KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...506 507 508 ...574 >

14,344 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

unor oameni care până atunci nu Își doriseră În nici un fel să se afle În preajma lui Cain. Socotea că legătura sa specială cu el, citiseră doar aceeași revistă, Îi dădea dreptul la un loc În primul rând. Oamenii Înaintau un pic apoi se retrăgeau tot atât. Întocmai ca marea pe vremuri la Eforie Nord, observă Gheretă, grijuliu cu o graniță ce nu trebuia, doamne ferește, trecută. Se vedea cu cascheta lui de poștaș pe cap, alb ca laptele și În costum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de sevraj ale toxicomanilor. Petru se comportă ca un explorator miop și inocent, preocupat de detalii doar din a căror Însumare a rezultat, Însă, surprinzător, cea mai precisă hartă erogenă a trupului meu, un fel de releveu insolent, cum fără pic de evlavie izbuteau pe vremuri colegii mei mai norocoși, studenți la arhitectură, În cazul bisericilor de lemn din Maramureș. Ceea ce pentru mine era revelație a misterului ființei mele, pentru el era doar senzație, pură reacție epidermică. Eu rămân tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de un metru, rezemau zidul casei ca niște bazooka dezafectate și scoase la vânzare În talciocul de vineri de lângă Turnul Măcelarilor. Sunt șase, zise domnul Moduna, după ce Îi numărase de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Antena Geton, un pic mai bine pentru insomniile dumneavoastră! Hi! Hi! Își freca mâinile Înghețate În timp ce corpul Îi tremura oricum din pricina bolii, mai vizibil În momentele de emoție, cum se arăta și cel pe care Îl trăia la vederea parabolicelor care Împodobeau destule case

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
malițioase, iar altele de-a dreptul injuste. Reacții firești În fața indolenței de moluscă a lui Petru, a cărui singură grijă, banalizată și ea, era să-i promită orgasm după orgasm, cu o generozitate de contabil: meticuloasă, exactă, Îndârjită, mută, fără pic de tandrețe sau pasiune: o primă, sau indemnizație de fidelitate. „Sărutul” lui Klimt Îl lăsa rece și nici nu visa femei cu Înfățișarea Adelei Bloch-Bauer sau a Margaretei Stonborough-Wittgenstein. Unul dintre desenele lui Szántó o apropiau Însă surprinzător de portretul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mare lucru... Într-adevăr, admise Petru. Dar dumneavoastră veți mai putea trăi fără...? Dumneavoastră, omule, n-ai Înțeles anunțul. Cum adică? Păi, io nu vreau să mai trăiesc. Hi! Hi! Așa, pur și simplu? Nu chiar. Poți să aștepți un pic? Pot, zise Petru cu gândul la cele două yale ce trebuiau descuiate, plus lanțul de siguranță ce trebuia scos. Nu auzi Însă nici un zgomot, ci doar alunecare scurtă a unui chibrit pe banda abrazivă a cutiei, urmată imediat de „dumnezeii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
am produs, ca să mă exprim mai radical. Ați fost foarte inspirat, zise Petru. Afișul mi se pare o capodoperă.... Vă place? Întrebă uimit Bejan. Nimeni nu mi-a spus asta până acum... Și nici nu știu cum arătați. Mai puteți aștepta un pic? Petru nu răspunse. Se Îndreptă spre poartă cu pași grăbiți. Se pregătea să iasă În stradă când se auzi strigat: Hei, domnu'! Se Întoarse: Bejan Îi făcea cu mâna din scaunul lui nichelat cu rotile. E cu acumulator, Îi strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Macavei nu le putea Înțelege. Își scoase Însă șuba și acoperi trupul femeii care Începuse să tremure de frig. Sub ei, zăpada se topise și se vedeau primii ghiocei. La Primărie, un steag rebegit și el de frig anunța, fără pic de entuziasm, Ziua Republicii. 3. Terminase imnul, spusese Tatăl Nostru și se pregătea să spună Ave Maria când, la doi pași de ea, se opri o mașină argintie, Între timp, În locul ghioceilor crescuseră maci roșii cu tulpini lungi și subțiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Într-o harababură cu final imprevizibil, dar cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dragă Petre, că moara ta nu merge cu vin, zise Pascu. Ne-am adapă direct din scoc, ca vitele. Cine ar mai da bani pe pictori beți? se Întrebă retoric Nagy Oszkár, Eu zic, continuă el, se mai bem un pic din borul lui Ziffer și după aia, stingérea. La culcare, fiecare În pânza lui. Vorba aia, cum pictezi așa dormezi! Zis și făcut. Își trecură din mână În mână o sticlă cu vin, urându-și din nou La mulți ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu-și mai putea lua zborul spre locul de origine situat negreșit Într-o altă galaxie. Îmbrățișări, lacrimi și Încurajări reciproce. Cei care se Întorceau mai aveau nevoie de ele. Femeia a Întrebat dacă nu s-ar putea abate un pic de la traseu și să se odihnească toți trei la unul din hanurile zise csárda care răsăriseră În pustă ca lăptucile după ploaie. Se poate, a zis domnul Tobă. După noaptea petrecută În autocar cu zăluda aia din Senegal ale cărei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În grup. Păcat de așa sfârșit! Și pentru că totul se Întâmplă lângă fântână, domnul Tobă, care până atunci nu scosese prea multe vorbe, a continuat: Setea nu e bună nici În somn, darmite În realitate. El rămăsese În somn fără pic de apă. Sudoarea care curgea pe el era greu de adunat În pumn și oricum prea sărată, iar benzina, singurul lichid la bord, nu era potabilă deloc, și, pe deasupra, ușor inflamabilă. Niciodată până atunci nu-i trecuse prin gând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
potrivit. Un angajament rezonabil, admise Petru. În ce mă privește, eu ofer nobilului nostru negustor și apostol al imaginii această sticlă de whisky. Cu o condiție: să o deschidă la firmă când vom fi din nou Împreună. Adăugă cu un pic de teamă În glas: toți patru. Aplaudară, semn că doreau toți același lucru. Eu trebuie să mă grăbesc, zise Eleonora. La cinci am un autobuz spre Feldiu. Poți rămâne, aici, dacă vrei, până mai târziu. Sus, oricum va fi liber

