14,519 matches
-
Tang.Contrar acesteia, surse chineze cum ar fi Cartea Tang și Noua Carte a Tang nu menționează rănile și "Zizhi Tongjian" nu precizează natură sau cauza.După moartea lui Taizong în 649, armatele Tang au fost din nou trimise să cucerească Goguryeo în 661 și 662, dar nu au putut depăși cu succes apărarea condusă de Yeon Gaesomun și nu au fost în măsură să cucerească Goguryeo, desi atacurile Tang au cauzat pierderi substanțiale.
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
cauza.După moartea lui Taizong în 649, armatele Tang au fost din nou trimise să cucerească Goguryeo în 661 și 662, dar nu au putut depăși cu succes apărarea condusă de Yeon Gaesomun și nu au fost în măsură să cucerească Goguryeo, desi atacurile Tang au cauzat pierderi substanțiale.
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
urmă încorporată Sfântului Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al ostrogoților, predecesorul său în Italia, însă în 774, sub pretextul apărării papalității, francii conduși de Carol cel Mare au cucerit regatul longobard. Francii au menținut teritoriul italo-longobard separat de al lor propriu, însă acesta a participat la toate separările, divizările, războaiele civile și crizele de succesiune din Imperiul Carolingian, din care a făcut parte, până când, din secolul al IX-lea
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
durat "in titulo" până la disoluția Imperiului în 1806, atunci când Napoleon Bonaparte a întemeiat propriul său Regat al Italiei, fără vreo legătură cu cel din evul mediu. După înfrângerea și uciderea în luptă a regelui ostrogot Totila, generalul bizantin Narses a cucerit Roma și a început să asedieze Cumae. Teia, noul rege al ostrogoților, a adunat resturile armatei ostrogote și a pornit în marș pentru a salva orașul, însă în octombrie 552 Narses l-a atras într-o ambuscadă la "Mons Lactarius
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
alungat pe francezi din Milano, a preîntâmpinat o încercare a principilor italieni ca, având sprijinul Franței, să își reafirme independența în cadrul Ligii de la Cognac, să prade Roma în 1527 și să îl supună pe papa Clement al VII-lea, să cucerească Florența reinstalând la putere familia Medici ca duci ai Florenței (iar ulterior, ca mari duci ai Toscanei) și, după stingerea familiei ducale Sforza din Milano, să ridice pretenții asupra Milanului, considerat ca fief imperial, și să îl instaureze ca duce
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
adânc în teritoriul stăpânit de avari. Carol a fost nevoit să întrerupă campania din cauza unei revolte a saxonilor din 792, însă Pepin și Eric au continuat să asalteze puternicele fortărețe ale avarilor. Principala fortăreața, celebrul Ring al avarilor, a fost cucerită în două rânduri de către franci și longobarzi. Prada i-a fost trimisă lui Carol la Aachen și redistribuită susținătorilor acestuia. În 795 sau 796, Eric și Pepin s-au aliat cu guvernatorul ("tudun") occidental al avarilor, au condus un atac
Eric de Friuli () [Corola-website/Science/324892_a_326221]
-
fi realizat. Frăția Musulmană n-a reușit nici măcar să schimbe ordinea politică a Egiptului, fără a mai vorbi de instituirea sa ca model de guvernare coranică de-a lungul și de-a latul lumii islamice. Acolo unde islamiștii reușesc să cucerească puterea — ca în Iran, Sudan și Afganistan — rezultatul nu este domnia păcii și evlaviei făgăduită de Profet, ci crimă și persecuție la o scară egalată în timpurile noastre doar de naziști și comuniști. Roger Scruton consideră că: Islamul politic este
Islamism () [Corola-website/Science/324893_a_326222]
-
iar drepturile de moștenire ale fiului acestuia, Pandulf, au fost încălcate, iar teritoriile au fost acordate lui Landulf, ca asociat. În 969, Pandulf Cap de Fier a fost capturat în bătălia de la Bovino. "Strategos"-ul bizantin de Bari, Eugenius, a cucerit orașul Avellino și a supus asediului Capua, apoi și Benevento. Mama lui Landulf, Aloara de Capua și arhiepiscopul Landulf I de Benevento, au preluat guvernarea în numele lui Landulf, apărând orașul în fața bizantini. În 977, după eliberarea tatălui său, Landulf s-
Landulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324900_a_326229]
-
