13,247 matches
-
cu ironia și autoironia în poeme în care imaginea poetului provincial, patronată de „preafericitul Bacovia”, este creionată fără încrâncenare sau resentiment, în tonuri jovial-negative: „vino în provincie mi-au zis vino / profesore la căsuța ta albă în micul orășel / vei umbla ca Iisus peste ape vei fi / întâmpinat cu ave doctorii avocații vor / da un dineu în cinstea noului lor / prizonier ... / [...] vino profesore la căsuța ta albă / cu moartea în ferești.” Nu lipsește protestul împotriva societății de consum, cea care îngroapă
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
li-s necunoscute. După părerea lor, învățații nu pot să nu-și piardă mintea, astfel că, dacă vor să-i laude cuiva învățătura, ei spun că "a ajuns să se prostească de atâta carte". Asupra lucrului acestuia, în gura Moldovenilor umblă mereu proverbul: "Învățătura de carte-i treaba preoților, mireanului îi e de ajuns să știe să scrie și să citească, să-și iscălească numele, și să-și însemne în catastif boul alb, negru, cornut, caii, oile, vitele, stupii, și dacă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
două perechi de brațe, ci și cu Dejah Thoris, eroina din A Princess of Mars ⁄ Prințesa marțiană (1916)111, de care se îndrăgostește. Nu trebuie să-și imagineze farmecele ei, căci, exotici ca niște femei din Tahiti, "marțienii [și marțienele] umblă goi afară de podoabe". John Carter ajunge chiar să procreeze cu Dejah, deși marțienii sunt ovipari. Să nu uităm că, pe atunci, în Statele Unite și în alte părți, căsătoriile și iubirile mixte erau nerecomandate sau interzise. Din acest punct de vedere
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
buni [...]. Germania, nația aceasta lățită la 36 de milioane, avu clasicitatea sa pe la capătul sutei 18 și la începutul sutei 19. [...]. Dar voi, genii românilor unde durmitați? Eu crez că încă numa v-ați născut. Creșteți, întăriți-vă zburând și umblând; grăbiți, ieșiți la lumină, arătați-vă în mijlocul celor cinci milioane orfeline și părăsite 11. Între aceste exemple, literatura franceză se bucură de o atenție particulară, fapt ușor de înțeles, de altfel. Barițiu reduce o mare cultură literară, tradițiile și instituțiile
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și în mod radical diferită de a ceilorlalți. Heliade Rădulescu subliniază intenția de diferențiere, investiția în conceperea unui stil aparte. Poetul are un mod de a-și alege hainele, de a le purta, de a da din mâini, de a umbla, de a rosti, prin care încearcă să se deosebească de toți ceilalți: conduita sa nu e rezultatul unui tip de activitate, ci a unei dorințe de se distinge. În al doilea rând, Heliade Rădulescu insistă asupra precarității materiale a activității
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Și aceasta reflectă ce s-a schimbat în atmosfera epocii: corpul social a devenit străveziu și lasă să se vadă ce e înăuntru. Ca și cum dintr-o dată populația pe care o mobilizează literatura s-ar fi întors pe dos și ar umbla cu sufletele pe afară. Istoriile vocației încep de obicei de la analiza lui Max Weber din 1904, Etica protestantă și spiritul capitalismului. Reflecția e veche și multe dintre mijloacele și concluziile ei au fost contestate. Totuși, două lucruri mi se par
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
am frecat și a fost readus în simțiri. Din lipsă de aer foarte mulți cădeau. Miluță Iacomi, despre care v-am spus, ne-a cântat la Penitenciarul Iași din "Voievodul Țiganilor": "Am fost și eu odată un nemeș de soi,/ Umblam cu banda-ntreagă întocmai ca și voi,/ Și eu puneam țiganii să-mi cânte,/ Griji n-aveam să mă frământe, tot așa ca voi". Spunea că acest cântec l-a cântat la nunta lui și unii, ascultând cântecul, chiar au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
statut mai înalt decât deținuții politici. S. Ț.: Sigur că da. C. I.: Ce alți gardieni mai erau pe la Salcia? S. Ț.: Era acolo un sergent pe nume Ghiban 19, care era din satul Mărașu, vizavi de Dunare, și care umbla cu un par de vreun metru și jumătate căruia el îi spunea "hahău". Ne zicea: Când ți-oi arde un hahău din ăsta te-am terminat!", iar noi îl porecleam "Hahău", când se aducea vorba despre el. Era groaznic. La