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
sfârși la un prieten vechi, zise Flavius-Tiberius. Te va aștepta până la amiază, zise zâmbind Iolanda. De unde știi? Îl cunoști? Știu chiar de la el. Cine nu-l cunoaște pe adolescentul minune al orașului, artist de geniu și familist convins? Nu era pic de ironie În glasul Iolandei, ci doar o abia mascată amărăciune. Te așteaptă cu câteva picături de whisky. Eu zic să te grăbești, să nu-i pui răbdarea la Încercare. Sărut-o pe Maria din partea mea. Își strânseră mâinile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să pocnească pe cineva cu o băutură atât de scumpă. Partea proastă În cazul de față era că, din pricina loviturii primite, și-a pierdut echilibrul și a căzut peste domnul cu ochelari și a fost obligat să-l Împungă un pic cu cuțitul, cu toate căci a vrut doar să-l sperie. Că totul a fost o joacă s-a putut vedea clar pe chipul domnului cu ochelari. Nici un pic de frică și nici o mișcare de apărare, ca și cum pe el nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
domnul cu ochelari și a fost obligat să-l Împungă un pic cu cuțitul, cu toate căci a vrut doar să-l sperie. Că totul a fost o joacă s-a putut vedea clar pe chipul domnului cu ochelari. Nici un pic de frică și nici o mișcare de apărare, ca și cum pe el nimic nu-l putea atinge. De fapt, când te joci, chiar așa se Întâmplă. La teatru, sabia trece prin actori dintr-o parte În alta, dar când se termină piesa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
publică... Și era atât de gras că putea să facă infarct. Și cine mai tăia un porc mort? Și n-a guițat? L-aș fi auzit, interveni domnul Gusti Careja. Nu, dom' șef, că mă pricep. A horcăit el un pic, da' i-am pus și o pernă pe cap, plus un spay paralizant, așa că nu... Gata, zise polițistul tăcut, dar mai mare, se pare, În grad, ajunge, că avem treabă. Ducem porcul la locuința numitului Gusti Careja, apoi, cu toții, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