roșii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi. După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întreaga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia. La sfârșitul secolului al 19-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor
Crăciunul în România () [Corola-website/Science/324897_a_326226]
-
-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă. La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866
Crăciunul în România () [Corola-website/Science/324897_a_326226]
-
unit armata cu trupele conduse de patriarhul Poppo de Aquileia și de Pilgrim de Koln, ajungând la Benevento, pe care l-au supus unui asediu. De acolo, puternica armată s-a îndreptat către Troia, însă a eșuat în a o cuceri de la bizantini. După ce s-a supus împăratului occidental, nu se mai știe nimic despre Landulf în afară de moartea sa în septembrie 1033. El a fost succedat de către fiul său Pandulf al III-lea. Celălalt fiu al său, Daufer, va deveni ulterior
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
a fost la origine o marcă situată la frontiera Imperiului Carolingian, cuprinzând Peninsula Istria și teritoriul înconjurător, cucerite în anul 789 de către Pepin de Italia, unul dintre fiii regelui francilor Carol cel Mare. După 1364, a constituit denumirea atribuită provinciei din Istria a stăpânirilor habsburgice, a Imperiului Austriac și a Austro-Ungariei. Istria Carolingiană a fost încorporată Ducatului Carolingian
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
a redobândit Istria în 1209, atunci când markgrafii din familia Andechs au fost alungați din cauza implicării lor în asasinarea fiului lui Frederic "Barbarossa", Filip de Suabia. Până la jumătatea secolului al XIII-lea, cea mai mare parte a coastei Istriei era deja cucerită de către venețieni. Patriarhii de Aquileia încetaseră deja numirea de markgrafi ai Istriei și trecuseră teritoriul din interiorul pensinsulei, rămas neocupat de Veneția, sub controlul direct al conților de Gorizia. Teritoriile goriziene au fost în cele din urmă obținute de către arhiducii
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
în cele din urmă obținute de către arhiducii Habsburgi ai Austriei în 1374, care din 1335 deja dețineau marca de Carniola. De asemenea, în 1382 Habsburgii au obținut controlul asupra orașului Trieste. După ce teritoriul secular al patriarhilor de Aquileia a fost cucerit integral de către Republica Veneția în 1420, cea mai mare parte a Istriei a făcut și ea parte din statul venețian. Casa de Habsburg deținea în acel moment doar un mic teritoriu din interiorul peninsulei, în jurul localității Pazin ("Mitterburg"), pe care
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
și al XIII-lea. Familia Ayyubid, în timpul fraților Najm ad-Din Ayyub și Asad ad-Din Shirkuh, a servit ca soldați ai dinastiei Zengid (Zangid). În 1174, Saladin s-a autoproclamat sultan după moartea lui Nur ad-Din Zangi. În următoarele decade, a cucerit mai multe regiuni și în 1183 stăpânea Egiptul, Siria, nordul Mesopotamiei, Hejaz, Yemen și coasta Africii de Nord până la granițele Tunisiei moderne. Cea mai mare parte a Regatului de la Ierusalim și teritorii din jurul râului Iordan au căzut sub conducerea dinastiei
Dinastia Ayyubidă () [Corola-website/Science/324942_a_326271]
-
crede că ar fi fost în mare parte urmași ai coloniștilor asirieni. O revoltă israelită (724-722) a fost învinsă după asediul și capturarea Samariei de către Sargon al II-lea. Regele asirian Sennacherib a încercat, dar a nu a reușit să cucerească Iudeea. Surse asiriene pretind că el i-a pedepsit pe iudei și apoi a plecat. (Herodot de asemenea descrie aceasta expediție militară asiriană). Imperiul Asirian a fost înfrânt de mezi și babilonieni în 612 î.Hr.. În 586 î.Hr., regele Nabucodonosor
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
pe iudei și apoi a plecat. (Herodot de asemenea descrie aceasta expediție militară asiriană). Imperiul Asirian a fost înfrânt de mezi și babilonieni în 612 î.Hr.. În 586 î.Hr., regele Nabucodonosor al II-lea (în ebraică - Nevuhadenetzar) al Babilonului a cucerit Iudea. Conform Bibliei Evreiești, a distrus Templul lui Solomon și a exilat o parte din evrei, mai cu seamă elita ebraică, în Babilon. În 538, Cirus cel Mare al Perșilor a cucerit Babilonul și i-a ocupat imperiul. Cirus a
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
