13,536 matches
-
S-ar părea că este în primul rând nevoie de contribuția intelectualilor, într-o epocă în care nivelul intelectual global este în scădere.” Sinceritatea lui a fost pusă la îndoială de către contemporanii săi: atât de prietenul său Gheorghe Jurgea-Negrilești și comunistul Petre Pandrea din cauza solicitării, în 1926-1927, de către Sadoveanu și Păstorel Teodoreanu a fonduri publice solicitate de la Ministrul de Interne Goga, cu Sadoveanu motivând că el a vrut să înființeze o revistă culturală. Mai târziu a cheltui banii pe garderoba sa
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
consideră această afirmație drept o „abjecție intelectuală” și inutilă, din moment ce Mihalache era deja prizonier politic și avea să moară în închisorile comuniste. Totuși, din poziția de președinte a Uniunii Scriitorilor din România, scriitorul îl apără pe poetul Nicolae Labiș, un comunist deziluzionat de excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor în vara anului 1954, pentru că îi plăcea opera sa. L-a mai ajutat și pe George Călinescu să-și publice romanul " Scrinul negru", făcând pace între el și liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mihail
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
șarmul indescriptibil și întregul avânt dat de utopia comunistă”, dar că în realitate ar fi fost „motivat de frică”. Parafrazând vocabularul comunist, Stanomir îl descrie pe scriitor ca fiind una dintre personalitățile burgheziei care au ajuns să-i susțină pe comuniști fără a fi cu adevărat unul din ei, susținând că dorința lui Sadoveanu era ca democrația să fie în mâinile oamenilor, „un model de cameleonism”. Conform istoricului Vladimir Tismăneanu, Sadoveanu, ca și Parhon, George Călinescu, Traian Săvulescu și alții, a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ale căror opere încă se studiau în școli. Într-un manual de limba și literatura română din 1953, apărea alături de autorii comunoști Alexandru Toma și Alexandru Sahia, cu opera "Mitrea Cocor". Studii ale scrierilor sale au fost publicate de către critici comuniști, printre care Ovid S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Traian Șelmaru, Mihai Novicov, Eugen Campus și Dumitru Isac, în timp ce o reeditare din 1953 a "Baltagul"ului a fost publicat în 30000 de exemplare (un număr rar întâlnit în acel context). În următorii
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Rusia de pe 12 iunie 1991, Elțin a câștigat 57% din voturile populare, și a fost învestit în funcție pe 10 iulie. Pe 18 august 1991 a început o lovitură de stat împotriva lui Gorbaciov (și a lui Elțin), condusă de comuniști în frunte cu Krușkov. Gorbaciov a fost reținut în Crimeea, în vreme ce Elțin s-a deplasat spre Casa Albă a Rusiei pentru a ține piept loviturii de stat. Casa Albă a fost asediată de armată, dar, confruntate cu demonstrații populare masive
Boris Elțin () [Corola-website/Science/297615_a_298944]
-
chineză până în sec. 10 d.Hr. În sec. 19, francezii au ocupat statul. A devenit o țară unificată în 1976 după ce forțele armate ale părții comuniste de nord au ocupat sudul țării cu un an în urmă. În anii '50, comuniștii au luptat împotriva puterii coloniale a Franței, apoi împotriva Vietnamului de Sud sprijinit de SUA. În ultimele sale stadii conflictul vietnamez a atras atenția întregii lumi. "Articol principal: Politica Vietnamului" Parlamentul l-a confirmat pe Nguyen Minh Triet, liderul Partidului
Vietnam () [Corola-website/Science/297683_a_299012]
-
lojă masonică din țară sau străinătate. Totuși, dl. Dumitru Anastasescu, sculptor, și-a permis să susțină într-un grup de legionari că subsemnatul este mason"". În consecință, Oscar Han a demisionat din "Comisia interimară a Sindicatului Artelor Frumoase". În 1945, comuniștii l-au acuzat pe Oscar Han că ar fi fost legionar (poate din cauza bustului Prof. Nae Ionescu, realizat de Oscar Han în 1928). În temeiul legii privind purificarea din cauza asocierii în trecut cu regimul profascist, adoptată într-o nouă formulă
Oscar Han () [Corola-website/Science/297690_a_299019]
-
controlul prețurilor și raționalizarea caselor și mașinilor a continuat până în 1960. Alianța cu Marea Britanie și SUA de pe vremea războiului a fost continuată în perioada postbelică. Deși aveau ca scop implementarea unei economii socialiste, Partidul Laburist s-a distanțat treptat de comuniști (în special după ce Uniunea Sovietică a preluat controlul asupra Cehoslovaciei în 1948), și a întărit legăturile cu SUA în ceea ce privea politica externă și de apărare. Norvegia a beneficiat de Planul Marshall începând cu 1947, s-a alăturat CEE un
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
și Armata Poporului Polonez ("Ludowe Wojsko Polskie", "LWP") au intrat în Polonia, alungând, cu grele pierderi (600.000 de morți) trupele germane și instalând în Lublin „Comitetul Polonez de Eliberare Națională” ("Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego", "PKWN", guvern temporar controlat de către comuniști. Deși la est forțele sovieto-poloneze au înregistrat multe succese, germanii încă au avut puterea de a controla mare parte a fostului stat polonez. Au avut loc multe încercări de schimbare a acestuia și cea mai importantă a fost în Varșovia
