12,969 matches
-
mai ales ea, care i-ar fi stupefiat pe marii contemporani ai cretanului din Toledo. Nu există, cred, în istoria artei, un al doilea caz la fel de răzvrătit. Ce reconfortant! Un film de-o rară cruzime (rară pentru unul ca mine ferindu-se, higienic, de grozăviile zilei, nu și pentru junii și junele care, în timpul rulării, consumau, plictisiți, alune și Coca). Băieții nu plîng niciodată, ăsta era filmul. Avertizat, n-aș fi intrat la el. Mi-am zis: hai, rezistă! încă o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
regim de restricție, se apelează, diversionist, la subiecte delicate ale aceleiași dramatice istorii românești, urmărindu-se, în fapt, profit de imagine, altfel greu de obținut prin raportarea onestă la adevăr. Dacă puterea pentru întreținerea unei fețe cît mai spoite se ferește a se atinge de cazul Antonescu are totuși dibăcia delegării acestuia falangelor extremiste mai ales uneia dintre ele în stare a produce perdeaua de fum necesară intoxicării. Pentru spiritele avizate, rolul mareșalului nu este unul de exploatat conjunctural, văzîndu-i-se tragicului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
beneficiat de o adăpostire oarecum improvizată, și asta în urma consumării dramaticului act al abolirii monarhiei și amplasării celor două mari colecții în somptuosul palat regal părăsit. Impropriu, evident, unui astfel de proiect, oricum fericit în ultimă instanță, pentru a-l feri astfel de alte destinări, la îndemîna discreționarei administrații comuniste. Dacă ceva a contribuit decisiv la proliferarea corespunzătoare a celor două consistente galerii, asta s-a datorat recentei regîndiri a vastelor încăperi, în sensul unei distribuiri și amenajări pe criterii muzeale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și prozator oarecum notoriu al urbei, cu rubricuță obscură într-un jurnal bahluian obscur, care știe una și bună: să dea în dușmanul poporului, cel care suge sîngele etc. etc. Havuzul. Aurolacii. Scenă demnă de pensonul voluptosului Frans Hals, care ferită de "interpretări", de fanatele clișee cu copiii străzii pîclișind imaginea țării dincolo îți produce pe loc cea mai proaspătă senzație de plinătate a vieții. Aurolaci sau nu, pîlcul de țînci, cu maieurile și chiloțeii aruncați în iarbă, goi pușcă, unii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
salute. Nici nu meritau mai mult. Celălalt Napoleon (III), în altă vreme, le întindea marilor români mîna toată. Da, dar aceștia cum Brătienii arătau șarmant în eleganța lor firească. Eleganța lor a făcut Marea Românie (ce regretabil e să te ferești de tradiționalul România Mare, doar pentru că sintagma a fost confiscată de o trecătoare formațiune abjectă!). Unde-s Brătienii? Unde sînt cei care nu mai sînt?" versul lui Crainic. Superba Viorica Cortez îți oferea mîna ei rasată, palpîndu-ți, o secundă, palma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
una eminamente musculară, iar înțeleapta Americă trebuie să-și arate (și) mușchii, ca să fie credibilă. Nu numai pentru o lume a treia, oricum obișnuită cu fundamentale genuflexiuni musculare,dar și pentru cea europeană, din ce în ce mai nărăvaș antiamericană. Dar mai bine să ferească Dumnezeu America de mușchii zîmbitori ai lui Arnold. La vernisajul Anualei noastre de la hipermodernul hotel Europa, în numeros-eclatanta asistență predominant tînără stăteau de vorbă o pălărie leopard cu o căciulă kazaciok. "Floristele", cum le zicea Tonitza. Proaspăt pătrunse, buluc, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
romantică urmează trama literară, ne vine greu să confundăm planurile. Această pictură nu este literatură decît în măsura în care literatura tabloului este explicată, este divulgată. Altfel, imaginea rămîne imagine ca atare. Pictura epocii moderne delimitează fără echivoc cele două naturi: ea se ferește deliberat de literatură, urmărind vigori specifice. Cu cît această pictură se menține mai departe de literatură, cu atît imaginea devine mai specifică, mai autonomă, deci mai convingătoare: orgoliile unei arte care se emancipează, orgolii îndrituite. Cine încearcă să exerseze cele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
