14,670 matches
-
de altă parte o ramură a matematicii ce se ocupă cu colectarea și interpretarea datelor. Datorită rădăcinilor ei empirice și a accentului pe aplicații, statistica este considerată cel mai adesea o știinta matematică distinctă mai degrabă decât o ramură a matematicii . O mare parte a statisticii asigură colectarea datelor este adresată într-un mod care produce concluzii valide; codarea și arhivarea datelor pentru a reține informațiile; raportarea rezultatelor si rezumarea lor (tabele și grafice) într-un mod inteligibil celor care trebuie
Statistică () [Corola-website/Science/296547_a_297876]
-
situație socială. Educația morală din școala chineză era puternic influențată de religie. Ca și la egipteni, pentru indieni nu exista o demarcație precisă între cunoștințele religioase și cele profane. Ele se împleteau. În India se studia astronomia, medicina (cu ajutorul magiei), matematica și limba sanscrită. În Grecia antică putem evidenția două tipuri de sisteme educaționale. Acestea privesc cele două mari puteri: Sparta și Atena. Sistemul educațional spartan era cu precădere unul militar, pe când în Atena predomina un sistem democratic. Sistemul educațional al
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
și prepararea de substanțe au fost adevărate stimulente pentru avansarea acestui domeniu datorită caracterului practic și disponibilității materialelor de studiu. De asemenea, influențe ale filozofilor cum ar fi Șir Francis Bacon sau René Descartes, care voiau o anumita rigoare în matematică și cereau eliminarea dogmelor și subiectivismului din observațiile științifice, au dus la revoluția științifică. În chimie, ea a început cu Robert Boyle (1627-1691), care formulat ecuații precum Legea lui Boyle, cu privire la proprietățile stării gazoase. Mai tarziu au urmat legea conservării
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
română, termenul "high technology" a fost tradus și înaltă tehnologie, versiune improprie. În România s-a înființat Institutul pentru Tehnologii Avansate (I.T.A.), care desfășoară activități de cercetare, proiectare, microproducție, întreținere și reparații în domenii precum electronică. mecanică, optică, informatică,matematici aplicate sau telecomunicații. Principalele categorii de produse și servicii oferite de I.T.A. sunt: Asigurarea protecției comunicațiilor și a datelor în format electronic; ٭Produse informatice; ٭Echipamente și sisteme pentru comunicații de date și voce; ٭Dispozitive optice și sisteme de comunicații
Tehnologie () [Corola-website/Science/296555_a_297884]
-
fragedă, redescoperind înainte de a fi primit o instruire formală. În ciuda faptului că a câștigat premiul la biografii pe școală în al doilea său an, activitatea sa academică a rămas neobservată până când, la vârsta de 13 ani, a câștigat medalia de matematică pe școală și premiul întâi la limba engleză și poezie. Interesele lui Maxwell variau mult dincolo de programa școlară și el nu acorda o atenție deosebită notelor de la examinare. El a scris prima sa lucrare științifică la vârsta de 14 ani
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
a decis, după primul său semestru, să finalizeze studiile universitare de licență la Edinburgh. Între cadrele didactice de la Universitatea din Edinburgh se numărau unele extrem de apreciate; între profesorii din anul I se numărau , care a predat logica și metafizica, la matematică, și la filosofia naturii. Cursurile sale de la Universitatea din Edinburgh nu i se păreau foarte exigente, și, prin urmare, a putut să se ocupe cu studiile sale particulare în timpul liber de la universitate și, în special, atunci când se întorcea acasă la
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
societate, dar perfect numai dacă mă dăruiesc lui Dumnezeu ..." În noiembrie 1851, Maxwell a studiat cu , al cărui succes în cultivarea geniului matematic i-a adus porecla de „făcătorul de ”. În 1854, Maxwell a absolvit Trinity cu o diplomă în matematică. El a luat a doua cea mai mare notă la examenul final, după și a câștigat el titlul de șef de promoție secund. Mai târziu, lucrarea sa a fost declarată egalul lui Routh în mai exigenta și mai dura examinare
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
a fost singurul participant care a făcut suficiente progrese pentru a propune o lucrare. Lucrarea lui era atât de detaliată și convingătoare că, atunci când a citit-o George Biddell Airy, elaA comentat: „este una dintre cele mai remarcabile aplicații ale matematicii în fizică pe care am văzut-o vreodată.” A fost considerat ultimul cuvânt în această chestiune până când observațiile directe de către zborurile lui "Voyager" din 1980 au confirmat predicția lui Maxwell. În 1857 Maxwell s-a împrietenit cu preotul Daniel Dewar
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
În matematică, un număr rațional (sau în limbaj mai puțin riguros, "o fracție") este un număr real care se poate exprima drept raportul a două numere întregi, de obicei scris sub formă de fracție ordinară: "a"/"b", unde "b" este nenul. Numele
Număr rațional () [Corola-website/Science/298428_a_299757]
-
dar nu numai matematic, minimul cel mai scăzut posibil, minimum minimorum, este total opus unui maxim absolut, neconjunctural, care este denumit, conform limbii latine, "maximum maximorum". Cele două noțiuni extreme, minimum minimorum și maximum maximorum au fost folosite inițial în matematică, mai exact în analiza matematică, la studiul punctelor extreme ale graficelor funcțiilor. Mai apoi, aceste două noțiuni au căpătat și alte conotații, fiind curent folosite pentru a desemna, la modul general, exact ceea ce semnifică în latină, valori extreme, fie foarte
