13,008 matches
-
din secolul al XI-lea with its painted miniatures.. Cele mai multe situri arheologice din Bazinul Panonic datate ca fiind de secol IX au fost descoperite în regiunea Transdanubia a Ungariei contemporane, în regiuni care aparțin azi Slovaciei și în Transilvania. cercetările arheologice ale așezărilor rurale medievale timpurii de la Balatonmagyaród, Nemeskér și alte câteva locuri din Transdanubia demonstrează că principalele lor caracteristice (inclusiv tipul de locuințe și ateliere) nu s-au schimbat odată cu dispariția statului avarilor prin anul 800. Noile așezări au apărut
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
centralizate. De-a lungul a câtorva decenii, în jurul fortificațiilor s-au dezvoltat centre urbane și au fost ridicate biserici din piatră. Distrugerea acestor centre urbane și fortărețe este datată în jurul anului 900.. În Transilvania la Dabâca s-au descoperit vestigii arheologice din secolul al IX-lea dintr-o perioadă anterioară apariției nomazilor maghiari Au fost descoperite de asemenea peste 90 de așezări, mai mult de 40 de cimitire și 18 fortificații care au fost datate în perioada 800 - 1100. Cele mai multe cimitire
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
acești cai și cei din rasele vest-europene. Regino din Prüm îi descrie pe unguri ca nefiind cunoscători ai tehnicilor de luptă în formație corp la corp sau de asediu ale fortificațiilor, dar admite că ei erau arcași foarte buni. Cercetările arheologice au confirmat că arcul compozit era principala armă a ungurilor. Războinicii maghiari mai foloseau și săbii scurte curbate, astfel de arme fiind descoperite în morminte din timpul „descălecatului” maghiar. Regino din Prüm a notat de asemenea tactica războinicilor maghiari, care
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
existenței a două Moravii, una la nord și alta la sud, în vreme ce Imre Boba, Charles R. Bowlus și Martin Eggers consideră că teritoriul Moraviei Mari corespunde regiunii cursului râului Velika Morava (Morava Mare) din Serbia, afluent drept al Dunării. Cercetările arheologice nu au dat la iveală dovezi ale existenței unei Moravii sudice, în vreme ce ruinele descoperite la Mikulčice, Cehia, și alte situri de la nord de cursul mijlociu al Dunării dovedesc existența unui puternic stat medieval timpuriu în această regiune. În afară de Francia Răsăriteană
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
încheiat pacea de la Esculeu (astăzi comuna Așchileu în județul Cluj) prin care românii erau nevoiți să aibă un conducător (gyula) străin. Gelou rămâne primul voievod atestat al Transilvaniei A fost urmat de Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyula). Cercetarea arheologică a localizat voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut descoperind numeroase așezări în aceste zone. Unele așezări erau bine fortificate iar urmele găsite indicau o populație sedentară care se ocupa cu agricultura și creșterea vitelor. După cucerirea Bazinului Panonic, uciderea lui
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
În 1235, Fratele Julianus a localizat această regiune la est de capitala Volga-Kama Bolghar . Există o teorie conform căreia maghiarii s-au mutat în această zonă dintr-un "urheimat" nordic, după care au continuat deplasarea spre sud. În Bașkiria, descoperirile arheologice din 150 de morminte din secolul al VIII-lea - al IX-lea din regiunea Volga-Kama au confirmat prezența strămoșilor ungurilor în zonă.. Cercetările lingvistice și toponimele sugerează că maghiarii au venit în contact cu bulgarii de pe Volga în regiunea Volga-Kama
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
sicrie deschise, împodobite cu flori sau cranii, altele decorate cu picturi baroce sau cu simboluri ale vanității. Cel mai renumit dintre cei înmormântați aici este Pietro Metastasio (1698-1782), cel mai celebru autor de librete de operă din epoca barocului. Săpăturile arheologice realizate în Michaelerplatz între 1989 și 1991 au dus la descopeirrea, printre altele, a urmelor unui canabæ asociat cu castrul roman de la Vindobona. Acolo se aflau locuințele soțiilor și copiilor militarilor romani. Situl arheologic a fost permanent accesibil publicului în
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
de operă din epoca barocului. Săpăturile arheologice realizate în Michaelerplatz între 1989 și 1991 au dus la descopeirrea, printre altele, a urmelor unui canabæ asociat cu castrul roman de la Vindobona. Acolo se aflau locuințele soțiilor și copiilor militarilor romani. Situl arheologic a fost permanent accesibil publicului în 1991; modelul prezentării a fost realizat de arhitectul Hans Hollein.
