14,631 matches
-
atunci și nu aveau încă echipamentul de iarnă necesar. Ca urmare, înaintarea inițială germană a fost de numai 5 - 10 km pe zi, șansele de succes fiind, după spusele lui Guderian, "nesigure". Atacurile germane au expus flancurile armatelor lor atacurilor Armatelor sovietice a 49-a și 59-a, aflate lângă Tula, ceea ce le-a încetinit și mai mult înaintarea. Tancurile lui Guderian au fost capabile însă să mai continue înaintarea, cucerind Stalinogorskul pe 22 noiembrie și reușind să încercuiască divizia de
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
și că echipamentul de iarnă era blocat în trafic pe undeva prin Polonia. Cu toate acestea, Hitler a insistat pe ideea apărării liniilor frontului din acel moment, iar Guderian a fost demis de Crăciun, împreună cu generalii Hoepner și Strauss, comandanții Armatei Panzer a 4-a, respectiv a 9-a. Fedor von Bock a fost eliberat din funcție în mod oficial "din motive de sănătate". Walther von Brauchitsch, comandantul întregii operațiuni, fusese demis chiar mai înainte, pe 19 decembrie 1941. Între timp
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Asasinarea surprinzătoare a lui Filip a lăsat Grecia în haos, iar alianța "Liga de la Corint" era amenințată. În Macedonia, Tracia, precum și în orașele grecești, ca Teba și Atena, au pornit revoltele. Alexandru și-a ucis mai întâi oponenții cu ajutorul forțelor armate și fiind susținut de nobili. După ce a înăbușit revolta din Macedonia, a pornit în Tracia, cea mai nordică regiune a regatului macedonean. A reprimat revolta, însă revoltele din orașele grecești făceau ca Liga de la Corint să se afle în pragul
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
în două bătălii, au dormit numai câteva ore și au mărșăluit 21 de ore pe zi. Sacrificiile și răbdarea lor a fost răsplătită de victoria de la Białystok asupra Armatei a XVI-a sovietice, ai cărei soldați au fost luați prizonieri. Armatele sovietice din centrul frontului au intrat în debandadă. Unele divizii au continuat să atace pe direcția Varșovia, în timp ce altele au început să se retragă, rezultatul fiind ruperea coeziunii și panica. Comandamentul suprem sovietic a pierdut contactul cu cea mai mare
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
, Războiul arabo-israelian din 1973, Războiul de Ramadan, sau Războiul din octombrie (; ) a fost un conflict armat dintre Israel și o coaliție de națiuni arabe condusă de Egipt și Siria, care a durat între 6 octombrie și 26 octombrie 1973. Războiul a izbucnit de ziua de Iom Kipur ("Ziua Ispășirii", cea mai importantă zi de post evreiască
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
avea o altfel de părere. El nu era interesat de începerea unor negocieri și considera că teritoriile pierdute puteau fi recucerite numai printr-o acțiune militară. De la sfârșitul războiului de șase zile, Assad a inițiat o întărire masivă a forțelor armate, în speranța transformării Siriei în forța militară dominantă a lumii arabe. Cu ajutorul Egiptului, Assad a considerat că noua sa armată poate să învingă în mod sigur armata israeliană, cucerind astfel rolul dominant în zonă. Assad credea că orice negocieri pot
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
a declarat public în 1972 că Egiptul este decis să înceapă războiul împotriva Israelului, iar țara este pregătită să "sacrifice un milion de soldați egipteni în luptă." De la sfârșitul anului 1972, Egiptul a început un efort susținut pentru modernizarea forțelor armate, dotându-se cu avioane MiG-21, rachete sol-aer SA-2, SA-3, SA-6 și SA-7, tancuri RPG-7, T-55 și T-62, ca și cu rachete antitanc AT-3, toate din Uniunea Sovietică. De asemenea, Egiptul și-a îmbunătățit tacticile militare de luptă. Generalii
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
israeliene în stare maximă de alarmă. Conducerea israeliană era deja convinsă în acel moment că dacă arabii ar fi atacat, Forțele Aeriene Israeliene erau capabile să respingă atacul. Pe 24 octombrie 1972, la o întâlnire a Consiliului Suprem al Forțelor Armate, Sadat a afirmat că este gata să meargă la război împotriva Israelului chiar și fără un sprijin din partea Uniunii Sovietice. Planificarea atacului s-a făcut în condiții de maxim secret - nici chiar comandanților eșaloanelor superioare nu li s-a spus
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
asasinat doi ani mai târziu, pe 6 octombrie 1981, în timp ce urmărea o paradă militară marcând a opta aniversare a războiului de Iom Kippur, atentatorii fiind militari nemulțumiți de pacea cu Israelul. 6 octombrie este sărbătoare națională în Egipt - Ziua Forțelor Armate. În cinstea războiului, numeroase locuri din Egipt au primit numele de 6 Octombrie sau 10 Ramadan, (echivalentul lui 6 octombrie în calendarul islamic).
