14,079 matches
-
toate canalele de televiziune, inundații-neinundații, drame-nedrame, mârâiala Băsescu-Tăriceanu a însoțit sezonul estival asemenea unei ciuperci cu bulinuțe albe, simpatică, dar gata să-i otrăvească pe mâncători. Noroc că românii, arși de feluritele promiscuități televizate, au învățat că nu tot ce zboară pe ,aripi hertziene" este și comestibil; ba, tot mai des, scuipă îngrețoșați și ,trec" pe teve ,Animal Planet" unde ordinea și disciplina junglei li se pare mai literă de lege, fiindcă altfel cele mai multe mârâituri, cât ar fi ele de trufașe
Fantezi pe teme date... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11396_a_12721]
-
vedere, cât de viteza cu care abandonau ceea ce tocmai spuseseră când un altul "mai informat" ( adică sosit și mai recent în agora automobilistică improvizată la colț de stradă) aducea un aer de savanterie suplimentar. Fără să vreau, gândul mi-a zburat la planul mai general al țării. Aproape plesnindu-mă peste frunte, am exclamat: "Păi, dacă ăsta e nivelul omului de rând, și încă dintr-un oraș cu pretenții, de ce mă mir că votează cum votează?" Oameni incapabili să distingă între
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
o tensiune care-mi oferă plăcerea de a "lucra". Mă captivează în această activitate contrastul, permanenta oscilație, acel du-te vino: la un capăt atîrnă greutatea, iar la celălalt, eu încerc să dau imponderabilitate întregului, să-l învăț oarecum să zboare. Însă numai atunci cînd ceea ce este dens, greu, își poate lua zborul, numai atunci totul are un sens. Aici rezidă și sursa bucuriei pe care o resimt cînd îmi "lucrez" colajele: contrastele, tensiunea care se creează între ele, acesta este
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
scăpate de sub control. Un foarte discret sentiment pascalian în fața existenței într-un astfel de mediu se degajă printre rânduri: "... soarele bronzează egal cu ecran 25/ poți să alegi cinci nuanțe de roz pentru norii/ telecomandați pe linia orizontului// Îngeri blazați zboară intermitent prin aer trăgînd reclame / pentru sîni de alge/ testicule de oțel/ inimi interșanjabile/ în nisipul de aur femeia veșnic tînără/ își îngroapă extatic fesele... Vară// Bătrînețea a devenit o rușine tratabilă/ vitaminele/ ajută poliția mondială să vîneze cei din
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
E la mintea cocoșului că nimeni. Întâi scrieți, și abia pe urmă, dacă o faceți ca lumea, stăm de vorbă. Cu versurile, în schimb, lucrurile sunt definitiv clare. Pecetea sub care se zbat ar fi versul acesta: "Să țip, să zbor și să visez". Patetice pasteluri amoroase în care "soarele străluce" și "fluturi aleargă", onor autoarea "aleargă" și ea și, prinsă în zig-zagul banalelor dileme, declară: "Vreau să plec, vreau să rămân/ Și alerg, dar mă opresc/ Stau și totuși mă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
ușor ne e să ne închipuim obiecte în mișcare, contururi fluide, schimbătoare, motiv pentru care un scriitor ca Flaubert, de pildă, se străduiește să ne pregătească imaginația reținîndu-ne atenția cu imaginea părului Emmei fluturat de vînt, a aripilor unei păsări zburînd în apropiere, sau a frunzelor desprinzîndu-se dintr-un copac, pînă cînd noi să putem concepe mental imaginea eroinei. O ipoteză ciudata, fără-ndoială, dar totuși extrem de interesantă. La urma urmelor, cum funcționează creierul nostru atunci cînd făpturi ficționale, pe care
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
Și atîta timp cît privim doar, cît contemplăm metafizic doar, nu ne putem convinge că profunzimea aparentă e în realitate doar suprafață plată. Și de-abia atunci cînd sîntem ispitiți pe deplin, cînd ne desprindem, cînd ne prăbușim, dorind să zburăm, strivindu-ne de oglindă, simțim prea tîrziu suprafața plană a "adîncimilor Satanei" și ne convingem că n-avem unde zbura". Diabolica platitudine apare întruchipată, în creația lui Gogol, în două personaje etalon: Hlestakov și Cicikov. Superficialitatea trivială, vicioasă a celui
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
doar suprafață plată. Și de-abia atunci cînd sîntem ispitiți pe deplin, cînd ne desprindem, cînd ne prăbușim, dorind să zburăm, strivindu-ne de oglindă, simțim prea tîrziu suprafața plană a "adîncimilor Satanei" și ne convingem că n-avem unde zbura". Diabolica platitudine apare întruchipată, în creația lui Gogol, în două personaje etalon: Hlestakov și Cicikov. Superficialitatea trivială, vicioasă a celui dintîi e probată chiar onomastic: "Însuși numele de familie Hlestakov este genial inventat, deoarece, pentru urechea rusă, el creează senzația
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
