13,778 matches
-
prima dată. Incapacitatea exarhului de Ravenna de a-și impune autoritatea asupra Romei, ca și slaba sa poziție în Pentapolis au fost demonstrate atunci când trupele sale din Roma, Ravenna, Pentapolis și Veneția s-au răsculat, declarând că îi iau apărarea papei în fața decretului iconoclast a cărui punere pratică fusese ordonată de exarhul Paul pentru întreaga Italie (727). În 738, regele longobarzilor Liutprand, aflat în drum spre Spoleto, a străbătut Pentapolis și în timpul tranzitului a fost atacat de către un grup de așa-
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
conte de Flandra de la 1111 până la moarte. Balduin a fost unicul fiu al contelui Robert al II-lea de Flandra cu Clementia de Burgundia care a supraviețuit până la vârsta majoratului. Doi dintre unchii săi pe linie maternă au fost viitorul papă Calixt al II-lea și Raymond de Burgundia, conte de Coimbra și soț al viitoarei regine Urraca de Castilia. Astfel, Balduin al VII-lea a fost văr primar cu regele Alfonso al VII-lea al Castiliei. Balduin a succedat tatălui
Balduin al VII-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324547_a_325876]
-
Geldern, fiica lui Gerard I, primul conte de Geldern de la o vârstă fragedă. A fost apoi logodit cu Adelaide de Maurienne, nepoată a contesei Clementia de Flandra. Ruperea logodnei a provocat un scandal, iar contesa Clementia a prezentat cazul în fața papei Calixt al II-lea, care îi era frate. Pontiful a declarat căsătoria ca fiind legală și ca urmare nu poate fi desfăcută. Balduin a murit la vârsta de aproximativ 33 de ani, în anul 1120, și a fost înmormântat la
Balduin al III-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324548_a_325877]
-
fost regent al ținutului pe perioada cât Robert I se afla în pelerinaj în Țara Sfântă. După ce a devenit conte de Flandra în 1093, Robert al II-lea s-a raliat imediat pentru a participa la Prima cruciadă, lansată de papa Urban al II-lea în 1095. Robert a lăsat la guvernarea comitatului pe soția sa, Clementia de Burgundia și a urmat grupul de cruciați din jurul lui Godefroy de Bouillon, duce în Lorena Inferioară. După ce au ajuns la Constantinopol, cruciații au
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
o armată pentru a asedia orașul Meaux, însă în apropiere de acesta a fost rănit mortal, a căzut de pe cal și s-a înecat în râul Marna. Robert al II-lea a fost căsătorit cu Clementia de Burgundia, soră a papei Calixt al II-lea și fiica contelui Guillaume I de Burgundia. Ei au avut trei copii, însă doar cel mai mare a ajuns la vârsta majoratului: este vorba de Balduin al VII-lea de Flandra, care i-a succedat lui
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
două surori au avut o perioadă de neînțelegere, legată de chestiunea partea care îi revenea Margaretei din moștenire, fapt care a făcut-o pe Ioana să încerce să desfacă relația de căsătorie a Margaretei. Fără să examineze cazul în amănunt, papa Inocențiu al III-lea a condamnat căsătoria Margaretei, deși nu a anulat-o în mod formal. Bouchard și Margareta au continuat să se comporte ca un cuplu căsătorit, având trei copii, în vreme ce conflictul lor cu Ioana sporea devenind violent, iar
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
Maria a devenit ducesă de Brabant, ca urmare a căsătoriei cu ducele Henric I. Pentru a se căsători cu Agnes de Merania, regele Filip August trebuia să divorțeze de cea de a doua soție a sa, Ingeborg de Danemarca. Însă papa Inocențiu al III-lea a refuzat să îi acorde lui Filip divorțul. Cu toate acestea, Filip s-a recăsătorit cu Agnes în 1196, iar aceasta a dat naștere Mariei, iar apoi lui Filip. Papa Inocențiu al III-lea a declarat
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
a sa, Ingeborg de Danemarca. Însă papa Inocențiu al III-lea a refuzat să îi acorde lui Filip divorțul. Cu toate acestea, Filip s-a recăsătorit cu Agnes în 1196, iar aceasta a dat naștere Mariei, iar apoi lui Filip. Papa Inocențiu al III-lea a declarat cea de a treia căsătorie a lui Filip drept lovită de nulitate, dat fiind că nu se pronunțase divorțul de Ingeborg. Pontiful i-a ordonat regelui Franței să se separe de Agnes; dat fiind
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
cea de a treia căsătorie a lui Filip drept lovită de nulitate, dat fiind că nu se pronunțase divorțul de Ingeborg. Pontiful i-a ordonat regelui Franței să se separe de Agnes; dat fiind că regele nu s-a supus, papa a plasat Franța sub interdict în 1199, situație care a persistat până la 7 septembrie 1200. Ca urmare a presiunilor papei și ale regelui Valdemar al II-lea al Danemarcei, fratele lui Ingeborg, Filip a cedat în cele din urmă, reprimind