popor. Atît cît să încapă într-un atelier. După ce mi-am prezentat atelierul, oprindu-mă, inițiatic, la obiectele-simbol ce mi-au marcat/ marchează viața aici, în această edenică (și nu prea) încăpere, a vorbit fiecare pre limba sa. Neîncercînd, doamne ferește, să-l... explice pe celălalt. A fost un rendez-vous realmente profitabil. Din chiar acest motiv. La dans! 2 martie O însemnare din 1980. Am uitat de cîini. Sîntem puternici și am uitat că mai există și cîini. Sîntem atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Rezolvări ingenioase în linia (și parodică) deja pomenitului lirism local, sesizabile în chiar schemele compoziționale ale debutanților, soluții menite, programatic, să șocheze în felul insurgenților moderni de început de secol XX, alternanța imprevizibilă a materialelor și dimensiunilor, replici ritoase (nu ferite de stridențe) la molcomele solfegii ale "clasicilor în viață", randevuuri, pe aceeași simeză,a picturii cu fotografia, a instalației cu designul. Toate acestea (și încă multe altele) asigură sălii un regim perpetuu incitant. Moment... nostalgic. Răscolind, în una din zile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin chiar fervoare proteică, s-ar plasa perfect în perimetrul... frivolității. Dacă nu ne-ar fi teamă de eticheta radicală. Și nu ne e. De ce să ne fie, de vreme ce, iată, tocmai pe această ubicuitate și-a consolidat catalanul inconfundabila operă. Ferindu-se programatic să se cantoneze într-o singură soluție, frecventatorul de mondene coride a fugit, delirant, de la un motiv la altul, asumîndu-și, finalmente, un ansamblu unic. Prea grav în aventură totală, pentru a-l minimaliza noi prin eticheta frivolității. (Singura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Houellbecq, Javier Marías romancieri de ultimă oră, cu nimic însă mai prejos de valorile narative al predecesorilor notorii, deja clasicizați în dezbateri aride despre... impasuri. Toți aceștia și mulți alții, egali lor scriu pur și simplu admirabil și asta pentru că feriți de tentații exacerbat auctoriale la modă povestesc admirabil. Inventează trame dense și imprevizibile, inventează personaje substanțiale și memorabile. Regăsindu-se nu în obsesive și la urma urmei sterpe autoreferințe, ci în credibilitatea personajelor ce le animă romanele. Atît de căutate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vînt cu pliantul sălii. Gaittany în picioare. Galanteria lui verbală se declanșează imediat după clipa inaugurală, pe o claviatură eclatantă, de la mahalagescul: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă, la rimbaldianul: La vie est ailleurs; de la sapiențialul: Ferește-te de furia celui răbdător, la prima frază din Tractatusul lui Wittgenstein: Lumea este tot ce se petrece; dar și titluri șui: Unul, nici unul și o sută de mii; sau: Ca apa pentru ciocolată. După care, cu paharul de șampanie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oricum se fac. Mai bine de rîs, decît e plîns, nu? A-l situa pe primul la rang înalt, a-l transforma în valoare spirituală, iată ceva ce nu stă chiar la îndemîna oricui. Eminențe înalte, călinesciene, nu s-au ferit de riscul ridicolului, ba, l-au provocat cu bună-știință, oferindu-l unei lumi care-și pierduse, în anii tristei ofensive ideologice, busola nativă și-și confecționase un facies de ghetou. Exstă, antologic, reconfortanta fotografie cu un Călinescu în maximă ebuliție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
buzunare?) în care au mai și murit cîte unu, doi. În cine ținteau halebardierii fără halebardă? Păi, în niște arătoase clădiri ale unor arătoase ambasade, ale unor arătoase state extrem occidentale, nesăbuite în a fi publicat caricaturi zeflemiste la adresa... doamne ferește, nu dăm nume. Camerele tv, tot așa, ca și cum i-ar fi filmat pe niște mușcați de cîini, au prins în inspirate gros-planuri fețe, de altfel, drăgălașe cînd dorm, dar teribil de spăimoase cînd se uită încrucișat în obiectiv. Luînd astfel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sîrbi 36. Dragomirești │ 95. Solești 37. Draxeni │ 96. Stanilesti 38. Drinceni │ 97. Stoisesti 39. Duda │ 98. Stroesti 40. Dumesti │ 99. Ștefan cel Mare 41. Epureni (de Bîrlad) │100. Stioborani 42. Epureni (de Huși) │101. Suletea 43. Falciu │102. Tanacu 44. Ferești │103. Tăcută 45. Florești │104. Tatarani 46. Fruntiseni │105. Telejna 47. Gagesti │106. Tîrzii 48. Gherghesti │107. Todiresti 49. Ghermanesti │108. Tutcani 50. Girceni │109. Untesti 51. Grivița │110. Vălenii (de Huși) 52. Grumezoaia │111. Vălenii (de Vaslui) 53. Gugesti
EUR-Lex () [Corola-website/Law/152847_a_154176]
-
Miron Costin, ca și Grigore Ureche, formulează critici vehemente la adresa conducătorilor statului, din interiorul unui regim nobiliar mai puternic decât cel din perioada centralizatoare a secolului XVI, scrie ca un ortodox conservator: Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile feritu trebuiește, că oricum este, de la Dumnezău este. (43-44) Mult mai unitară, dar și mai stereotipă în reprezentări ale sinelui, atât în manifestările "artei" religioase, cât și în spațiul public (pentru care problema comportă o discuție aparte) și în viața privată
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
limitarea drastică și abuzivă a drepturilor ei sociale: O fată nerușinată este vinovată nu numai de propria ei persoană, ci și de părinți și rude. De aceea, ține-ți fiicele sub cheie ca și când ar fi vinovate și neprevăzătoare, pentru ca să le ferești de mușcături de șarpe. (apud Ariès și Duby II 286) Deși nici în letopisețele muntene nu se poate vorbi de egalitate în cadrul cuplului, sunt menționate totuși aici câteva chipuri de mame de domnitori, nu pentru a inaugura însă vreo răsturnare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