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
O țară neutră nu se aliază în război cu nici una dintre cele două părți combatante, evitând în schimb să fie atacată de una dintre cele două. O politică de neutralitate se bazează pe neutralism în cazul unui conflict armat care ar putea implica partea în cauză. Un "neutralist" este un avocat al neutralității în ceea ce privește chestiuni internaționale. Drepturile și obligațiile unei puteri neutre sunt definite în secțiunea 5 și 13 a Convenției de la Haga, 1899 și 1907. Trebuie făcută diferența
Stat neutru () [Corola-website/Science/299378_a_300707]
-
țărilor neutre sunt cuprinse în A Doua Convenție de la Haga. O țară care își rezervă dreptul de a deveni beligerantă în cazul în care este atacată de una dintre părțile combatante ale razboiului se găsește într-o stare de "neutralitate armată". Iată câteva țări neutre: Alte țări pot să fie mai active pe plan internațional, subliniindu-și intenția de a rămâne neutre în cazul unui război aproape de granițele țării. Prin aceste declarații de intenție, țările speră ca beligerenții să poată conta
Stat neutru () [Corola-website/Science/299378_a_300707]
-
cu excepția celui polono-sovietic, au fost războaie de scurtă durată Războiul dintre polonezi și ruși a izbucnit mai degrabă din întâmplare, deoarece se pare că nimeni în Rusia Bolșevică sau în Republica Poloneză nu plănuise în mod deliberat declanșarea unui conflict armat. Polonia, a cărei teritoriu fusese unul dintre cele mai importante câmpuri de luptă ale primei conflagrații mondiale, era instabilă din punct de vedere politic. Polonezi câștigaseră după un război costisitor luptele cu Republica Populară a Ucrainei Apusene și era angajată
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
râurilor Zalewianka și Neman. În jurul acestei date, primele unități regulate poloneze au luat contactul cu unitățile avansate ale Armatei Roșii și o schiță de linie de frontieră a început să se formeze din Lituania prin Belarus și Ucraina. Primul conflict armat important al noului război a avut loc pe 14 -16 februarie în Belarus. Spre sfârșitul lunii februarie, ofensiva bolșevică se oprise. Ambele armate erau implicat în luptele cu ucrainenii. Lupte violente se dă deau și în Țările Baltice pentru independent
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
atingerea tuturor obiectivelor propuse. Istoricul britanic Norman Davies a remarcat că este dificil să estimezi efectivele celor două tabere, de vreme ce până și comandanții direcți nu aveau o evidență foarte clară a forțelor pe care le comandau. Până la începutul anului 1920, Armat Roșie repurtase o serire de succese împotriva armatelor albe. Rușii roșii îl învinsesere pe Denikin și semnaseră tratate de pace cu Letonia și Estonia. Frontul polonez a devenit astfel cel mai important teatru de război și numeroase forțe și resurse
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
sale să se retragă și să se regrupeze. El a sperat să-și întărească linia întâi, să oprească atacul polonez și să recâștige inițiativa, dar ordinele date în acest scop au ajuns prea târziu, ori nu au mai ajuns deloc. Armatele sovietice din centru s-au prăbușit în haos. Tuhacevski a ordonat o retragere generală dincol de râul Bug, dar a pierdut contactul cu cea mai mare parte a forțelor bolșevice din jurul Varșoviei și toate planurile sovietice s-au pierdut în
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
au prăbușit în haos. Tuhacevski a ordonat o retragere generală dincol de râul Bug, dar a pierdut contactul cu cea mai mare parte a forțelor bolșevice din jurul Varșoviei și toate planurile sovietice s-au pierdut în dezordinea datorată pierderii comunicațiilor. Armatele bolșevice s-au retras în dezordine, divizii întregi intrând în panică și dezintegrându-se. Înfrângerea Armatei Roșii a fost de-o asemenea amploare și atât de neașteptată încât, ca urmare a instigărilor detractorilor lui Piłsudski, bătălia de la Varșovia este deseori
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
polono-bolșevic „a determinat în mare măsură cursul istoriei europene pentru următorii 20 de ani sau mai mult. [...] Fără să o recunoască și aproape în mod inconștient, liderii sovietici au abandonat cauza revoluției internaționale”. Au mai trecut încă două decenii până când armatele bolșevice să fie trimise peste graniță să „facă revoluție”. Sociologul american Alexander Gella consideră că „Victoria poloneză a asigurat douăzeci de ani de independență nu doar pentru Polonia, dar cel puțin pentru o întreagă parte centrală a Europei”. După negocierile