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
Ingeborg. Pontiful i-a ordonat regelui Franței să se separe de Agnes; dat fiind că regele nu s-a supus, papa a plasat Franța sub interdict în 1199, situație care a persistat până la 7 septembrie 1200. Ca urmare a presiunilor papei și ale regelui Valdemar al II-lea al Danemarcei, fratele lui Ingeborg, Filip a cedat în cele din urmă, reprimind-o pe soția sa daneză în 1213. Ca urmare, Maria și fratele ei au devenit automat bastarzi. Totuși, Maria și
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
-lea al Danemarcei, fratele lui Ingeborg, Filip a cedat în cele din urmă, reprimind-o pe soția sa daneză în 1213. Ca urmare, Maria și fratele ei au devenit automat bastarzi. Totuși, Maria și Filip au fost declarați legitimi de către papă în 1201, la solicitarea insistentă a regelui. Între timp, mama Mariei, Agnes de Merania, a murit de inimă rea, în 1201. Maria a fost de două ori logodită înainte de a se căsători. Prima logodnă a avut loc în 1200, cu
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
cu o fiică a normandului Richard I de Capua, a murit. Richard a solicitat totuși obținerea "morgengab" (dotei). Ducele a refuzat și, ca urmare, Richard a asediat și a cucerit Aquino, una dintre posesiunile rămase Gaetei. Desiderius de Benevento (viitorul papă Victor al II-lea), noul abate de Montecassino, l-a convins pe Richard să preia doar 400 de "solidi" de la duce. Atenulf I a murit în 1062 și a fost succedat de către cel de al doilea fiu al său, Atenulf
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
trei fii, Eustațiu (următorul conte de Boulogne), Godefroy de Bouillon și Balduin. În 1048, Eustațiu al II-lea s-a alăturat socrului său, în răscoala acestuia împotriva împăratului german Henric al III-lea. Anul următor, Eustațiu a fost excomunicat de către papa Leon al IX-lea pe motiv că, prin căsătorie, ar fi încălcat regula consanguinității. Se poate presupune că intervenția papei în acest sens să se fi făcut la inițiativa lui Henric al III-lea. În orice caz, răscoala antiimperială a
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
alăturat socrului său, în răscoala acestuia împotriva împăratului german Henric al III-lea. Anul următor, Eustațiu a fost excomunicat de către papa Leon al IX-lea pe motiv că, prin căsătorie, ar fi încălcat regula consanguinității. Se poate presupune că intervenția papei în acest sens să se fi făcut la inițiativa lui Henric al III-lea. În orice caz, răscoala antiimperială a eșuat, așa că în 1049 Eustațiu și socrul său Godefroy s-au supus lui împăratului Henric. Eustațiu a efectuat o vizită
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
al IV-lea de Capua, supranumit "Lupul din Abruzzi", și pe Guaimar al III-lea de Salerno. Pandulf a fost luat prizonier, iar Guaimar s-a supus, trimițându-l pe fiul său ca ostatec. Împăratul german l-a retrimis la papa Benedict al VIII-lea, după care tânărul Guaimar a fost eliberat. Tânărul Guaimar i-a succedat tatălui său în Salerno din anul 1027, la vârsta de 14 sau 16 ani, posibil sub regența mamei sale la început. De atunci, el
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
titlurile sale asupra Apuliei și Calabriei, punând capăt tulburătoarelor dușmănii feudale din regiune. De asemenea, Henric al III-lea a asediat Benevento, unde împărăteasa Agnes a fost reținută, iar porțile s-au închis în fața împăratului. În acel moment, Daufer, viitorul papă Victor al III-lea, fratele ducelui Pandulf al III-lea de Benevento, a părăsit acel oraș și a cerut protecția lui Guaimar, care i-a acordat imediat refugiu în La Trinità della Cava. Nepotul lui Daufer, Landulf s-a deplasat
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
eliberarea lui Richard și l-a condus personal până la Aversa, unde normandul a fost instalat ca regent, unde mai târziu va deveni conte în sensul său deplin. Astfel, Guaimar a redobândit supunerea Aversei. La sinodul din Benevento din iulie 1051, papa Leon al IX-lea a solicitat lui Guaimar și lui Drogo de Hauteville să pună capăt incursiunilor normanzilor asupra teritoriilor bisericești. La puțin vreme după aceea, Drogo a fost asasinat, probabil în urma unei conspirații finanțate de bizantini. În același an
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
