15,743 matches
-
român sau român american. în demersul nostru, am utilizat, cu precădere, opinii formulate de cercetători români sau români americani. Nu am pus la îndoială veridicitatea informațiilor sau a concluziilor evidențiate de ei. Dar „obiectul” studiului nostru îl constituie istoria românilor americani, care sunt, în ultimă instanță, americani. Iar judecățile formulate de un alt american, despre conaționalii lui, aparținând unui grup etnic distinct, le considerăm deosebit de sugestive. De altfel, asemenea aprecieri nu sunt singulare. Nu lipsită de importanță este precizarea că românii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nostru, am utilizat, cu precădere, opinii formulate de cercetători români sau români americani. Nu am pus la îndoială veridicitatea informațiilor sau a concluziilor evidențiate de ei. Dar „obiectul” studiului nostru îl constituie istoria românilor americani, care sunt, în ultimă instanță, americani. Iar judecățile formulate de un alt american, despre conaționalii lui, aparținând unui grup etnic distinct, le considerăm deosebit de sugestive. De altfel, asemenea aprecieri nu sunt singulare. Nu lipsită de importanță este precizarea că românii americani, deci un constituent a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de cercetători români sau români americani. Nu am pus la îndoială veridicitatea informațiilor sau a concluziilor evidențiate de ei. Dar „obiectul” studiului nostru îl constituie istoria românilor americani, care sunt, în ultimă instanță, americani. Iar judecățile formulate de un alt american, despre conaționalii lui, aparținând unui grup etnic distinct, le considerăm deosebit de sugestive. De altfel, asemenea aprecieri nu sunt singulare. Nu lipsită de importanță este precizarea că românii americani, deci un constituent a ceea ce ocolim, uneori, să numim încă o națiune
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de-a rândul, și descendenții lor, născuți pe pământul Lumii Noi, s-au constituit, sau așa considerăm noi, într-un grup etnic care reprezintă, indiferent de dimensiunile numerice și de istoria lui, o parte, o fracțiune a Americii. Istoria românilor americani, nescrisă încă, este nu numai o lucrare necesară, ci, înainte de toate, o exigență ce nu mai poate fi amânată. Demersul nostru, care are un rost introductiv, se dorește a fi o posibilă prefață a viitoarei monografii a americanilor care se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Istoria românilor americani, nescrisă încă, este nu numai o lucrare necesară, ci, înainte de toate, o exigență ce nu mai poate fi amânată. Demersul nostru, care are un rost introductiv, se dorește a fi o posibilă prefață a viitoarei monografii a americanilor care se revendică a face parte din grupul etnic român. Jill MASSINO „Ei ne-au spus că trebuie să reconstruim ceea ce au distrus nemții” Povești ale femeilor deportate 1. Introducere: victime, istorie și memorie colectivă Și, a doua zi... a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dus la deportarea etnicilor germani din România, acest dezacord a fost doar verbal. Mai mult, aliații nu au făcut nici un efort pentru a interveni atunci când au aflat de expulzarea germanilor din Cehoslovacia. Doar în cazul minorității maghiare din Cehoslovacia opoziția americanilor a fost suficient de puternică pentru a opri expulzarea. Dacă aliații sunt sau nu responsabili pentru deportări sau orice alte rele tratamente aplicate est-europenilor este o întrebare care complică analiza, ceea ce ne oprește să aruncăm exclusiv vina pe URSS, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Dacă aliații sunt sau nu responsabili pentru deportări sau orice alte rele tratamente aplicate est-europenilor este o întrebare care complică analiza, ceea ce ne oprește să aruncăm exclusiv vina pe URSS, pe marionetele comuniste sau chiar pe lideri „democratici” ca Beneš. Americanii au ales să nu intervină în favoarea minorităților menționate mai sus, și astfel nu numai că au contrazis motivul intrării în război, dar s-au poziționat ca spectatori - nici pe departe inocenți. Având toate acestea în minte, prin integrarea tragicei sorți
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în măsură să suplinească lipsa unei istorii a comunității românești din SUA. A fost nevoie de efortul unor studioși care au reconstituit, în demersuri secvențiale ori încercări monografico-tematice, istoria românilor ce și-au însușit o nouă identitate, devenind astfel români americani. Dintre cei care s-au afirmat în această direcție amintim pe Aurel Sasu, Vladimir F. Wertsman, Alexandra Roceric, Eugene S. Raica, Gelu Neamțu, Radu Toma, Anca Hartular, Gerald J. Bobango, precedați de Ion Iosif Șchiopul, Ștefan Drutzu, Andrei Popovici, George
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