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
rus, Rusia Sovietică era ruinată și epuizată. Seceta din 1920 și 1921 și foametea cumplită ce a urmat, a fost picătura care a umplut paharul suferințelor și dezastrului. În anii care au urmat revoluției nesângeroase din octombrie, epidemiile, foametea, luptele armate, execuțiile și prăbușirea economică și socială au făcut 20 de milioane de victime. Aproximativ încă un milion de oameni a părăsit Rusia, unii urmându-l pe generalul Wrangel prin Orientul Îndepărtat, alții folosind multe alte căi, din dorința de a
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
data de 30.aprilie. 2008, faptul că rămășițele erau ale prințului moștenitor și ale uneia dintre cele 4 ducese. În martie 2009, rezultatele finale ale testului ADN au fost publicate de Michael Coble de la laboratorul de identificare ADN, din cadrul forțelor armate ale Statelor Unite, care demonstrau faprul că rămășițele tuturor celor 4 mari ducese au fost găsite și nici una nu a scăpat. Mai multe femei au pretins că sunt Anastasia , cea mai cunoscută fiind Anne Anderson. Cu toate ca la moartea ei trupul i-
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
făcute în urmă cu 6 luni, în care Anastasia stă în picioare lângă cele trei surori ale sale, demonstrează că Anastasia a fost cea mai scunda dintre toate. Testele ADN efectuate de mai multe laboratoare internaționale, cum ar fi Forțele Armate ale laboratorului de identificare a ADN-ului și Universitatea de Medicină Innsbruck, au confirmat că rămășițele aparțin țareviciului Alexei și unei dintre surorile sale, dovedind că toți membrii familiei, inclusiv Anastasia au murit în 1918, părinții și cei cinci copii
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
cronică italiană contemporană, precum și o pisanie târzie, o iscripție pe zidurile Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș și o importantă cantitate de monede (ducați, dinari și bani) emise de voievod. Relațiile cu regalitatea maghiară sunt în continuare încordate, ajungându-se la conflicte armate. Detaliile acestor lupte ne sunt neclare. O cronică italiană „Cronaca Carrarese“ povestește despre o expediție a regelui maghiar Ludovic cel Mare în perioada 5 iulie - 14 august 1377 cu intenția de a supune pe un „Radano principe di Bulgaria infedele
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
după încheierea paradei din Piața Roșie, două bombardiere cu reacție de ultimă generație Il-28 s-au prăbușit la aterizare datorită condițiilor meteo dificile. În august 1952, Vasili Stalin s-a înscris la cursurile Academiei Militare a Statului Major al Forțelor Armate, dar nu a arătat niciun interes pentru studiu, absentând în mod constant de la ore. I. V. Stalin a murit pe 5 martie 1953. La scurtă vreme, Vasili a fost chemat la ordin de ministrul apărării al URSS, Nicolai Bulganin, care
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
Maria . Vasili Stalin a fost înaintat de la gradul de colonel în 1942, la cel de general-maior în 1946 și la cel de general-locotenent un an mai târziu. Deși Vasili Stalin a devenit unul dintre cei mai tineri generali ai Forțelor Armate Sovietice, Vitali Popov, de două ori Erou al Uniunii Sovietice, își amintea: „Tatăl a fost strict cu el, el a semnat doar a 12-a oară decretul privind conferirea gradului de general fiului său, adăugându-l personal la sfârșitul listei
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
Maeștri au murit în timpul mandatului, iar câțiva au murit în timpul campaniilor militare. De exemplu, în timpul Asediului Ascalonului din 1153, Marele Maestru Bernard de Tremelay a condus un grup de 40 de templieri printr-o spărtură în zidurile orașului. Atunci când restul armatei cruciate nu i-a urmat, templierii, inclusiv Marele lor Maestru, au fost încercuiți și decapitați. Marele Maestru Gérard de Ridefort a fost decapitat de către Saladin în 1189, în timpul Asediului Acrei. Marele Maestru supraveghea toate operațiunile Ordinului, atât cele militare din
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
9 aprilie 1940, Althingul a înlocuit regele cu un regent și a declarat că guvernul islandez trebuie să preia controlul asupra afacerilor sale externe și asupra altor probleme de care până atunci se ocupa Danemarca. O lună mai târziu, forțele armate britanice , încălcând neutralitatea islandeză. În 1941, ocupația a fost preluată de Statele Unite, pentru ca Regatul Unit să-și utilizeze trupele în altă parte, aranjament pe care în cele din urmă l-au acceptat și autoritățile islandeze. La 31 decembrie 1943, a
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]