13,967 matches
-
portrete, ilustrații de carte ; a făcut afiș și scenografie pentru teatru; a primit 25 premii naționale importante și 5 mari premii internaționale; peste 150 de participări la saloane naționale de umor de pe întreg cuprinsul patriei și la peste 150 de saloane internaționale în 20 de țări de pe 5 continente; peste 1000 lucrari aflate în colecții particulare sau de stat ; membru în peste 50 de jurii naționale și internaționale de grafică umoristică; grafician, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (U.A.P.
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]
-
1000 lucrari aflate în colecții particulare sau de stat ; membru în peste 50 de jurii naționale și internaționale de grafică umoristică; grafician, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (U.A.P.) -1997 coorganizator ( în peste 10 localități din țară ) de saloane de umor vicepreședinte al Asociației Caricaturiștilor Profesioniști din România-1994 jurnalist profesionist (membru al S.Z.R / 1991.),cu state de serviciu la „Amfion”,«Flacăra»,«Rebus»,«Tinerii Revoluției»,«Curierul național»,«Zig-zag»,«Turism magazin» , «Dimineața» , radio-tv «Nord 22» Suceava,«Jupânu’», «Tourism Life
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]
-
București la Direcția Monumentelor Istorice, este concediat, având origine nesănătoasă și concepții învechite, iar după cea de a doua arestare, va lucra la Mitropolia Moldovei, tolerat de autorități, dar protejat de mitropolitul Iustin Moisescu. Pictează și desenează mult, participă la Salonul oficial, la expoziții de grup sau are expoziții personale, postbelic are o expoziție în București la Parcul Herăstrău, unde artistul plastic Theodora Maria Kițulescu trecută și ea la "munca de jos", răspundea de parc, închisă urgent de autorități după trei
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
anul XXXVI, nr. 12. - „Hendryk van Loon: Istoria artelor”, recenzie, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 12. 1945 - „Pallady - text de Ionel Jianu, Ed. Căminul Artei: Maeștrii ai pictruii contemporane”, recenzie, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Cronica plastică: Salonul Oficial (alb și negru) Sala Dalles”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Expoziția Pallady, Pătrașcu, Tonitză, Șirato (Căminul Artelor)”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Expoziția sculptorului Medrea (Facultatea de Arhitectură)”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
Rodica Maniu”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 5-6. - „Note de vacanță. Despre peisajul românesc”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 7-8-9. - „Academia de Arte frumoase”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 7-8-9. - „Cronica plastică: Expoziții. Pictură: Nutzi Acontz Hasefer; Salonul oficial: Pictură și sculptură”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 7-8-9. 1946 - „Cronica plastică: Pictura: Cazul Damian, Salonul tinerimii, Salonul oficial de toamnă (alb și negru)”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 1. - „Expoziția pictorilor români cari au lucrat în
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
anul XXXVII, nr. 7-8-9. - „Academia de Arte frumoase”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 7-8-9. - „Cronica plastică: Expoziții. Pictură: Nutzi Acontz Hasefer; Salonul oficial: Pictură și sculptură”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 7-8-9. 1946 - „Cronica plastică: Pictura: Cazul Damian, Salonul tinerimii, Salonul oficial de toamnă (alb și negru)”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 1. - „Expoziția pictorilor români cari au lucrat în Franța”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 1. - „Cronica plastică: O expoziție ideologică: Maxy (sala Dalles), în "Viața
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
nr. 7-8-9. - „Academia de Arte frumoase”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 7-8-9. - „Cronica plastică: Expoziții. Pictură: Nutzi Acontz Hasefer; Salonul oficial: Pictură și sculptură”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 7-8-9. 1946 - „Cronica plastică: Pictura: Cazul Damian, Salonul tinerimii, Salonul oficial de toamnă (alb și negru)”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 1. - „Expoziția pictorilor români cari au lucrat în Franța”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 1. - „Cronica plastică: O expoziție ideologică: Maxy (sala Dalles), în "Viața românească, "anul
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
în Montmartre, împreună cu soțul, Bert Hicks, La Grosse Pomme. Django, împreună cu Quintette of the Hot Club de France, au fost invitați să cânte noapte de noapte în acest club, devenind grupul favorit al publicului. Alt club din vecinătate a fost salonul artistic R-26, unde Reinhardt și Grapelli erau invitați cu regularitate. Grupul s-a destrămat odată cu izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale. Se găseau în turneu la Londra, atunci când Anglia a declarat război Germaniei. Grapelli a decis să rămână, în timp ce