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
creează niște povârnișuri abrupte în trei laturi ale dealului, lasând un acces la dealul cetății numai dinspre nord, unde se află o șea care o unește cu dealul din dreapta. Colina Tel Yodfat se deosebește de alte Tel - coline cu semnificație arheologică - prin faptul ca este în cea mai mare parte stâncoasă și are foarte puține ruine la suprafață. În schimb locul ascunde numeroase peșteri în care s-au ascuns răsculații evrei, precum și cisterne antice de apă. Yodfat este menționat în Mișna
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
ca fiind locul de obârșie al lui Meshulemet Bat Harutz, mama regelui Amon al Iudeei este identică cu Yodfat. Totuși, ruinele cele mai vechi găsite la fața locului datează abia din epoca elenistică timpurie, din secolele IV-III î.e.n.. După relicvele arheologice, în această perioadă Yodfat era o așezare mică locuită de idolatri și doar după cucerirea Galileei de către regii Hasmonei a început stabilirea evreilor în localitate. În vremea marii revolte a evreilor împotriva stăpânirii romane, în anul 67, cetatea Yodfat a
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
ale zonei. Prima excavație s-a efectuat însă abia în 1990, dar a fost limitată, restrăngându-se la presa de ulei găsită în una din peșterile din zonă. Între anii 1990-1992 s-au executat la fața locului 8 sesiuni de săpături arheologice din partea Serviciului antichităților al Israelului și a Universității Rochester din S.U.A, sub conducerea lui D.Edwards, Mordehay Aviam și D.Adan-Bayewitz. Arheologii au dezvelit urme mergând de la epoca elenistică și până în evul mediu.S-au găsit urmele unui
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
de zidărie din cărămidă. Partea veche a bisericii posedă ca principale elemente de identificare, un ancadrament de piatră care marchează intrarea de pe latura vestică a navei, o fereastră circulară de trafor și tabloul votiv. În anul 2001 în urma unui sondaj arheologic de salvare, au fost descoperite mormintele ctitorilor. Lespedea de mormânt a lui Petru cu dimensiunile de 2,15×0,88×0,26 m, era întreagă, iar cea a Zamfirei cu dimensiunile 1,80×0,86×0,22 m, prezenta fisuri
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
porfir, unele tipuri de marmură provenite din Egipt. Această particularitate poate fi pusă pe seama trecerii împăratului prin Egipt, în care caz construcția palatului nu ar fi putut fi anterioară anului 298. Rămâne în tot cazul o singură ipoteză: nicio dată arheologică sau documentară nu permite precizarea exactă a datei construcției sau măcar dacă palatul era terminat în 305. Reședința lui Dioclețian combină aspecte ale mai multor tipuri de construcții: este în același timp o cetate cu turnuri de pază, un oraș
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în acest mormânt în 356. Altfel, sarcofagul lui Dioclețian era probabil din porfir, ca și în cazul împăraților din dinastia constantiniană: fragmente de porfir conservate la muzeul arheologic din Split ar putea proveni de aici. Singurul alt decor inițial care s-a păstrat este o friză sculptată aflată în spatele capitelurilor ordinului superior: ea reprezintă scene de vânătoare, cu imagini ale zeului Cupidon, ghirlande și măști. Cupidonii țin coroane
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
stat. Cele două funcțiuni ar fi fost clar separate topografic de către străzile principale, ale căror porticuri de fațadă ar fi putut servi și pentru a masca față de vizitatori activitățile mai puțin nobile. Această ipoteză se ciocnește însă cu absența vestigiilor arheologice atribuibile cu certitudine unei asemenea activități. Dificultatea rezidă în aceea că niciunul dintre siturile menționate ca fiind populate de asemenea instalații nu au adus vestigii și că se ignoră tipul de clădire căutată. Deci trebuie să se recurgă la alt
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a apeductului și alimentează o populație de de locuitori. Apeductul antic de la Salona era mai puțin important ca cel de la Split, deși deservea un oraș de . Supracapacitatea apeductului din Split este și mai surprinzătoare dat fiind că singura instalație atestată arheologic, mare consumatoare de apă, este complexul termal al palatului, de mărime mult mai modestă față de marele terme imperiale urbane. Funcționarea lor a continuat probabil până când apeductul a fost avariat în timpul războiului împotriva goților de la începutul secolului al VI-lea, dar
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a lui Constantin al VII-lea Porfirogenet (capitolul 29): Descrierea oferită de Constantin al VII-lea, în preajma lui 948-949, arată că palatul s-a transformat într-un mic oraș, a cărui structură este dată încă de construcțiile antice târzii. Studiile arheologice confirmă că primele faze de construcție de după secolul al VI-lea au reutilizat intensiv structurile antice târzii, pe care s-au mulțumit doar să le divizeze cu ziduri grosiere legate cu argilă. Populația acestui mare burg era majoritar de origine