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
după conferința de la Ialta, a fost creat Guvernul Provizoriu Polonez al Unității Naționale și, în luna următoare, a fost recunoscut de ONU. Deși în acord se cereau alegeri libere, cele organizate în ianuarie 1947 au fost controlate de partidul comunist. Comuniștii au instalat apoi un regim în totalitate sub controlul lor. Guvernul polonez exilat a existat până în 1990, dar influența lui a fost foarte limitată. În octombrie 1956, după al XX-lea congres al PCUS (ținut în același an la Moscova
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
După revoluția din 1989, care a dus la prăbușirea regimului comunist, a început procesul de privatizare, s-au înapoiat pământurile. S-au înființat mai multe societăți comerciale private. Mulți oameni și-au deschis propria afacere. Partidele politice democratice, interzise de comuniști timp de cinci decenii, își fac din nou simțită prezența. Potrivit datelor actuale, populația municipiului este de circa 19.000 persoane, din care 17.000 în localitatea de reședință, 1.200 în satul Cheț și 800 în satul Ghenetea. Conform
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
române din aceste teritorii, populația civilă a fost supusă la jafuri, torturi și asasinate din partea comandourilor comuniste și a trupelor NKVDiste. Alte acțiuni împotriva reprezentanților oficiali ai Statului Român în retragere au fost comise de unități militare sovietice și de comuniștii locali. Locuitorii ținutului, născuți în limitele sale, devin cetățeni sovietici ; cei născuți în restul României sunt expulzați, dat numai cu hainele de pe ei, iar refugiații de orice origini, care fugiseră din URSS și trăiau în Basarabia sub ocrotirea comitetului Nansen
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
Hitler-Stalin, este expulzată spre Germania nazistă. Conform dispozițiilor date de Stalin, toți țăranii proprietari de pământ, socotiți "chiaburi" ("kulaci") și toți proprietarii de comerțuri particulare, printre care zeci de mii de băștinași (în principal români, dar și ucraineni, ruși ne-comuniști, evrei, armeni, greci) au fost deportați în Siberia. La 14 iulie în același an, la ordinul lui Beria familiile oamenilor deportați au fost dezmembrate și deportate, bărbații fiind trimiși în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile și
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
la Penitenciarul Jilava în 1946. În martie 1944 armata sovietică revine în teritoriile siuate la nord-est de o linie Tighina-Chișinău-Iași, iar la 23 august 1944, după trecerea României de partea Aliaților, reocupă Basarabia în întregime. Acțiunile de teroare întreprinse de comuniști, ajutați de armata sovietică și susținuți de NKVD, împotriva populației civile în 1940, s-au repetat atât în momentul retragerii armatei sovietice din iunie 1941, cât și, mult mai intens, după revenirea acesteia în 1944. O bună parte din aceste
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
și Găgăuzia devin regiuni autonome în cadrul Republicii Moldova. La 25 iunie 1995 Republica Moldova este admisă în Consiliul Europei. După alegerile parlamentare din 22 martie 1998 se constituie o alianță de centru-dreapta Alianța pentru Democrație și Reforme, care formează guvernul, iar Partidul Comuniștilor, obținând 40 din cele 104 mandate, trece în opoziție. La 21 iulie 2000, Parlamentul Republicii Moldova adoptă un amendament la constituție, prin care Republica Moldova devine republică parlamentară, președintele statului urmând să fie ales de către parlament cu o majoritate de 3/5
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
un nou șef al statului îi permite președintelui Lucinschi să dizolve la 31 decembrie 2000 organul legislativ, și să fixeze alegeri anticipate pentru 25 februarie 2001. Din 17 formațiuni politice înscrise în cursa electorală doar trei acced în parlament, Partidul Comuniștilor obținând 50,7% din sufragii, la redistribuirea mandatelor îi revin 71 din cele 101 de locuri în parlament. „Alianța Dumitru Braghiș” obține 13,3% din voturi și 19 mandate, iar Partidul Popular Creștin Democrat - 8,2% și 11 mandate. Liderul
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
obținând 50,7% din sufragii, la redistribuirea mandatelor îi revin 71 din cele 101 de locuri în parlament. „Alianța Dumitru Braghiș” obține 13,3% din voturi și 19 mandate, iar Partidul Popular Creștin Democrat - 8,2% și 11 mandate. Liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, este ales la 4 aprilie 2001 în calitate de nou șef al statului. Astfel, Republica Moldova este primul stat desprins din fosta Uniune Sovietică, în care Partidul Comunist nereformat revine la putere. În martie-aprilie 2002, la Chișinău au loc ample manifestații