într-un gest reflex, micșoram distanța și-i trimiteam câte un croșeu de dreapta la pipotă. În jumătate din aceste combinații reușea să contreze cu lovituri la corp și, la fiecare lovitură încasată, simțeam cum mi se-nmoaie câte un pic picioarele și mi se taie răsuflarea. Până la sfârșitul rundei a șasea lui Blanchard îi șiroia sângele din arcadele sparte, iar eu aveam coastele învinețite. Și amândoi simțeam că ni se termină benzina. Runda a șaptea a constat într-o luptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
rezolvat jumătate din ceea ce-mi propusesem. Telefonul suna încontinuu. Bănuind că trebuie să fie reporteri sau polițiști care vor să mă consoleze, nu răspundeam niciodată. Nu ascultam știrile sportive și nici nu citeam ziarele. Voiam să mă detașez un pic de faima mea locală și singura modalitate posibilă era să mă dau la fund o perioadă. Rănile mi se vindecau, iar după o săptămână ardeam de nerăbdare să mă întorc la lucru. Obișnuiam să-mi omor după-amiezile așezat pe treptele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
din mașină și am străbătut o curte plină de buruieni și rahat de câine. Lee mă ajunse din urmă pe verandă și sună la ușă. Dinăuntru se auziră hămăituri furioase. Ușa prevăzută cu un lanț de siguranță se deschise un pic. Hămăiturile se întețiră. Prin crăpătură am zărit o femeie șleampătă. Am strigat: — Poliția! Lee își vârî piciorul între canat și tocul ușii. Eu am băgat mâna înăuntru și am scos lanțul. Lee trânti ușa la perete, iar femeia ieși în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
o secundă până să-mi dau seama că-i puștiul violatorului - semănau ca două picături de apă. Băiețelul mă prinse de curea și continuă să răcnească: — Lasă-l în pace pe tata! Iar tatăl tot răcnea să-i las un pic de timp să-și ia rămas-bun și să găsească o bonă. Am continuat să urc scările și am traversat Polar Palace cu pistolul în ceafa violatorului, împingându-l cu cealaltă mână, și cu puștiul agățat de piciorul meu, zbierând și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
buzunarele după o monedă. — Dăm cu banu’ să vedem cine scrie raportul? — Scrie-l tu, bine? mă rugă Lee. Vreau să mă duc la hogeacul lui Junior Nash, să mai notez niște numere de înmatriculare. — Încearcă să și dormi un pic. — Așa o să fac. Nu, n-o să faci așa. Nu pot să vând castraveți grădinarului. Știi ce? Nu vrei să te duci acasă la mine, să-i ții companie lui Kay? E-ngrijorată din pricina mea și nu vreau să stea singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de buldog care ne lipsește mie și Marthei. Doar mâncarea pe care o mestecam m-a împiedicat să râd cu gura până la urechi. Mi-am îndreptat gândul spre răsfățata parvenită pe care urma s-o călăresc în seara aia, un pic mai târziu, și la mama ei, care zâmbea țeapăn de partea cealaltă a mesei. De-abia îmi mai puteam stăpâni hohotele. În cele din urmă am reușit să înghit îmbucătura, am râgâit în loc să hohotesc și am toastat: — În sănătatea dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
se lumină la față. — Fac frumos pentru oricine vrea să-mi asculte povestea de imigrant de succes. Ce fel de nume este Bleichert? Olandez? — German, i-am răspuns. Emmett ridică paharul. — Germanii sunt un popor formidabil. Hitler a exagerat un pic, dar ascultă-mă pe mine: într-o bună zi o să ne pară rău că nu ne-am unit forțele cu ei, ca să luptăm împotriva bolșevicilor. Din ce parte a Germaniei se trag ai tăi, flăcăule? — Din Munich. — Aaa, München. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
auzit o discuție aprinsă în partea opusă a sălii de ședințe. Arțăgoșii erau Ellis Loew și Jack Tierney. Amândoi încercau să se convingă unul pe altul de ceva fără să atragă atenția. Se pitiseră după un panou, ca să aibă un pic de intimitate, iar eu m-am strecurat într-o cabină telefonică alăturată și am tras cu urechea, sperând să aflu ceva noutăți despre Lee. Dar nu discutau despre Lee, ci despre Ea. — ...Jack, uite care-i treaba. Horrall vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de vedere al cuiva dornic să devină un detectiv bun - calea pe care o și urmasem până să pornesc alarma aia. Uneori aveam senzația că indiciile mă imploră să fac legături între ele, alteori mă blestemam că n-am un pic mai multă materie cenușie, iar alteori copiile după rapoarte îmi aminteau pur și simplu de Lee. Am continuat relația cu femeia pe care el o salvase dintr-un coșmar. Kay și cu mine ne jucam de-a cuplul de trei-patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]