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
amonte, adică de călătorul ce vine din Galați pe Dunăre, de aici și celălalt nume existent de "Piscul Brăilei", acordat orașului în trecut. Un studiu al originilor Brăilei arată că regiunea a fost locuită din vremuri imemoriale. Există numeroase vestigii arheologice dovedind prezența omului neolitic (Boian-Giulești) 5000 i.Hr., la Brailița (vârful Cațagaței), viața a continuat în epoca bronzului, apoi fiind atestată o puternică așezare getică între secolele IV și III î.Hr. aflată pe terasa înaltă a Dunării și întreținând legături cu
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
scot în evidență arealul brăilean, sunt cele numismatice. Secolul al XI-lea este ilustrat de două monede de la Roman III Argyros (1028-1034) și de la Mihail al IV-lea (1034-1041). Ambele sunt găsite la Brăila, ultima foarte recent adică în timpul cercetărilor arheologice din 1993. Veacurile următoare sunt relativ bogate în mărturii numismatice explicația fiind circulația monetară datorită comerțului, proveniența lor fiind diversă: Polonia, Imperiul Otoman, Imperiul Habsbugic. Pe la începutul epocii de conlocuire româno-slavă, și anume în anul 681, Imperiul Bizantin, care era
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
plin de pradă din provinciile de la sud de fluviu. Afirmația aceasta ne interesează în mod deosebit, deoarece ea se referă la întreaga țară carpato-dunăreană, deci și la partea ei de răsărit, la aria viitoarei Brăile. Populația de pe aria Brăilei, atestată arheologic, încă din secolul al IV-lea , nu dispare ci se dezvoltă, lucru atestat prin descoperirile arheologice care dovedesc continuitatea populației autohtone pe locul Brăilei în secolele V-XII . În această perioada populația se regăsește în regiunea intermediară dintre Chiscani și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
deoarece ea se referă la întreaga țară carpato-dunăreană, deci și la partea ei de răsărit, la aria viitoarei Brăile. Populația de pe aria Brăilei, atestată arheologic, încă din secolul al IV-lea , nu dispare ci se dezvoltă, lucru atestat prin descoperirile arheologice care dovedesc continuitatea populației autohtone pe locul Brăilei în secolele V-XII . În această perioada populația se regăsește în regiunea intermediară dintre Chiscani și Baldovinești, adică pe locul Brăilei și Brăiliței. Numărul locuitorilor din această regiune crește o dată cu bunăstarea lor
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
au elaborat un ansamblu de amenajări care permiteau trecerea cursurilor de apă. Drumurile romane treceau deseori cursurile de apă prin vaduri. Aceste zone erau deseori pietruite sau făcute din piatră de zidărie cu var, susținute de dulapi de lemn. Săpăturile arheologice au scos la lumină vaduri de mare importanță, făcute din blocuri mari de piatră și un zid de sprijin, cu o parte inferioară, prin care era canalizată apa, și o punte pentru trecători. Aceste vaduri au evoluat, uneori, spre podețe
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
picturile europene din secolul al XVI-lea au început să apară motive legate de viața din Orient. Începând cu secolul al XVII-lea călătoriile organizate de turiștii și pictorii occidentali cu scopul descoperirii noilor regiuni, viteza cu care progresau studiile arheologice și științifice în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, dezvoltarea condițiilor de călătorie, cunoașterea mai îndeaproape a culturii otomane prin intermediul expozițiilor internaționale și prin influența romantismului au contribuit la dezvoltarea artei in Imperiul Otoman al acelor timpuri. În
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
Ceea ce înseamnă că istoria Cricova continuă. Ctitorul Cricovei - Ungureanu Petru Combinatul Cricova este situate într-un loc unic, în regiunea de centru a Republicii Moldova. Aici, în vecinătatea celor mai impunătoare atracții naturale și istorice ale țării - rezervația naturală ”Codrii”, complexul arheologic Orheiul Vechi - la latitudinea 44 se întind podgoriile pitorești, în inima cărora și se află combinatul Cricova, întreprinderea cu realizări frumoase de-a lungul deceniilor și cu renume într-adevăr mondial. Este știut faptul că Republica Moldova se bucură de climă
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
primitivă cunoștea și folosea principiul rotației rapide în jurul unei axe verticale în invenții foarte timpurii, cum au fost sfredelul cu coardă și arc pentru aprinderea focului, sau fusul și fusaiolele, care sunt posibile prefigurări ale titirezului de mai târziu. Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte considerate a fi cele mai vechi atestări istorice ale existenței titirezului, din perioda chacolitică și epoca bronzului, în culturi antice îndepărtate unele de altele, unde și-au făcut apariția independent. Ele erau confecționate prin tehnici
Titirez () [Corola-website/Science/330975_a_332304]