așa ! și cititorul trebuie să fie un profesionist. - Și să aibă mintea deschisă. - Gândirea are și ea o lege: se învârtește mult în jurul unui nucleu, care apare și se cere explorat, exploatat și câștigat. Dar în jur, ca o muscă zburând în preajma unei bucăți de brânză, sunt virajele circulare, serpentinele care duc la unul dintre cele mai spornice lucruri, pentru literatură: ocolișurile. Dacă nu ar fi ocolișuri, nu ar fi literatură. La început, regretatul Costache Olăreanu spunea că trebuie să fii
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
aia de râsu’ lumii și copiii să se-mpartă. Că ie păcat!”, pentru că în timp ce urmăream știrile la televizor, bunica Elena ne-a întrebat scurt: „Maichia, femeia aia care vorbește acolo, ea vede la noi în casă?”. Rămași perplecși (mie îmi zburase mintea deja la Orwell), i-a răspuns bunicul Victor: „Bă, că proastă mai ești! Păi cum crezi tu că aia poate vedea în același timp în toate casele din țara asta!?”, pentru că bunica Margareta a vrut să citească o poezie
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
pur formală, iar eroina, de această dată septuagenară, este singură cu gîndurile ei. Schimbarea, minoră la nivelul conținutului, capătă proporții revoluționare în planul scriiturii. Pentru că ea face trecerea de la monologul înțeles ca act de comunicare la monologul interior, unde gîndurile zboară în voia lor, succesiunea ideilor este arbitrară, logica și coerența discursului nu mai au nici o importanță. Textul devine o pastă uniformă, ca ieșită dintr-un malaxor, în structura căreia se mai pot identifica fragmente de imagini, frînturi de idei, lecturi
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
și murim pe rând. Până nu faci focul nu iese fum, Nu cresc ciuperci până nu plouă, Merele frumoase se fac lângă drum când le dă culoare ziua cu rouă. Înțelepciunea o ascult când vorbește Poezia muza pe un Pegas zboară după zei, Mai dă-mi Doamne bucuria să cânt în vers timpul cu femei. Curge veacul, fluviu, peste noi, și râurile din stânci sub care dorm eroi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Timpul ca un proverb, poezie de Al.Florin
TIMPUL CA UN PROVERB, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349719_a_351048]
-
Ascultă cum se împletesc pe strune de vioară Atâtea doruri și speranțe...și imnuri ce-nfioară... Ascultă șoapta nerostită a vântului hoinar Ce poartă mii de rugăciuni învăluite-n har... Iubitul meu...întinde mâna...vreau inimile noastre Înlănțuite în iubire să zboare către astre Și-ngemănate într-un cânt, cu îngerii în cor S-aducem jertfa de-nchinare...de dragoste și dor... Nu simți cum universul parcă din goană s-a oprit Când un ecou străbate timpul spunând că ne-a iubit? Să-nghenunchiem...e
POEMELE IUBIRII-3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349717_a_351046]
-
Acasa > Stihuri > Semne > UNEORI Autor: Mia Popa Publicat în: Ediția nr. 1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului UNEORI Uneori păsările mai zboară aripa rănită de vânătorul laș șubredă,acoperă marea ca un gând pierdut.... Timp nu mai e, eu nu te-ntreb și nu-mă-ntreb de ce e lumea plină de atâția vânători pribegi iar tu îmi spui că legile sunt legi
UNEORI de MIA POPA în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349738_a_351067]
-
ziua muncii - directoru-mi cere să-i curăț grătarul de ziua muncii un hoț la carceră - nu e zi liberă? inundație - lumea vrea să o bată pe paparudă beciul inundat - tata scoate eroic o damigeană covorul cel bun - soacra vrea să zboare cu el peste ape inundație - pân' la cârciuma din sat acces cu barca mai lung îmi pare drumul la-ntors acasă - barca în zig-zag creștinii pe dig privind rugător apa - prefă Doamne-n vin! bat clopotele - șapca cerșetorului plină de speranță
SĂ NU TE CUTREMURI ÎN ACESTE VREMURI ? de DAN NOREA în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349746_a_351075]
-
teii lui Mihai cel drag / Și-ntregul doinelor șirag"). Asemeni lui Eminescu, tocmai cel care și-a fixat ca principal obiectiv moral „apărarea Bisericii Naționale, a Limbii Române și a Istoriei Românilor”afirmând că „fără aceste aripi esențiale nu putem zbura peste Prut”, poetul „martir” al versului românesc (Eugen Simion), „mare și adevărat poet”(Nichita Stănescu), n-a fost scutit de atacuri repetate venite dinspre „elitiștii” de București cât și dinspre neliniștiții tineri colegi de la „Flux”(„Am suferit foarte mult la
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