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
Fehr și Schmidt, iar în 1899 se mută la Paris unde frecventează Académie Julien sub tutela lui Jean Paul Laurens si Benjamin Constant. În acest timp expune constant în Franța și în România. La Paris lucrările îi sunt acceptate la Salonul de Toamnă, iar în 1906 are prima expoziție personală la Galerie Hessèle pe Rue Lafitte. La București este cooptată in gruparea Tinerimea artistică, iar lucrările ei au fost expuse alături de cele ale lui Constantin Brâncuși. În timpul șederii la Paris, în
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
din Europa. Creează numeroase picturi murale in clădiri publice din București, dintre care cea mai importantă este marea frescă "Istoria Negoțului Românesc", realizată în 1933 în aula Academiei de Studii Economice. Continuă să expună în țară (la Tinerimea artistică, în saloanele oficiale și la expoziții de stat) și peste hotare, iar în anii 1924 și 1928 reprezintă România la Bienala de la Veneția. În 1937 este aleasă președintă a Sindicatului de Arte Frumoase. În 1943 artista publică o carte autobiografică intitulată " Fresca
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
artistică a Ceciliei Cuțescu-Storck s-a împletit in permanență cu convingerile sale feministe. În 1916, alături de Olga Greceanu și Nina Arbore, artista a înființat „Asociația femeilor pictore și sculptore”, cele trei formând așa numitul „Grup al celor trei doamne”. Datorita saloanelor organizate periodic de asociație, numeroase artiste au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Tot în 1916, Cuțescu-Storck a obținut catedra de arte decorative de la Academia de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie din Europa care a
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
Militar care hotărăsc degradarea și îndepărtarea sa din armată. Profitând de libertatea obținută, pleacă la Viena unde, între anii 1867 - 1870, își desăvârșește cunoștințele muzicale și îl întâlnește pe Johann Strauss care îl determină să scrie muzică ușoară și de salon. Se reîntoarce în țară și, în 1877, este numit profesor de pian la Conservatorul de muzică din Iași, post pe care îl ocupă până la sfârșitul vieții. Aici înființează și conduce „Octetul român”. Printre elevii săi se numără și Paul Ciuntu
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
Nicolae Dărăscu, Samuel Mützner, Costică Petrescu, Pierre Gaudreault, André Dunoyer de Segonzac, L. Fr. Biloul, Valdo Barbey și mulți alții. Se înscrie în anul 1902 și urmează în paralel cursurile Școlii Naționale de Arte Frumoase din Paris. Debutează simultan la Salonul Oficial Societe Francais și la Expoziția Societății Artistice „Theodor Aman” din Craiova. Devine intim în atelierul din Depot de Marbres a lui Jean-Paul Laurens cu Auguste Rodin și Antoine Bourdelle. Începând din 1906 urmează o serie de expoziții, prima fiind
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
Societe Francais și la Expoziția Societății Artistice „Theodor Aman” din Craiova. Devine intim în atelierul din Depot de Marbres a lui Jean-Paul Laurens cu Auguste Rodin și Antoine Bourdelle. Începând din 1906 urmează o serie de expoziții, prima fiind la Salonul Oficial de la Paris, urmată de Tinerimea artistică și Expoziția Jubiliară unde obține medalia de aur. Expozițiile sale la Salonul Oficial de la Paris devin o obișnuință până în anul 1911 când obține Mențiunea de Onoare pentru tabloul "Țiganii la drum". În anul
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
a lui Jean-Paul Laurens cu Auguste Rodin și Antoine Bourdelle. Începând din 1906 urmează o serie de expoziții, prima fiind la Salonul Oficial de la Paris, urmată de Tinerimea artistică și Expoziția Jubiliară unde obține medalia de aur. Expozițiile sale la Salonul Oficial de la Paris devin o obișnuință până în anul 1911 când obține Mențiunea de Onoare pentru tabloul "Țiganii la drum". În anul 1936, Eustațiu Stoenescu este numit în funcția de profesor de pictură la Academia de Arte Frumoase din București. În
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
Paciurea, Ion Jalea la sculptură și pe Fritz Storck, Constantin Artachino și George Demetrescu Mirea la desen și pictură. Termină sculptura. În 1928 pînă în 1930 execută, în colaborare cu Lidia Kotzebue, Monumentul Eroilor Aerului din București. În 1929 la Salonul Oficial primește premiul pentru lucrarea „Diana”. 1930 - Primește premiu pentru lucrarea „Capitel” la Salonul de Arhitectură și Artă Decorativă 1931 - Primește premiu pentru lucrarea „Sf. Francisc de Assisi”. 1932 - Primește premiu pentru lucrarea „Taurul” la Salonul Oficial. 1933 - La Salonul
Iosif Fekete () [Corola-website/Science/308742_a_310071]
-