loc predominant îl ocupă Alexandru Nemoianu, istoric al Romanian-American Heritage Center, din Jackson, Michigan, și editor al revistei Information Bulletin, publicată de această prestigioasă instituție a entității române translatantice. înainte de a se afirma ca specialist în domeniul investigării trecutului românilor americani, Alexandru Nemoianu a desfășurat o bogată activitate publicistică, el colaborând la cunoscute reviste și ziare din Statele Unite, Canada și România, dintre care amintim: America, Origini, Meridianul românesc, dar și Convorbiri literare, Altarul Banatului, Tribuna, Cronica, Orizont etc. Cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de virtual român american. Alternând consemnarea experienței personale cu investigarea realităților propriei comunității române din SUA, Alexandru Nemoianu conjugă două ipostaze complementare, care vor contribui la o mai bună înțelegere a traversării drumului de la condiția de imigrant la aceea de american, precum și la definirea caracteristicilor românilor americani. Născut în România comunistă și cunoscând „binefacerile” sistemului, autorul a înțeles, după ce s-a familiarizat cu problemele grupului etnic din care ajunsese să facă și el parte, că, “în mai multe chipuri, năvala și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
experienței personale cu investigarea realităților propriei comunității române din SUA, Alexandru Nemoianu conjugă două ipostaze complementare, care vor contribui la o mai bună înțelegere a traversării drumului de la condiția de imigrant la aceea de american, precum și la definirea caracteristicilor românilor americani. Născut în România comunistă și cunoscând „binefacerile” sistemului, autorul a înțeles, după ce s-a familiarizat cu problemele grupului etnic din care ajunsese să facă și el parte, că, “în mai multe chipuri, năvala și ocupația comunistă au afectat și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
O importantă parte a sumarului este rezervată unor subiecte de interes general, precum Vatra Românească, Episcopia Ortodoxă Română din America: 1984-1995, Centrul de Studii și Documentare, A 65-a aniversare a gazetei „Solia”, Evoluția noilor comunități ale românilor-americani, Relațiile românilor americani cu „țara veche” etc. în același timp, cei interesați de cunoașterea unor personalități ale acestei componente etnice a americanismului vor putea citi intervenții ca Arhiepiscopul Valerian D. Trifa, scriitor de limbă română, Stelian Stănicel: om adevărat și prieten la nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că „grupul românilor-americani este o structură istorică în devenire”. Toate aceste considerații, care au fost nuanțate cu mulți ani înainte de diverși studioși, au ajuns a fi recunoscute și de Alexandru Nemoianu, după o experiență unică, aceea a devenirii sale ca american, întregită de o calitate pe care și-o revendică mereu și întru totul justificat, aceea că și-a asumat „un rol important în promovarea conceptului de român-american și la stabilirea cararcteristicilor istorice ale comunității din care făceam parte”. Unele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
prezintă, din perspectiva celor două tabere, evoluția relațiilor diplomatice dintre România și Statele Unite în ultimii ani ai regimului comunist. Cheia întregii afaceri este clauza națiunii celei mai favorizate, care rămăsese practic singura legătură importantă și singurul mijloc de coerciție al americanilor. în paralel, cei doi fac un tablou al societății românești din perioada respectivă (nu trebuie uitat că inițial cartea se adresa publicului american) și al conducerii politice grupate în jurul lui Nicolae Ceaușescu. Teza centrală este aceea a unei lipse totale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
breșă în blocul comunist, Ceaușescu primește clauza doar pe baza unei asigurări verbale - insistă să nu fie consemnată în vreun act oficial! - că România va respecta drepturile omului în domeniile specificate de amendamentul Jackson-Vanik. Nimic mai fals, după cum vor constata americanii. Făcând din drepturile omului un stindard al politicii externe americane, administrația Carter răcește considerabil relațiile cu România, motiv pentru care dictatorul de la București așteaptă cu nerăbdare revenirea republicanilor la putere. în principiu, calculul său n-ar fi complet greșit: relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dovezilor de rea-credință arătate de Ceaușescu, în ciuda înrăutățirii dramatice a situației din România, clauza națiunii celei mai favorizate a fost ridicată, în împrejurări destul de ambigue, de-abia în 1988. Din mărturia lui Kirk reiese că amânarea unei reacții ferme din partea americanilor s-a datorat în principal dorinței de a păstra un mijloc - cât de neînsemnat - de coerciție asupra Bucureștiului. într-adevăr, în felul acesta s-a permis emigrarea unor persoane în Statele Unite - cu o medie de 2.500 pe an - și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