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
o aplicație într-un cadru de lucru matematic. Matematicienii din Mesopotamia, India și China au descoperit teorema independent și, în unele cazuri, au oferit demonstrații în cazuri speciale. Această teoremă a primit numeroase demonstrații - probabil cele mai multe dintre toate teoremele din matematică. Acestea sunt foarte diversificate, incluzând dovezi atât geometrice cât și algebrice, cele mai vechi datând de acum mii de ani. Teorema poate fi generalizată în diferite moduri, inclusiv prin referire la spațiile multidimensionale, spațiile neeuclidiene, triunghiuri care nu sunt dreptunghice
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
ani. Teorema poate fi generalizată în diferite moduri, inclusiv prin referire la spațiile multidimensionale, spațiile neeuclidiene, triunghiuri care nu sunt dreptunghice sau chiar figuri care nu sunt triunghiuri, ci spațiale. Teorema lui Pitagora este considerată un punct de interes în afara matematicii, constituind un simbol al incomprehensibilității matematice, al misterului, sau al puterii intelectuale; abundă referințele populare din literatură, muzică, teatru, sau artă. Deși teorema i se atribuie astăzi filozofului și matematicianului grec antic Pitagora, care a trăit în secolul al VI
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
viață Zalmoxis i-a instruit pe geto-daci în medicină. Discipolii săi sunt menționați de Platon care relatează concepția zalmoxiana "nu poți să vindeci trupul fără a ține seama de suflet Învățăturile cuprindeau și cunoștințe profunde și complexe de psihologie, (astronomie, matematică și medicină). Iamblichus a spus ca Zalmoxis a lăsat învățături discipolilor, în formă scrisă. Iordanes în Getica afirmă și el existența legilor și a învățăturilor scrise la geto-daci, de fapt la goți, că el i-a confundat pe geți cu
Religia dacilor () [Corola-website/Science/298536_a_299865]
-
mai complexe și se apropie tot mai mult de fenomenele reale observate. Astfel, geometria clasică, euclidiană, lucrează cu figuri geometrice simple. Apariția geometriilor neeuclidiene (ai căror fondatori au fost Lobacevski și Bolyai) a condus la o reconsiderare a vechilor teorii. Matematica din spatele fractalilor a apărut în secolul 17, când filosoful Gottfried Leibniz a considerat autosimilaritatea recursivă (deși greșise gândindu-se că numai liniile drepte sunt autosimilare în acest sens). În a doua parte a secolului al XIX-lea și începutul secolului
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
normal, și epoca elenistică (post-clasică), care constituie etapa koine a limbii grecești. este limba poemelor lui Homer, inclusiv a "Iliadei" și "Odiseei", a marilor lucrări de literatură și filosofie ale vârstei de aur ateniene, care au ajuns să constituie baza matematicii și științei noastre moderne. Pentru informații în legătură cu familia limbilor eline înainte de invenția alfabetului grecesc, vezi articolele "Limba miceniană" și "Limba proto-greacă". Originea, formele și dezvoltarea inițială a familiei limbilor eline nu sunt bine înțelese, din cauza lipsei dovezilor contemporane. Există câteva
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
la Iași, apoi Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București (1884-1886) și Școala Militară Politehnică din Paris (1886-1888). Ca tânăr locotenent, a activat ca stagiar la Observatorul Astronomic de la Mont Souris; în anul 1889 și-a luat licența în matematică la Sorbona, urmând apoi Școala de Aplicație și Geniu de la Fontainbleau (1890-1892). a avut o carieră militară de excepție, fiind șef al Serviciului Geniu al Corpului de Armată Iași până în anul 1898, comandant al regiunii fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați din anul 1898
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
1890-1892). a avut o carieră militară de excepție, fiind șef al Serviciului Geniu al Corpului de Armată Iași până în anul 1898, comandant al regiunii fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați din anul 1898, ajungând la gradul de general de armată. În paralel, a predat matematică, astronomie, geodezie, construcții și fortificații la Școala Militară de Artilerie și Geniu din București (1892-1904), topografie la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București (1899-1904) și la Școala Superioară de Război (1904-1912). În anul 1918 s-a retras din
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
fost membru titular (1963) al Academiei Române și decan al Facultății de Matematică-Mecanică a Universității din București . A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 . Și-a adus o contribuție însemnată la menținerea tradiției matematicii ca obiect de predare de mare importanță în programele școlare, la toate toate nivelele, precum și la menținerea și ridicarea calității Gazetei Matematice și a Olimpiadelor de Matematică (interne). A fost unul din inițiatorii organizării "Olimpiadelor Internaționale de Matematică" (cunoscută și
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
cu 21 decembrie 1935 . Și-a adus o contribuție însemnată la menținerea tradiției matematicii ca obiect de predare de mare importanță în programele școlare, la toate toate nivelele, precum și la menținerea și ridicarea calității Gazetei Matematice și a Olimpiadelor de Matematică (interne). A fost unul din inițiatorii organizării "Olimpiadelor Internaționale de Matematică" (cunoscută și prin acronimul OIM). De altfel, prima OIM, în organizarea Societatea de Științe Matematice din România a avut loc în România, la Brașov, în 1959.
