14,040 matches
-
în Marca sorabă. Acesta a menținut posesia doar asupra ducatului pentru scurtă vreme, înainte de a fi înlocuit de către Burchard. Motivul numirii lui Conrad l-a reprezentat probabil o schimbare în politica promovată de Arnulf, în favoarea Conradinilor și împotriva Babenbergilor; însă domnia scurtă a lui Conrad poate reflecta lipsa sa de sprijin în Thuringia sau o lipsă de interes din partea sa de a fi trimis acolo. Conrad l-a trimis pe fiul său, viitorul rege Conrad I al Germaniei, împotriva inamicilor săi
Conrad de Thuringia () [Corola-website/Science/325409_a_326738]
-
Ea s-a căsătorit cu împăratul Ludovic al II-lea la 5 octombrie 851, căsătoria durând până la moartea acestuia, la 12 august 875. Că împărăteasa, ea a exercitat o puternică influență asupra soțului. Ca urmare, familia Supponizilor a prosperat pe parcursul domniei acestuia. În 868, Engelberga a devenit abatesa de San Salvatore în Brescia, un convent cu o adevarată istorie a abateselor regale. În 896, a devenit abatesa a propriei sale fundații Sân Sisto din Piacenza. În ianuarie 872, aristocrația a încercat
Engelberga () [Corola-website/Science/325421_a_326750]
-
conte sau markgraf de Saxonia, fie ca duce de Franconia. Henric era unul dintre fiii contelui Poppo de Grapfeld, unul dintre primii membri ai Casei de Babenberg. El a fost unul dintre cei mai importanți generali din Francia răsăriteană în timpul domniei împăratului Carol cel Gras. Henric a fost seniorul cel mai vechi al castelului Babenberg, de pe malul râului Main, construit în zona viitorului oraș Bamberg. El s-a bucurat de favorurile lui Carol cel Gras, fiind mâna dreaptă a acestuia în
Henric de Franconia () [Corola-website/Science/325410_a_326739]
-
dinastia Bosonizilor și nepoată a regelui Ugo de Italia. Cronicarul Liutprand de Cremona, crescut la curtea lui Berengar de la Pavia, oferă câteva detalii referitoare la caracterul acestuia. În jurul lui 940, Berengar a condus o răscoală a nobililor din Italia împotriva domniei unchiului său Ugo de Italia. Pentru a evita un atac din partea susținătorilor acestuia, Berengar, avertizat de fiul regelui, Lothar al II-lea, a trebuit să caute refugiu la curtea regelui Otto I "cel Mare" al Imperiul romano-german. Otto a evitat
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
a retras la Arles, fiind succedat nominal de către fiul său, Lothar al II-lea. Din momentul reușitei lui Berengar, întreaga putere reală și stăpânire în Regatul Italiei a fost concentrată în mâinile sale, cu Lothar doar ca rege titular. Scurta domnie a lui Lothar s-a încheiat odată cu moartea sa timpurie, în 950, după o presupusă otrăvire. În continuare, Berengar și-a asumat titlul regal, avându-l drept rege asociat pe fiul său, Adalbert de Ivrea. El a încercat să își
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
lui Lothar s-a încheiat odată cu moartea sa timpurie, în 950, după o presupusă otrăvire. În continuare, Berengar și-a asumat titlul regal, avându-l drept rege asociat pe fiul său, Adalbert de Ivrea. El a încercat să își legitimeze domnia prin forțarea văduvei lui Lothar, Adelaida, respectiv fiica, nora și văduva ultimilor trei regi ai Italiei, de a se căsători cu Adalbert. Totuși, tânăra femeie a refuzat cu îndărătnicie, drept pentru care Berengar a închis-o în castelul de pe Lacul
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
cu denumirea de „Fapte ale zilelor", ceea ce s-ar traduce prin „întâmplări din vremile de altădată" sau, mai pe scurt, „Cronici". Data scrierii este estimată între 538 î.H., anul edictului lui Cyrus al II-lea cel Mare, și 330, domnia lui Alexandru cel Mare. Există însă și suficiente motive să se creadă că ea a fost alcătuită în timpul lui Ezdra, după unii, chiar de către acesta. În Septuaginta, cartea a fost împărțită în două cărți sub numele de „", de la grecescul paraleîpo
Paralipomena () [Corola-website/Science/325513_a_326842]
-
În anul al 5-lea al domniei lui Ramses al II-lea (1279-1213 î.e.n.), respectiv în mai 1274 î.e.n., s-a dat bătălia de la Kadesh, (de asemenea, Qadesh ) a avut loc între forțele Imperiului egiptean sub Ramses al II-lea și Imperiul Hitit condus de Muwatalli al
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
care ar fi pus pe fugă armata Egiptului.Se zvonește că fratele său,Hattusilis ar fi conspirat împotriva fratelui sau împreună cu regele Amourrului. La căderea nopții,s-a repliat în orașul Kadesh, acceptând o situatie indecisa. Următorii șaisprezece ani ai domniei lui Ramses sunt dominați de o serie de revolte în zona Canaanului și a fenicienilor care, sprijiniți și de hitiți, nu mai doreau să accepte autoritatea egipteană. Astfel, Ramses, a fost nevoit să conducă repetate intervenții armate pentru înăbușirea revoltelor