drepturilor omului poate depăși orice limită. Abordarea celor doi autori este una cronologică: an după an, din 1985 și până în 1989, sunt observate cu finețe elementele care au jalonat relațiile dintre România și Statele Unite. 1985 este și momentul în care americanii înăspresc tonul în privința respectării drepturilor omului din România, fapt care îl surprinde pe Ștefan Andrei, pe atunci ministru de Externe. Va urma un șir lung de neînțelegeri - de ambele părți, după cum susțin cei doi autori - ce va culmina cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Răului”, să răsplătească poziția separată a României față de Uniunea Sovietică, perspectiva unei reformări a URSS, generată de venirea lui Gorbaciov la putere, precum și insistențele din ce în ce mai puternice din Congresul american au determinat Washingtonul să-și intensifice presiunile asupra conducerii de la București. Americanii au legat prelungirea clauzei națiunii celei mai favorizate de respectarea unor drepturi clar precizate: libertatea religioasă în cazul unor culte protestante, libertatea de emigrare și, pe un ton mai scăzut, drepturile minorităților etnice, cu referire specială la cea maghiară. în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
referitoare la drepturile omului din acordul semnat în 1975, pe care se fondau relațiile dintre cele două țări. La momentul respectiv, cererea părții române ca nici o prevedere legată de drepturile omului să nu fie inclusă în acord fusese acceptată de americani pe baza declarațiilor lui Henry Kissinger, care cita asigurările verbale ferme ale Bucureștiului. Un alt element încurajator îl reprezentase declarația președintelui Ford: întrebat ce prevederi referitoare la libertatea de emigrare din România erau incluse în acordul comercial pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Occident, însă nu a reușit să mai schimbe nimic. Avea să urmeze anul 1989, cu evenimentele bine cunoscute. Teza celor doi autori este că relațiile dintre România și Statele Unite au fost marcate de o înțelegere greșită din partea ambelor tabere. Dacă americanii nu au estimat exact modul de gândire al lui Ceaușescu și măsura în care el ignora situația reală din România, românii au dovedit o lipsă de înțelegere pe mai multe planuri. Pentru aceia dintre observatorii politici care cred că ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mult cu cât nivelul de dialog și cooperare româno-americană în acest domeniu în ultimii ani este indiscutabil deosebit de intens și eficient. Este inexplicabilă lipsa de informare și focalizarea îngustă a raportului față de modul transparent în care reprezentanții guvernamentali sau neguvernamentali americani au acces la realitățile din România, în oricare dintre domeniile abordate de Raport. [...] Este evident că informațiile care au stat la baza selecției și evaluării unor deficiențe din sistemul judiciar, din activitatea Ministerului de Interne, a altor domenii cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ci de o confuzie cu Nistrul, diplomația de peste ocean fiind notoriu dezorientată în geografia sud-estului european. „Ei”, românii, „considerau că astfel obligațiile lor” față de germani „erau îndeplinite” este încheierea acestei importante mărturii. Ar fi de văzut cine a vorbit cu americanii. în orice caz, după câteva săptămâni, Ion Antonescu refuza să-și retragă trupele pe Nistru, așa cum îl povățuia opoziția, sfidând astfel avertismentul britanic de la 30 noiembrie. Valorificarea unor asemenea surse, dar în primul rând a mesajelor schimbate aproape zi de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
the arrangement we should make it clear that it applied only to war conditions and did not affect the rights and responsibilities which each of the three great powers will have to exercise at the peace settlement and afterwards”. Consultarea americanilor devenise necesară doar după ce sovieticii își exprimaseră dorința de a avea mână liberă din partea ambilor Aliați, iar Churchill, știind foarte bine că acceptarea ideii la Washington era problematică, întârziase să-i scrie lui Roosevelt. întârziase atât de mult încât telegrama
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Sud-Est” (pp. 15-51) - este documentat, dovedind echilibru în analiză. Burger face o largă incursiune în problemele internaționale ale anilor ’43-1945, care au influențat major situația din România. în timpul Conferinței de la Teheran, de la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie 1943, americanii practic au decis să renunțe (mai ales militarii se opuneau) la invazia în Balcani. însă în special Stalin se împotrivise, el insistând ca invazia să se producă în Franța. Britanicii au încercat și în primele luni ale anului 1944 să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să renunțe (mai ales militarii se opuneau) la invazia în Balcani. însă în special Stalin se împotrivise, el insistând ca invazia să se producă în Franța. Britanicii au încercat și în primele luni ale anului 1944 să îi convingă pe americani de necesitatea invadării Balcanilor, dar cei din urmă nici nu au vrut să audă. Nesusținerea ideii unei debarcări în Balcani avea să întărească poziția Kremlinului în sud-estul Europei. Inițiativele britanice pentru un acord cu sovieticii s-au produs atunci când reținerile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]