temă în lirica română contemporană, încărcând-o de o simbolistică adâncă, identificată cu țara rotundă („Mamă/ Tu ești Patria mea!” - Mamă, tu ești ... ), cu esența ființei românești, cosmicitatea („Ușoară, maică, ușoară,/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între ceruri și pământ./ În priviri c-un fel de teamă,/ Fericită totuși ești/ Iarba știe cum te cheamă,/ Steaua știe ce gândești.” - Făptura mamei ), cu iubirea absolută („Le-am chemat la mine/pe toate:/ pe Maria, pe Ana, / Pe
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Toate Articolele Autorului Ne-am întâlnit și-am poposit în primăvară Pe iarba lunii mai pieptănată de zefir ... Timpul ardea în noi parcă era de ceară Și-n paradis ne amețea miros de trandafir. Din ceas alergau clipele pe nesimțite, Zburau petale-n aer și lent se așezau În părul nostru brun. Umbra, pe ocolite, Migra, din când în când, printre raze ce-ncălzeau ... . Intrând în vis, deodată, ca din întâmplare, A lunecat fioru-n dorul sângelui vuind, S-a aprins privirea
AM POPOSIT ÎN MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349757_a_351086]
-
este pentru cititor surpriză de a descoperi în această "proza" fraze melodioase: "SATANA: De, ce să fac? Se pare că tot mai mulți spre mine se îndreaptă, plini toți de pofte și de vicii! Eu mi-s că gheonoaia, care zboară din pom în pom, tot ciocănind în lemn; dacă-l găsește tare și vârtos, pleacă acolo unde e slab și găunos. Umblu și eu din om în om, cercând pe fiecare. Dacă-l găsesc în post și rugăciuni, nu suflu
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
lume. Simt, nu știu cum, ca secoli trec si-s tânără mereu. Mi-e carnea că de piatră, de parcă-am fost de vie în piatră îngropată. Ieri am visat... Dar oare am visat? Că vânturi s-au pornit si-acoperisul mi-a zburat. Deasupra mea nu mai era nimic. Doar cerul gol, bolta înstelata. Și m-am simțit așa de rușinata, de parcă un ochi străin m-ar fi privit prin ochi de geam și aș fi fost cu totul dezbrăcată. Erau doi ochi
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
Jean Grossu, la editură Univers, cea care a oferit cititorilor versiunea românească aproape în întregime a operei lui Kundera). Acest popas, kitschul, "încununează" atenția noastră față de celălalt într-un chip împopoțonat, fără clasa. Un supradimensionat balon de săpun. Cînd vedem zburînd pe deasupra capetelor o mulțime de baloane de săpun, e semn că cel plecat a fost... mare. Baloane. De săpun. Plutesc. Se topesc. Dispar. În rest, totul e o tăcere.
Statia de legătură by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17666_a_18991]
-
de pe o poziție estetică postmodernă - a Scrisorii I de Eminescu: Când cu genele de piatră sară suflu-n lumânare/ Constelații intră-n priză, e-o veioza Carul Mare/ Dorm în mine nebuloase, cu placenta hrănesc sori/ Iar prin vis, prăvalnic zboară, cad comete în ninsori./ Doar în mintea mea de smoala a rămas aprins un led/ E poema somnoroasa, cea în care inca cred." În proza Ceciliei Ștefănescu, ca și în versurile Ioanei Vlasin, apar cețos elemente autobiografice. Luându-și inima
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
porumbițe, la St. Petica, este perceput în aceeași manieră: În umbră trupu-i pare o dunga luminată/ Ce urca vecinic albă, frumoasa solitara,/ Sub cerul cel de vară, seninul cer de vară" (Solii păcii). La D. Anghel - regina albinelor: "Din urdiniș zburînd ea scrie-o dunga,/ Un fulger de beteala în senin" (Alesul); drumul unei sepii în suita triumfala a Semiramidei își înseamnă "splendoarea c-o dunga de cerneală" (Visul sepiei); șarpele e "că o dunga de întuneric ori că o undă
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
dunga pămîntului negru sestet scrisă de cuțitul unui plug de curînd pus în brazda" (Pămîntul). La St.O. Iosif, "Departe doar un stol/ De corbi, ca negre dungi,/ Umplea văzduhul gol/ De tînguiri prelungi"... (Înmormîntare). La Ț. Arghezi, " Pe culmi zboară spume și dîre de văr"(Sintaxa ritmica). La D. Karnabatt, sirenele ies din valuri: Și cu cozi de-argint trag dîre peste ape de matase"(Sirenele). Dunga sau dîra, altfel spus linia, guvernează autoritar întregul spațiu sensibil, motivînd preferință poeților
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
Ionescu-Caion și de poemul în proza pe care il dedicase părului iubitei sale, atrăgîndu-si din partea lui Caragiale calificativul de liric "capilaro-secesionist"? Cu opt ani mai tîrziu (1909), într-o bucată apărută în Viață românească se puteau cîți următoarele rînduri: "îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fîlfîia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu, țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era-nvăluită...". Secesionism sadea! Unde? La I.L. Caragiale, în
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]