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
regelui hittit, participante și ele, probabil, la zămislirea celor cca. 200 de urmași prezumtivi ai regelui egiptean). După bătălia de la Kadesh, a început elaborarea unui tratat de pace care a fost definitivat abia în 1.259 î.e.n. (anul 21 al domniei lui Ramses al II-lea). Acest pact mutual, primul mare tratat internațional cunoscut astăzi din istorie, a fost gravat pe o mare tăblița de argint, statuând „fraternitatea frumoasă și pacea frumoasă pentru eternitate”, cu clauze de neagresiune, de asistență mutuala
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
caleașcă a poștei austriece. Ca urmare a funcției pe care o obține ca traducător și secretar al Ministerului pentru Afaceri Externe, Claude s-a stabilit la București. În această perioadă, Țările Române își începeau timid primii pași spre modernitate și domniile fanariote își trăiau ultimele clipe. Ca urmare a influențelor externe, boierimea autohtonă a început să renunțe la narghilele, șalvari și caftane. O dată cu venirea Revoluției din 1821 când s-au dus lupte grele între Eteria lui Ipsilanti și Tudor Vladimirescu, Claude
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
ei. În 1561, Caterina de Medici, în rolul ei de regentă pentru fiul ei, regele Carol al IX-lea, l-a numit pe Antoine general locotenent al Franței. Jeanne și Caterina s-au întâlnit la Curte în ultimii ani de domnie ai lui Francisc I și o perioadă scurtă la începutul domniei regelui Henric al II-lea. Istoricul Mark Stocare a sugerat că Jeanne a fost una dintre principalele detractoare ale Caterinei, referindu-se la ea cu dispreț ca fiind "fiica
Ioana a III-a a Navarrei () [Corola-website/Science/325961_a_327290]
-
pentru fiul ei, regele Carol al IX-lea, l-a numit pe Antoine general locotenent al Franței. Jeanne și Caterina s-au întâlnit la Curte în ultimii ani de domnie ai lui Francisc I și o perioadă scurtă la începutul domniei regelui Henric al II-lea. Istoricul Mark Stocare a sugerat că Jeanne a fost una dintre principalele detractoare ale Caterinei, referindu-se la ea cu dispreț ca fiind "fiica băcanului florentin".
Ioana a III-a a Navarrei () [Corola-website/Science/325961_a_327290]
-
Blanche a rămas în contact cu ambițioasa ei mamă și adesea a primit cadouri de la ea. Regele Filip, șocat grav de scandal, a murit într-un an. Margaret, acum regina Franței, a murit în închisoare curând după aceea, probabil ucisă. Domnia lui Ludovic a fost scurtată de moartea lui subită. Curând, Filip cel Înalt și sora Blanchei, Jeanne, au devenit rege și regină ai Franței și Navarrei. S-a sugerat că Blanche a fost tratată mai bine odată ce sora ei a
Blanche de Burgundia () [Corola-website/Science/325963_a_327292]
-
în 1014, Ethelred pentru scurt timp a recăpătat puterea în Anglia, clerul de Wessex îl recunoaște pe Knud cel Mare drept rege. În ciuda rezistenței eroice a lui Edmund Braț-de-Fier trupele anglo-saxone au fost înfrânte iar țara a fost unificată sub domnia dinastiei daneze a lui Knut. În timpul domniei lui Knut elementul scandinav în statul englez a crescut considerabil, iar rolul de lider în țară a avut-o aristocrația daneză. La reuniunea națională de la Oxford, în 1018, la care au participat atât
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
recăpătat puterea în Anglia, clerul de Wessex îl recunoaște pe Knud cel Mare drept rege. În ciuda rezistenței eroice a lui Edmund Braț-de-Fier trupele anglo-saxone au fost înfrânte iar țara a fost unificată sub domnia dinastiei daneze a lui Knut. În timpul domniei lui Knut elementul scandinav în statul englez a crescut considerabil, iar rolul de lider în țară a avut-o aristocrația daneză. La reuniunea națională de la Oxford, în 1018, la care au participat atât aristocrația scandinavă cît și cea anglo-saxonă, au
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
고려 ; 高麗; pronunție: [koɾjʌ]) a fost un stat antic coreean din Era Celor Trei Regate alături de Baekje și Silla. A durat aproximativ 700 de ani, întinzându-se pe un teritoriu ce cuprindea sudul Manciuriei și nordul Peninsulei Coreea. Începând cu domnia regelui Jangsu, denumirea oficială a statului a fost schimbată în Goryeo, dar pentru a nu fi confundat cu dinastia fondată de Wang Geon, regatul a rămas cunoscut pentru cei de astăzi sub numele de . Împreună cu Baekje și Silla, Goguryeo a
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