Mirea la desen și pictură. Termină sculptura. În 1928 pînă în 1930 execută, în colaborare cu Lidia Kotzebue, Monumentul Eroilor Aerului din București. În 1929 la Salonul Oficial primește premiul pentru lucrarea „Diana”. 1930 - Primește premiu pentru lucrarea „Capitel” la Salonul de Arhitectură și Artă Decorativă 1931 - Primește premiu pentru lucrarea „Sf. Francisc de Assisi”. 1932 - Primește premiu pentru lucrarea „Taurul” la Salonul Oficial. 1933 - La Salonul Oficial primește premiu pentru reliefurile portalului Ministerului de Justiție. În același an se căsătorește
Iosif Fekete () [Corola-website/Science/308742_a_310071]
-
București. În 1929 la Salonul Oficial primește premiul pentru lucrarea „Diana”. 1930 - Primește premiu pentru lucrarea „Capitel” la Salonul de Arhitectură și Artă Decorativă 1931 - Primește premiu pentru lucrarea „Sf. Francisc de Assisi”. 1932 - Primește premiu pentru lucrarea „Taurul” la Salonul Oficial. 1933 - La Salonul Oficial primește premiu pentru reliefurile portalului Ministerului de Justiție. În același an se căsătorește cu "Anisia Dumitru" născută la 30 aprilie 1911 la Dobridor, Dolj. Între 1931 - 1941 este angajat ca sculptor animalier la Institutul Național
Iosif Fekete () [Corola-website/Science/308742_a_310071]
-
Salonul Oficial primește premiul pentru lucrarea „Diana”. 1930 - Primește premiu pentru lucrarea „Capitel” la Salonul de Arhitectură și Artă Decorativă 1931 - Primește premiu pentru lucrarea „Sf. Francisc de Assisi”. 1932 - Primește premiu pentru lucrarea „Taurul” la Salonul Oficial. 1933 - La Salonul Oficial primește premiu pentru reliefurile portalului Ministerului de Justiție. În același an se căsătorește cu "Anisia Dumitru" născută la 30 aprilie 1911 la Dobridor, Dolj. Între 1931 - 1941 este angajat ca sculptor animalier la Institutul Național Zootehnic. În 1934 este
Iosif Fekete () [Corola-website/Science/308742_a_310071]
-
suferințelor omenești, în valuri de lumină care să pătrundă în ochii tăi”." 1928-1930 - Monumentul Eroilor Aerului în colaborare cu Lidia Kotzebue. 1932 - "Reliefurile portalului Ministerului de Justiție" în colaborare cu arhitect Constantin Iotzu (bronz) - pentru care a fost premiat la Salonul Oficial din 1933. Reliefurile octogonale au dispărut în 1990, în timpul lucrărilor de renovare a clădirii. 1932 Monumentul „Îngeri” cimitirul Belu. 1933 - Reliefurile la cavoul Craja din Cimitirul Belu în colaborare cu arhitectul Constantin Iotzu (bronz). 1934 - "Don Quihote" (bronz 0
Iosif Fekete () [Corola-website/Science/308742_a_310071]
-
Magdei, una dintre ele fiind se pare cu Karl Hanke secretar de stat în Ministerul Propagandei. Atât Magda cât și Joseph Goebbels au câștigat numeroase beneficii și o importantă poziție socială ca urmare a legăturii lor strânse cu Hitler. În saloanele reședinței familiei Goebbels, la Berlin, au avut loc recepții pentru conducători de state și personalități ale vieții culturale internaționale. Cei doi au rămas loiali Führer-ului pe tot parcursul vieții lor, fiind printre cei mai înfocați susținători ai ideologiei național-socialiste. După ce
Magda Goebbels () [Corola-website/Science/308050_a_309379]
-
un pasionat vânător. A studiat pictura și sculptura la Berlin, Dresda și Paris, mai întâi ca elevă a sculptorului Debois și apoi ucenică a celebrului Auguste Rodin. În anul în care s-a căsătorit, ea și-a expus sculpturi la Salonul de la Paris. Primul atelier l-a avut la Dieppe, apoi a deschis un atelier la Iași, în Copou, unde lucra cu dalta și ciocanul busturi și statui de marmură. Constantin Argetoianu o cunoscuse pe Olga Mavrocordat înainte de căsătorie, la Viena
Olga Sturdza () [Corola-website/Science/308083_a_309412]
-
În liceu Cobain nu a găsit multă lume care să-i împărtășească pasiunea. Până la urmă l-a întâlnit pe Krist Novoselic, și el un împătimit al muzicii punk, care stătea aproape de podul Young Street. Mama lui Novoselic era propietarul unui salon de coafat, și cei doi exersau câteodată în camera de la etaj. Câțiva ani mai târziu, Cobain a încercat să-l convingă pe Novoselic să formeze o trupă împreună, împrumutându-i un demo al fostei trupe a lui Cobain, Fecal Matter
Kurt Cobain () [Corola-website/Science/308127_a_309456]
-
care se simt totuși câteva slăbiciuni, îi aduce propuneri materiale seducătoare, dar care nu se vor împlini. Bolnav, epuizat psihic si moral, rătăcește prin orașele Italiei; în 1855 revine la Paris unde va rămâne până la moarte și unde ține un salon prin care trec artiști, muzicieni, scriitori. Chiar și Richard Wagner este primit aici. In toți acești ani a compus foarte puțin: un „Stabat Mater” (1842), o mică „Missa solemnis”, câteva cântece pentru voce și pian. Moare la 13 noiembrie 1868
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
plece la bal, mai ales că, Rosalinda trebuia să rămână singură, pentru a face față insistențelor lui Alfred, un prieten mai vechi. După plecarea zgomotoasă a lui Gabriel, cu toate încercările Rosalindei de a nu-l primi, Alfred pătrunde în salon și se instalează ca stăpân al casei. Când vine Frank, directorul închisorii, să-l ia pe Gabriel pentru ispășirea pedepsei, confuzia este creată: Alfred trece drept Gabriel și este de acord, pentru a salva reputația Rosalindei, să meargă la pușcărie
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]