II-lea (în ebraică - Nevuhadenetzar) al Babilonului a cucerit Iudea. Conform Bibliei Evreiești, a distrus Templul lui Solomon și a exilat o parte din evrei, mai cu seamă elita ebraică, în Babilon. În 538, Cirus cel Mare al Perșilor a cucerit Babilonul și i-a ocupat imperiul. Cirus a emis o proclamație acordând națiunilor subjugate (incluzând israeliții) libertatea. Conform Bibliei, 50.000 de israeliți, conduși de Zerubabel s-au întors în Iudeea și au reconstruit templul. Un al doilea grup de
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
în Țara Israelului, denumită în acele vremuri și Iudeea. O grupare locală, numită a hasidimilor a luptat atât împotriva elenismului cât și a revoltei dar la urmă i-a sprijinit pe macabei. În anul 64 î.Hr., generalul roman Pompei a cucerit Iudea. Templul din Ierusalim a devenit singurul stabiliment religios din Imperiul Roman care nu conținea efigia împăratului. Din 37 î.Hr. si până în 6 AD, regatul ebraic a fost condus de dinastia irodiană sau a Antipatrizilor de regi clienți, provenind din
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Conform lui Procopius din Cezareea, în 533 generalul bizantin Belisarius a luat tezaurul din templul iudaic de la vandali care il luaseră din Roma. În 611, Persia a invadat Imperiul Bizantin și, după un lung asediu, Khosrau al II-lea a cucerit Ierusalimul (în 614) cu ajutor evreiesc. Evreii au fost lăsați să guverneze Ierusalimul până în 617, când persii au preluat controlul. Împăratul Bizantin Heraclius, a promis să restaureze drepturile evreilor daca primea ajutorul evreiesc în înfrângerea persilor, dar ulterior si-a
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
a populației s-a convertit la iudaism. Conform tradiției musulmante, în 620 Muhammed a plecat din Mecca către cea mai îndepărtată moschee, a cărei locații este considerată a fi Muntele Templului, întorcându-se în aceași noapte. În 634-636 arabii au cucerit Palestina, sfârșind interdicția bizantină care nu permitea ca evreii să trăiască în Ierusalim. În următoarele secole, islamul a înlocuit creștinismul ca religie dominantă în regiune. Din 636 si până la cruciade, Palestina a fost condusă din Medina, după acea din Damasc
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
redus sever populația. Sultanul Qutuz al Egiptului i-a învins într-un final pe mongoli în Bătășia de la Ain Jalut iar succesorul său, Baibard i-a eliminat pe ultimii cruciați din Acra în 1291, astfel terminând cruciadela. Palestina a fost cucerită de Sultanul Turc Selim II în 1516-17, devenind o provincie a Siriei pentru următoarele 4 secole. În Răscoala lui Hmelnițki (1648-1654) din Ucraina peste 100.000 de evrei au fost masacrați, ducând la o migrație în Israel. Un masacru al
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
ocuparea Cisiordaniei și estului Ierusalimului, pe care ulterior Iordania le-a anexat. În nordul Palestinei, sirienii și libanezii au stat inițial aproape de frontieră. Irakienii au avansat până la Nablus-Jenin, dar nu au putut avansa mai mult. O încercare israeliană de a cuceri Jenin a fost respinsă (1-4 iunie). Sirienii și libanezii și-au reînceput ofensiva (iunie 6-10) și, împreună cu Armata Arabă de Eliberare, au ocupat Galileea. Legiunea generalului Glubb a ocupat mare parte din Vechiul Oraș al Ierusalimului fără a se lovi
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
24 februarie), Liban(23 martie), Iordania (3 aprilie) și Siria (20 iulie). Nu a fost semnat nici un acord de pace. Cu armistițiul permanent intrat în vigoare, au fost stabilite noile granițe ale Israelului, mai târziu cunoscute ca „linia verde”. FAI cucerise Galileea și Negev. Sirienii au rămas cu controlul bucății de teritoriu de-a lungul coastei de est a Mării Galileei, care original fusese alocată statului evreu, libanezii au ocopat o mică zonă la Rosh Hanikra și egiptenii au păstrat fâșia
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
nord și regatul Iuda sau al Iudeei în sud. Partea de nord a regiunii a devenit parte a imperiului neo-asirian din c. 740 î.Hr., urmat prin 627 î.Hr.. de imperiul neo-babilonian. Ulterior și regatul ebraic de sud, Iudeea, a fost cucerit în anul 586 î.Hr. când capitala lui,Ierusalimul a fost distrus de către regele babilonian Nabucodonosor al II-lea iar o parte din evrei, mai ale pătura conducătoare, au fost deportați în Babilon. Li s-a permis să se reîntoarcă și
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]