dinastie importantă în Asia de Nord-Est, până când a fost învinsă de alianță Silla-Tang în 668 d.Hr.După căderea să, teritoriul său a fost împărțit între Silla Unificată, Balhae, si Tang. Goguryeo și-a schimbat numele în Goryeo(Koryŏ) în timpul domniei regelui Jangsu, si ca nume a fost succedat de Dinastia Goryeo(918-1392), de la care provine cuvântul englezesc "Korea". Potrivit "Samguk Șagi "(Carte istorică ce descrie fapte din perioada celor trei regate)și "Samguk Yusa "(Carte istorică ce descrie nu doar
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
înființat un institut național de educație numit Taehak(태학, 太學).Datorită înfrângerilor pe care Goguryeo le-a suferit în fața Yan-ului și Baekje-ului, Sosurim a stabilit, de asemenea, reforme militare menite să prevină astfel de înfrângeri în viitor. Gwanggaeto cel Mare(domnie: 391-412 d.Hr.) a fost un monarh foarte activ, care este amintit pentru extinderea militară rapidă a regatului. Despre Gwanggaeto se spune că a cucerit 64 de orașe fortificate și 1400 de sate în campaniile împotriva Khitanilor și Baekje, a
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
în regiunile nordice și centrale ale Peninsulei Coreene. În această perioadă, teritoriul Goguryeo a inclus trei pătrimi din Peninsulă Coreeană, inclusiv ceea ce este acum Seul, o mare parte din Manciuria și sfârșitul sud-estului Provinciei Maritime Ruse. Gwanggaeto a stabilit numele domniei "Yeongnak", semnificând astfel credință să că era pe picior de egalitate cu marile dinaștii chineze. Faptele lui Gwanggaeto au fost înregistrate pe o stela memoriala imensă situată în apropiere de Jilin astăzi, în sudul Manciuriei, care a fost ridicată de către
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
tatăl său, a continuat expansiunea teritorială a Goguryeo în Manciuria și a ajuns la est de Răul Songhua. Goguryeo și-a extins sfera de influență până la Didouyu (지두우, 地 豆 于), situat în estul Mongoliei, la granița cu Rouran, în timpul domniei lui. În timpul domniei lui Munja, Goguryeo a anexat complet Buyeo, acest lucru indicând extremă expansiune a Goguryeo spre nord, continuând în același timp influență puternică asupra regatelor Silla și Baekje, si, de asemenea, pește triburile Malgal și Khitan. Goguryeo a
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
continuat expansiunea teritorială a Goguryeo în Manciuria și a ajuns la est de Răul Songhua. Goguryeo și-a extins sfera de influență până la Didouyu (지두우, 地 豆 于), situat în estul Mongoliei, la granița cu Rouran, în timpul domniei lui. În timpul domniei lui Munja, Goguryeo a anexat complet Buyeo, acest lucru indicând extremă expansiune a Goguryeo spre nord, continuând în același timp influență puternică asupra regatelor Silla și Baekje, si, de asemenea, pește triburile Malgal și Khitan. Goguryeo a atins apogeul în
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Baekje, si, de asemenea, pește triburile Malgal și Khitan. Goguryeo a atins apogeul în secolul al VI-lea. După aceasta, însă, a intrat într-un declin permanent. Anjang a fost asasinat, si a fost urmat de fratele său Anwon, în timpul domniei căruia facționalismul aristocratic a crescut. S-a aprofundat o schisma politică astfel încât două facțiuni susțineau diferiți prinți pentru succesiune, pana cand Yang-won a împlinit 8 ani și a fost în cele din urmă încoronat. Dar lupta pentru putere nu a
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Aceasta a condus la un vid de putere care a fost în mod progresiv acoperit de către papalitate și tot mai bogatele orașe, care treptat vor ajunge să domine teritoriile înconjurătoare. Puterea crescândă a orașelor a fost demonstrată prima dată în timpul domniei împăratului Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufen (1152-1190), a cărui încercare de restaurare a autorității imperiale în Peninsula Italică a condus la o serie de confruntări cu Liga Lombardă, o coaliție a orașelor nord-italiene, care au obținut în cele din
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
moarte. Suppo a fost inițial "archiminister" și "consiliarius" al împăratului Ludovic al II-lea. În 869-870, el a călătorit la Constantinopol că "missus dominicus" imperial, alături de Anastasie Bibliotecarul, pentru a negocia un tratat de pace cu bizantinii. Pe tot parcursul domniei lui Ludovic al II-lea, Suppo a fost cel mai puternic magnat laic de pe teritoriul Italiei. Suppo a fost membru al familiei Supponizilor și a devenit rudă cu împăratul Ludovic al II-lea, în urma căsătoriei acestuia cu Engelberga, ca și
Suppo al II-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/324879_a_326208]