962, Gaeta s-a pus sub conducerea lui Pandulf Cap de Fier de Capua, principele longobard de Capua. Cu toate acestea, în 963 doar conducătorii municipali sunt menționați în textul privilegiilor. În 976, împăratul german Otto al II-lea și papa Benedict al VII-lea erau suzeranii recunoscuți ai Gaetei. Era vorba de o răsturnare completă de situație, dat fiind că asumarea titlului ducal de către împăratul occidental venea să o înlocuiască pe cea a basileului de la Constantinopol. Gaeta a decăzut ca
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
până la moarte, se pare ca Adelfer și ceilalți frați ai lui Manșo, Ademar și Leon, au continuat să emită pretenții până cel puțin în 998. Manșo a construit catedrală Sfanțului Apostol Andrei din Amalfi și a izbutit să obțină de la papă Ioan al XV-lea transformarea Amalfi în sediu arhiepiscopal (din 987). Atunci când a murit, Manșo a fost succedat de către fiul său Ioan I. Scriind în anul 977 în timpul guvernării lui Manșo I, călătorul arab Ibn Hawqal descria Amalfi cu aceste
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]
-
"" constituie două măsuri luate de regele franc Pepin cel Scurt, în 754 și 756, care au asigurat baza legală pentru organizarea formală a Statului papal, inaugurând astfel puterea temporală a papilor în cadrul autorităților civile. Donațiile au fost acordate de către Pepin la trei ani după ce devenise primul conducător civil numit de către papă, în jurul anului 751. În 727, Leon al III-lea Isauricul, ca urmare a unui conflict, îi confiscă papei teritoriile din
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
în 754 și 756, care au asigurat baza legală pentru organizarea formală a Statului papal, inaugurând astfel puterea temporală a papilor în cadrul autorităților civile. Donațiile au fost acordate de către Pepin la trei ani după ce devenise primul conducător civil numit de către papă, în jurul anului 751. În 727, Leon al III-lea Isauricul, ca urmare a unui conflict, îi confiscă papei teritoriile din sudul Italiei precum și Iliricul. În 753, sub conducerea regelui Aistulf, longobarzii au cucerit Exarhatul de Ravenna, principalul sediu al autorității
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
temporală a papilor în cadrul autorităților civile. Donațiile au fost acordate de către Pepin la trei ani după ce devenise primul conducător civil numit de către papă, în jurul anului 751. În 727, Leon al III-lea Isauricul, ca urmare a unui conflict, îi confiscă papei teritoriile din sudul Italiei precum și Iliricul. În 753, sub conducerea regelui Aistulf, longobarzii au cucerit Exarhatul de Ravenna, principalul sediu al autorității bizantine din Italia, al cărui patriarh deținea putere teritorială ca reprezentant al împăratului de la Constantinopol, independent de papa
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
papei teritoriile din sudul Italiei precum și Iliricul. În 753, sub conducerea regelui Aistulf, longobarzii au cucerit Exarhatul de Ravenna, principalul sediu al autorității bizantine din Italia, al cărui patriarh deținea putere teritorială ca reprezentant al împăratului de la Constantinopol, independent de papa de la Roma. Ducele longobard de Spoleto și regii longobarzi din nord (Langobardia Major) au supus teritoriul roman unei reale amenințări, iar Aistulf a solicitat tribut din partea papei Zaharia. După ce Zaharia a murit în martie 752, Papa Ștefan al II-lea
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
cărui patriarh deținea putere teritorială ca reprezentant al împăratului de la Constantinopol, independent de papa de la Roma. Ducele longobard de Spoleto și regii longobarzi din nord (Langobardia Major) au supus teritoriul roman unei reale amenințări, iar Aistulf a solicitat tribut din partea papei Zaharia. După ce Zaharia a murit în martie 752, Papa Ștefan al II-lea s-a deplasat special la Quiercy-sur-Loire în 753, pentru a se întâlni cu Pepin cel Scurt (care se încoronase la Soissons cu binecuvântarea papei Zaharia), eveniment ce
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
de la Constantinopol, independent de papa de la Roma. Ducele longobard de Spoleto și regii longobarzi din nord (Langobardia Major) au supus teritoriul roman unei reale amenințări, iar Aistulf a solicitat tribut din partea papei Zaharia. După ce Zaharia a murit în martie 752, Papa Ștefan al II-lea s-a deplasat special la Quiercy-sur-Loire în 753, pentru a se întâlni cu Pepin cel Scurt (care se încoronase la Soissons cu binecuvântarea papei Zaharia), eveniment ce marchează totodată și prima traversare a Alpilor de către un
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]