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fost băgat într-o cameră îngustă, strâmtă. În camera asta se turna zilnic un ciubăr de apă, aproximativ 100 de litri. Zilnic sau o dată la două zile. De ce? Se făcea un noroi că ajungea aproape de genunchi plimbându-te pe acolo. Umblai exact cum umblă un porc în coteț. Luam bila aceea în mână și mai făceam mișcări că nu puteai să stai. Ziua nu aveai nimic, decât atât, spațiu. Seara ni se dădea o plasă de pat, probabil asta era o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o cameră îngustă, strâmtă. În camera asta se turna zilnic un ciubăr de apă, aproximativ 100 de litri. Zilnic sau o dată la două zile. De ce? Se făcea un noroi că ajungea aproape de genunchi plimbându-te pe acolo. Umblai exact cum umblă un porc în coteț. Luam bila aceea în mână și mai făceam mișcări că nu puteai să stai. Ziua nu aveai nimic, decât atât, spațiu. Seara ni se dădea o plasă de pat, probabil asta era o regulă generală, să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ocupa cu "profesia" nobilă, iar soția lui lucra la bucătăria lagărului. Camerele erau destul de mari iar intimitatea familiilor se obținea prin niște sfori de care erau atârnate cearșafuri care separau o familie de alta. Nu prea aveau ce păzi. Victorel umbla cu buzunarele dar era băiat bun în fond, iar ceea ce făcea el nu mă prea interesa. Nevastă-sa a adus de mâncare.... pffffff, după câte zile de foame?! Și de ce să nu stau eu liniștit, că aveam picioarele umflate butuc
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Ceaușescu astăzi nu se întâmpla ce se petrece în România iar ungurii stăteau în banca lor - sunt niște trădători care ar trebui arestați și judecați în regim de urgență pentru înaltă trădare, pentru că sunt niște trădători! Nu fac absolut nimic: umblă doar să se îmbogățească, nimic altceva, nimic nu fac pentru această țară și acest popor. Domnule, văzând situația asta care este în Ucraina, dacă s-ar ajunge și la noi în situația de acolo, așa cum sunt acum la vârsta mea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
stat vreo 10 ani și la mine. Apoi mi-a zis că vrea să moară lângă tata. S-a dus la sora mea la Lupești și a murit acolo. Avea vreo 82 de ani și spunea că nu mai poate umbla cum umbla altădată. C. I.: Dar de recăsătorit nu s-a recăsătorit? R. R.: Nici vorbă! Cică ar fi venit unul odată în pețit dar surorile mele l-au dat afară. Asta era înainte de deportare, la vreo câțiva ani după ce
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
10 ani și la mine. Apoi mi-a zis că vrea să moară lângă tata. S-a dus la sora mea la Lupești și a murit acolo. Avea vreo 82 de ani și spunea că nu mai poate umbla cum umbla altădată. C. I.: Dar de recăsătorit nu s-a recăsătorit? R. R.: Nici vorbă! Cică ar fi venit unul odată în pețit dar surorile mele l-au dat afară. Asta era înainte de deportare, la vreo câțiva ani după ce murise tata
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
tineri de la fabrica de rulmenți. M-am dus la sediul partidului, i-am dat actele ăstuia, numai că în buletin aveam o mică iconiță pe care o luasem de la Brașov. Ei și când ăsta a văzut iconița: "păi, tovarășe, dumneata umbli cu icoane?" M-a amenințat să nu se mai întâmple treaba asta, dar nu mi-a rupt-o, mi-a dat-o înapoi. I-am răspuns că n-am știut care-i regula, că așa am apucat de la părinți, dar
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cioplitori de piatră și de acum asta era meseria noastră. Și tot așa căram pietre. Erau însă și zile când nu ieșeam la muncă pentru că nu aveam escortă. Ieșeam ultimii din colonie, eram 17-18 oameni. Mi-am zis: "ce să umblu eu prin colonie fără rost!?" M-am dus la bucătărie să fac treabă. Azi oleacă, mâine oleacă, m-am împrietenit cu ăia de la bucătărie. Eu, prost la cap, am început să spun către ăia că am fost bucătar la Salva-Vișeu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe alții, nu pe ăștia, că ei nu s-au atins de mine, aș fi un măgar să vă spun altceva. Am ură pe Gruia Novac, profesorul, acest măgar impertinent, murdar, care a fost ofițer de securitate și după 1989 umbla din partid în partid ca să-i toarne pe oameni sau știu eu ce gândire avea el!? Când am spus asta "Hăăăă!", a sărit în sus, nenorocire mare! L-am găsit la țărăniști pe șeful meu de cadre, pe domnul Emanoil