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
menținerea tradiției matematicii ca obiect de predare de mare importanță în programele școlare, la toate toate nivelele, precum și la menținerea și ridicarea calității Gazetei Matematice și a Olimpiadelor de Matematică (interne). A fost unul din inițiatorii organizării "Olimpiadelor Internaționale de Matematică" (cunoscută și prin acronimul OIM). De altfel, prima OIM, în organizarea Societatea de Științe Matematice din România a avut loc în România, la Brașov, în 1959.
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
elev pe viitorul academician Mircea Petrescu) și care era foarte exigent când era vorba de propriul fiu. Era adeptul unui stil de viață spartan, auster în relațiile cu fiul său. A îndeplinit și funcția de președinte al Filialei Societății de Matematică și Fizică din fosta regiune Ploiești. Fusese coleg de liceu cu muzicianul Paul Constantinescu. Pe bunicii din partea tatălui, Ioan Tomescu nu a apucat să-i cunoască pentru că muriseră de tifos exantematic în 1918. Familia lor venise din Ardeal și se
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
chimistă și lucra la Uzina Mecanică Plopeni. Mama și tatăl viitorului matematician fuseseră colegi de facultate la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Științe, secția Fizico-Chimice, unde își făcea de altfel facultatea și Ion Grigore care urma să devină profesor de matematică. Bunicii din partea mamei erau „ploieșteni get-beget”, de vreme ce aveau un act de proprietate datând din 1880, cu sigiliul regal, pentru casa în care au locuit, din strada Regală, mai târziu I.C. Frimu, astăzi Neagoe Basarab. Bunicul matern, Gheorghe Constantinescu, exercitase profesia
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
atunci și cu care se mai mândresc și cei de acum, pentru performanțele școlare ca și pentru strălucitele cariere științifice sau universitare ale absolvenților lui. Stând în gazdă la bunicii din Ploiești în perioada liceului, avându-l ca profesor de matematică pe Ion Grigore, pe lângă faptul că a fost un elev exemplar, sau poate tocmai de aceea, Ioan Tomescu a obținut premiul întâi și premiul al doilea la olimpiada de matematică, faza națională. Acest concurs școlar a fost reînființat tocmai în
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
din Ploiești în perioada liceului, avându-l ca profesor de matematică pe Ion Grigore, pe lângă faptul că a fost un elev exemplar, sau poate tocmai de aceea, Ioan Tomescu a obținut premiul întâi și premiul al doilea la olimpiada de matematică, faza națională. Acest concurs școlar a fost reînființat tocmai în perioada respectivă, odată cu promoția 1956-1960, iar elevii ploieșteni ai profesorului Ion Grigore s-au remarcat de la bun început prin faptul că erau nu numai la zi cu tot ce se
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
scris și oral la Facultatea de Matematică-Mecanică a Universității din București, Ioan Tomescu urmează specializarea Mașini de Calcul (1960-1965) și, la fel ca la liceu, se distinge prin premiul I și premiul II la fazele naționale ale olimpiadelor studențești de matematică. În 1965 este singurul absolvent de la toate facultățile de matematică din țară cu media de absolvire 10. Este licențiat în matematică la specializarea informatică după ce susține o teză de licență despre " Analiza și sinteza multipolilor cu contacte". Patru ani mai
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]