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
de la Istanbul din 1999, Rusia se angajează să-și retragă forțele din Transnistria, promisiune reiterată și la reuniunea de la Porto din 2002, fără a respecta însă nici unul din aceste angajamente până în prezent. În alegerile parlamentare din 6 martie 2005 Partidul Comuniștilor obține 46% din sufragii și 56 din cele 101 mandate ale parlamentului; Blocul „Moldova Democrată” - 28,5% (34 de mandate), iar PPCD - 9,1% (11 mandate). La 4 aprilie 2005 Vladimir Voronin este reales de parlament în funcția de președinte
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
270 de persoane au fost torturate atunci. Partidele de opoziție au blocat de două ori alegerea candidatului comunist la funcția de președinte ceea ce a dus la dizolvarea parlamentului și organizarea de alegeri anticipate pe 29 iulie 2009, la care Partidul Comuniștilor se plasează din nou pe primul loc cu 44,69% (48 de mandate), dar partidele de opoziție (PL, PLDM, AMN și PDM) fac o coaliție numită Alianța pentru Integrare Europeană, și având majoritatea cu 53 din cele 101 de locuri
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
vot popular la fiecare 4 ani. Parlamentul alege președintele (șeful statului). Președintele propune prim-ministrul (șeful guvernului) care la rândul său întemeiază un cabinet guvernamental, ambele cu acordul Parlamentului. După alegerile din 6 martie 2005, majoritatea parlamentară o deținea Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care dispune de 55 locuri. Opoziția este reprezentată de patru formațiuni politice - Alianța „Moldova Noastră” - 13 locuri, Partidul Democrat din Moldova - 9 locuri, Partidul Popular Creștin Democrat - 7 locuri, Partidul Social-Liberal - 3 locuri, precum și de 14 deputați
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
Popular Republican (PPR) și Partidul Național Liberal (PNL)3. Opoziția de stânga este reprezentată în principal de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova „Patria-Rodina” (PSRM) și de Mișcarea Social-Politică „Ravnopravie”. Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 sunt câștigate din nou de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova - 60 locuri, acesta fiind acuzat de opoziție că a fraudat masiv alegerile, urmat de Partidul Liberal - 15 locuri, Partidul Liberal Democrat - 15 locuri și Alianța Moldova Noastră - 11 locuri. Aceste alegeri nu au fost validate niciodată, fiind organizate
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
alte alegeri repetate mai târziu. La acest scrutin, 5 aprilie 2009, s-au desfășurat alegeri la nivel local pentru a patra oară de când Moldova a obținut independența în 1991, și al treilea scrutin național de la venirea la putere a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) în 2001. La alegerile parlamentare din 2005 PCRM a obținut 46% din voturi și 56 dintre cele 101 locuri în parlament. În urma alegerilor, PCRM a ajuns la o înțelegere cu mai multe partide de opoziție, inclusiv Partidul
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
de obicei, considerată ca având un rol important în nașterea și creșterea ulterioară a curentului revanșist și nazismului în țară. La începutul revoluției germane, Germania a fost proclamată republică, iar monarhia abolită. Cu toate acestea, lupta pentru putere a continuat, comuniștii radicaliști de stânga ajungând la putere în Bavaria, dar eșuând să preia controlul din întreaga Germanie. Revoluția s-a sfârșit în august 1919, când Republica de la Weimar a fost înființată oficial. La 11 august 1919, Constituția Weimar a intrat în
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
Dolchstoßlegende", care promova ideea că Germania a pierdut Primul Război Mondial datorită eforturilor și influenței celor care doreau să răstoarne guvernul. Cea mai mare acuzație adusă guvernului de la Weimar a fost trădarea națiunii germane, prin semnarea Tratatului de la Versailles, în timp ce comuniștii radicaliști de stânga, precum Liga Spartakistă (Grupul Spartakist), doreau o revoluție având drept țintă principală abolirea capitalismului în favoarea unui "Räterepublik". Cu toate acestea, nemulțumirea față de noul guvern de la Weimar a provocat creșterea Partidul Comunist din Germania. Mulți conservatori au fost
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
a fost incendiat, aceasta constituind pretextul pentru decretele de urgență ce au abrogat drepturile cetățenești de bază. O hotărâre a parlamentului i-a dat lui Hitler putere legislativă nerestricționată. Doar Partidul Social Democrat SPD a votat împotriva acesteia, în timp ce membrii comuniști ai parlamentului au fost încarcerați. Folosindu-și puterea de a distruge orice rezistență actuală sau potențială, în decurs de câteva luni, Hitler a pus bazele unui stat centralizat totalitarist. Industria a fost revitalizată prin producția masivă de armament, de fapt
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]