „zintâi”, „mădular”, „tain”, „a se la” etc.), în care se ivesc și unele neologisme. Efectul de vechime îl asigură, de asemenea, sintaxa (infinitivul lung sau folosirea interogativului „au”, de pildă), dar mai ales inversiunile. Încununând creația lui S., Războiul nevăzut aduce o contribuție deloc neglijabilă la îmbogățirea poeziei religioase românești. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
o atitudine îngust tradiționalistă, prin nimic confirmată ulterior. Monografia asupra lui Paisie de la Neamț sau aceea consacrată gravurii în lemn din Moldova evidențiază, pe lângă un spirit erudit, o deosebită intuiție în descifrarea valorilor artistice autentice și o conștiință românească echilibrată, ivită dintr-o sinteză organică a elementelor specificității naționale, de unde lipsa de exces și de vulgaritate din polemicile sale, perspectiva metafizică a dezbaterilor publice pe care le propune, într-un fel înrudită cu cea proprie lui Nae Ionescu, pe care l-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
el însuși în noiembrie 1948, în „Foaie volantă”, sub titlul Dreptul de a hotărî în numele națiunii, ca replică la Apelul lansat de generalul Nicolae Rădescu, prin publicația „Uniunea română”, către toți românii din exil. Se vădește ca un program politic ivit din experiența gazetarului, gata să considere că lupta pentru eliberarea țării este un deziderat major al tuturor cetățenilor ei, indiferent unde se găsesc. Un asemenea program se află și în activitatea din exil a gazetarului, fiindcă acesta acordă paginii tipărite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
hotărască pentru noi? Care să spună: „Se dă destin. Veniți să vă luați destin...“? Un altul care, speculând incapacitatea noastră de a hotărî, să ne facă să ne întrebăm înfricoșați: „Dacă nimeni nu va mai hotărî pentru noi?“ Ori de câte ori se ivește cel dispus să hotărască pentru mulți și toți din exces de libertate, el este precedat de cei dispuși să se supună din frica de destin. Aceștia îl creează pe primul. Este nevoie mai întâi să apară vidul hotărârii proprii pentru ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a treia operația e aparent opusă - ele se adună -, însă cu atât mai mult în vederea distingerii: pământul și apa se aleg separat, își află o margine, o limită care, ea abia, conferă apei identitatea mărilor, iar pământului, lăsat „să se ivească“ la marginea lor, pe aceea a uscatului. Apa și pământul sunt acum „tocmite“. Cerul, pământul și mările apar deci prin simplă demarcare. Cu ele, opera peratologului geometru se încheie; din ziua a patra asistăm la faptele peratologului modelator. Lumea aceasta
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
retrage în Turnul de Fildeș de dragul obiectivității abstracte ar fi fost adesea echivalentul trădării. Voia oare Iorga ceva nou? A avut oare posibilitatea de a alege? Iluminismul a dus la Revoluția Franceză, la libertate, egalitate și fraternitate. Dar s-a ivit și o altă idee: naționalismul. După războaiele napoleoniene, care au familiarizat restul Europei cu ea, Occidentul deziluzionat a aderat la romantism. Romantismul are două aspecte: cel reacționar, o deziluzie față de ideea de mai liniar a lui Napoleon. Europa a redescoperit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]