poate fi opus celui de desfacere a destinului sau a firii lucrurilor prin blestem, dacă pioșeniei văduviei ce onorează memoria celui dispărut i se opune păcatul care întină amintirea viitoare a celui fără-de-lege, dacă cel care clădește trebuie să se ferească de rău ca să fie slăvit de posteritate, iar răul poate fi alungat din cetate sau poate ocărâ el însuși, atunci la stanza del potere a celor patru cărți ale lui Dan-Horia Mazilu ar putea arăta și astfel: Blestemul Văduvia a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
literară" ireversibilă? Una dintre strategiile discutabile ale "vechiștilor" provine dintr-un scrupul, apărat chiar cu înverșunare, de a menține pagina cu pricina în contextul epocii sale, chiar într-un soi de prizonierat, ca o apropriere a obiectului, pentru a fi ferit de privirile profane. Da, corect științific (doar până la un punct), în ce privește "prezervarea" informației care explică acel text. Din nefericire, atât viziunea contextualistă a specialiștilor consacrați (din ce în ce mai puțini, de altfel), cât și cea superficială a "moderniștilor" asupra trecutului culturii scrise, atât
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
urmă, și prin gândirea care prelucrează materialul sensibil), ceea ce-și păstrează identitatea, prin intervenția identitară a conștiinței înseși care "simte" că numai prin potențarea diferenței sale față de propriul "obiect" ea mai poate fi ceva. Paradoxal, tocmai potențarea acestei diferențe ferește "obiectul" de trecerea lui către condiția de fenomen, care mai degrabă convertește datul în "element" al unei unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și noțiunea, își preiau sensul de la "forma" logică judecata. Aparent, analitica și dialectica (topica) sunt doar atât: domenii ale logicii-organon. Totuși, deși Aristotel a plănuit prin lucrările (tratatele) ce alcătuiesc Organon-ul să construiască un instrument (organon) care să ne ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii și dialecticii probleme legate de raționament, așadar probleme ale gândirii de strictă semnificație formală, el ajunge, tocmai prin consacrarea de-naturării logos-ului ca logică, la punerea în ordine a analiticii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiindcă acestea vizează statornicia și, desigur, întemeierea -uniorizontalismului judicativ. Acesta din urmă nu anulează așa numita diferență de nivel ontologic, chiar "diferența ontologică", luată, deseori, ca diferență între ființă și ființare; dictatura judicativului produce denivelări ontologice tocmai pentru a se feri de multiplicarea necontrolată a orizonturilor tematice, adică de conținuturile absolut diferite ale unor întruchipări (constituiri obiectuale) ale gândirii. Problema diferențelor dintre nivelurile ontologice și orizonturile tematice va fi în atenția mea în continuare, dar nu în sine, ci în cadrul discuției
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Deși continuă în aceeași notă simplist-elegiacă, în Vibrări (1938) pot fi evidențiate, cu oarecare bunăvoință, câteva poezii (Primăvară mică, Sat părăsit, Negoiul) ori versuri precum cele din Seara târziu: ,,Taci, bunico, nu-mi spune povești / că mă-ngână zmeii la ferești, / Balaurii fluieră sub streașină și-n pod / Și șoarecii de aur gândul mi-l rod”. S. nu reușește să treacă de nefericirile biografiei sale modeste nici în Fântâni pentru popas (1939), unde construiește câte o imagine mai reușită, dar o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
cu Mihai Eminescu ori cu Tudor Arghezi. Ipostazele de „filosof al culturii populare” și de „teoretician al mitului” sunt examinate cu pertinență. Un spațiu larg este acordat confruntărilor de idei din perioada interbelică, acestea prilejuind interpretări deopotrivă obiective, echilibrate și ferite de prejudecățile anilor ’80. Partea finală a eseului, O viziune estetică și filosofică asupra folclorului, oferă o privire de sinteză, detașând cu pregnanță trăsături care pot defini o gândire și o literatură marcate de o profundă originalitate. Înscrisă într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
luat în brațe. Mâinile mele mici mângâiau blana lui pufoasă. M-am gândit să-i pun numele Lăbuș. Când am ajuns acasă, m-am uitat la piciorul lui. Avea un ghimpe și nu mă lăsa deloc să-l ating. Se ferea, strângându-și piciorul la piept. Nici nu știu cum i l-am scos. L-am bandajat apoi. Se uita la mine cu mulțumire. L-am mai ținut câteva zile în casă, apoi l-am dus afară, sperând că o să plece. S-a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]