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că azi nu vin la lecțiile politice, după ce terminați, veniți pe la mine!" C. I.: Cum îl chema pe politruc? I. N.: Pompan, un evreu, că evreii... După terminarea școlii a și întins-o în Israel, că făcuse mai multe prostii, umbla cu... Dar eu îl aveam cumva la mână: îi reparam pantofii soției, că aveam atelierul de cizmărie pe mâna mea; când avea nevoie de ceva, îi pingeleam și lui pantofii, știți cum era în armată...! C. I.: Și n-a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
eu nu vreau să aflu un adevăr gata stabilit și nici nu vă oblig să vorbiți... I. N.: (râzând) Nuuu, voiam să zic că stăteam atunci așa cum stăm acum la birou. Și-mi zice anchetatorul: "Tovarășu' Năvodaru, ce să mai umblăm?, dumneata ai fost urmărit atâția ani de zile, dumneata ai fost capul răutăților din punct de vedere politic. Dumneata când veneau... ia spune, ascultai "Vocea Americii?" "Nu!" Nu aveai un aparat micuț și-l puneai și ascultai "Vocea Americii?!" Dar
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cauți și tu aicea, mă?" "Să trăiți, domn' colonel!" Eu eram bătut măr, că numai de discuții n-aveam chef. Ce dracu mai cauți și tu aici, mă!? Cine te-a adus aici?" Securitatea m-a adus". "Băi, băiete, am umblat noi cât am umblat dar de aici nu mai scăpăm. Aici luăm ani grei de pușcărie". Am stat o zi, am stat două, mă durea totul: spatele, capul. Îmi dădeau o cană de apă, o ciorbă vai de capul ei
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mă?" "Să trăiți, domn' colonel!" Eu eram bătut măr, că numai de discuții n-aveam chef. Ce dracu mai cauți și tu aici, mă!? Cine te-a adus aici?" Securitatea m-a adus". "Băi, băiete, am umblat noi cât am umblat dar de aici nu mai scăpăm. Aici luăm ani grei de pușcărie". Am stat o zi, am stat două, mă durea totul: spatele, capul. Îmi dădeau o cană de apă, o ciorbă vai de capul ei. Ce să mănânci că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am bătut că, uite!, am vânătăi peste tot!" Să începem ancheta!" Din nou, cu dosarul meu în față, m-a luat la întrebări: Ia spune, în ziua de cutare, unde ai mai fost, ce-ai mai făcut, cu cine mai umblai?" Nu umblam decât cu ofițerii care veneau la cazarmă și doar prin cazarmă". Ia mai spune-mi tu mie, dar dacă și acum minți să știi că iei ani grei de pușcărie...". Cine a fost turnătorul? C. I.: Deci, vă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că, uite!, am vânătăi peste tot!" Să începem ancheta!" Din nou, cu dosarul meu în față, m-a luat la întrebări: Ia spune, în ziua de cutare, unde ai mai fost, ce-ai mai făcut, cu cine mai umblai?" Nu umblam decât cu ofițerii care veneau la cazarmă și doar prin cazarmă". Ia mai spune-mi tu mie, dar dacă și acum minți să știi că iei ani grei de pușcărie...". Cine a fost turnătorul? C. I.: Deci, vă forța să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
tâmpiții ăștia de acum spun că astea-s simboluri ale societății comuniste. Greșit! Sunt simboluri ale muncii noastre, ale foștilor deținuți politici, aceștia au muncit, noi le-am făcut, nu comuniștii. Comuniștii erau activiști din ăștia care se plimbau și umblau de colo-colo. C. I.: Așa spunea și domnul Dumitru Bazon, președintele AFDPR Iași, că în Insula Mare a Brăilei deținuții au făcut sute de kilometri de diguri ca să aibe acum ce terenuri exploata Triță Făniță sau Culiță Tărâță. G. S.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Hahău. Să știți că despre Hahău mi-a vorbit și Țuțu Spiru, care a stat, probabil în aceeași perioadă cu dumneavoastră la Salcia. Vă citez din interviul realizat: "Ghiban îl chema. Un sergent, din satul Mărașu vizavi de Dunăre, care umbla cu un par de 1 metru și 50 de cm, căruia îi spunea hahău și era poreclit "Hahău"". Ce anume făcea Hahău ăsta? D.V.: Era un tip de bătăuș sadic și lipsit de orice sentiment uman. Era un criminal, dacă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]