12,882 matches
-
ani el a publicat prima sa poezie într-un ziar. Cum numele de familie i-a fost scris greșit, Someck în loc de Somekh, tânărul poet a hotărât să adopte, totuși, acest nou nume. (Somek înseamnă „îmbujorare”). A studiat literatura ebraica și filozofia evreiască la Universitatea din Țel Aviv,de asemenea a făcut studii de desen la Institutul de arte plastice Avni din Țel Aviv. În cadrul serviciului militar a lucrat ca instructor pedagogic în scopul reinserției sociale a unor bande de tineri certați
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
A debutat în ziarul „Flacăra roșie” din Arad în 1951. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai publicat în „Lupta de clasă”, „Era socialistă”, „Revista de filozofie”, „Viața Românească”, „Gazeta literară” etc. Publică, din necesități didactice, broșurile „Problema categoriilor estetice” și „Frumosul și valoarea estetică” (1968), dar abia cărțile următoare, „Ce se va întâmpla mâine?” (1972) și „Artă și speranță” (1974) îl consacră. Capitolul „Expansiunea contemporană a
Gheorghe Achiței () [Corola-website/Science/335153_a_336482]
-
(n. 21 aprilie 1921, Trento - d. 16 iulie 1991, Rimini) a fost un inginer, profesor de inginerie mecanică, micolog și scriitor științific italian. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Cetto. Fiul licențiatului în literatura și filozofie la "Academia Științific-Literară" Milano, de asemenea profesor de liceu, Adolfo Cetto (n. 20 februarie 1873, Selva di Levico - d. 31 decembre 1963, Trento), s-a interesat deja că băiat pentru natură, în special pentru micologie. Dar după absolvirea liceului din
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
anul 1741, a fost, hirotonit în această biserică, preluând funcțiile de predicator și administrator, cu toate că el nu terminase studiul precum nefiind din Bavaria, și, astfel, considerat străin. În anul 1760, Universitatea din Wittenberg i-a acordat titlul de doctor al filozofiei și în 1763 a promovat la Universitatea din Tübingen în teologie. În timpul mandatului său, el a avut de multe ori conflicte de natură politică și teologică, pricinuite prin probleme, în ceea ce privea alinierea bisericii, dar și din cauza numeroaselor sale activității
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
ianuarie 1894- d. 8 ianuarie 1978) a fost o romancieră și traducătoare română. S-a născut într-o familie evreiască din Bacău, părinții ei fiind Lazăr Cassvan și soția lui, Janeta Alter Con. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din cadrul Universității din București. Primul ei articol de presă a fost publicat în 1912, în timp ce prima ei carte, "Crezul ocnașului", a apărut în anul următor. A colaborat la "Revista copiilor și a tinerimii", "Adevărul literar și artistic", "Lupta", "Cuvântul literar
Sarina Cassvan () [Corola-website/Science/335314_a_336643]
-
din cauza persecuțiilor au fost chemați la Gundeshapur pentru a participa la crearea unei adevărate universități. Șahul le-a ordonat refugiaților să traducă texte siriace și grecești în dialectul pahlavi al limbii persane. Atunci au fost traduse opere de medicină, astrologie, filozofie, matematică, artă și arhitectură. De asemenea, Școala din Gundeshapur nu s-a rezumat doar la opere grecești și siriace, au fost traduse și texte din limba sanscrită sau din chineză, precum importantul tratat indian intitulat "Panchatantra". Cu toate acestea, limba
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
în anul 1938 în revista "Viața Românească" (nr. 5-7) un ciclu de articole intitulat „Ideologia tineretului și cultura”, în care atrăgea atenția asupra rolului politic nefast al legionarilor, pe care îi considera ca fiind uneltele fascismului german. El afirma că filozofia mistică a legionarilor pe tema „sensului tragic al destinului”, „mântuirii prin jertfă” sau prin suferință, „singura certitudine și singura realitate”, pregătea atmosfera declanșării războiului și a transformării României într-un protectorat german. „Mugurele verde românesc de pe țeava de tun a
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
economist, care a funcționat între 1987 și 2006 că al Federal Reserve a Statelor Unite) și Leonard Peikoff (ulterior devenit editorul și îngrijitorul operelor lui Ayn Rând după decesul acesteia). O'Connor era adesea gazdă discuțiilor și forumurilor despre interacțiunea interumana, filozofie, societate și obiectivism, în timp ce Rând era "motorul" acelor discuții. Ulterior, O'Connor a urmat una din pasiunile sale, devenind un artist plastic, excelând mai ales în pictură. Unele din lucrările sale au fost folosite de soția sa, Ayn Rând, pentru
Frank O'Connor (actor) () [Corola-website/Science/331617_a_332946]
-
fost cel mai mare copil de Verbiest, executor judecătoresc și colector de taxe de Pittem lângă Kortrijk, Belgia. Verbiest studiat științe umaniste cu iezuiții, în Bruges și Kortrijk, și a mers la Colegiul Lelie în Leuven, pentru un an, la filozofie studiu și matematică. a intrat în Societatea lui Isus (iezuiții) pe 2 septembrie 1641. Verbiest a continuat să studieze teologia la Sevilia, unde a fost hirotonit ca preot în 1655. el a terminat studiile în astronomie și teologia la Roma
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
Din 1967 ocupă pe rând funcțiile de preparator (1967-1973), asistent (1973-1980), profesor de filosofie (1980-1995) și profesor emerit (1995-prezent), în cadrul facultății de filologie și literatura a Universității din Cairo. În anii 1988-1994 a îndeplinit funcția de șef al secției de filozofie din cadrul aceleiași instituții. A fost invitat să predea la universități din străinate precum: Universitatea Temple, Philadelphia (1971-1975), la Fez, în Maroc (1982-1984), Tokyo (1984-1985). De asemenea, deține titlul de vicepreședinte al Ligii arabe de filozofie, secretar general al Ligii egiptene
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
de șef al secției de filozofie din cadrul aceleiași instituții. A fost invitat să predea la universități din străinate precum: Universitatea Temple, Philadelphia (1971-1975), la Fez, în Maroc (1982-1984), Tokyo (1984-1985). De asemenea, deține titlul de vicepreședinte al Ligii arabe de filozofie, secretar general al Ligii egiptene de filozofie, membru al Comitetului de cooperare asiatico-africană, membru al Uniunii scriitorilor din Egipt și al Comitetului de filozofie din Înaltul consiliu de cultură. În cei zece ani cât a studiat la Sorbonna (1956-1966), Hanafi
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
aceleiași instituții. A fost invitat să predea la universități din străinate precum: Universitatea Temple, Philadelphia (1971-1975), la Fez, în Maroc (1982-1984), Tokyo (1984-1985). De asemenea, deține titlul de vicepreședinte al Ligii arabe de filozofie, secretar general al Ligii egiptene de filozofie, membru al Comitetului de cooperare asiatico-africană, membru al Uniunii scriitorilor din Egipt și al Comitetului de filozofie din Înaltul consiliu de cultură. În cei zece ani cât a studiat la Sorbonna (1956-1966), Hanafi a intrat în contact cu filozofia europeană
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
Fez, în Maroc (1982-1984), Tokyo (1984-1985). De asemenea, deține titlul de vicepreședinte al Ligii arabe de filozofie, secretar general al Ligii egiptene de filozofie, membru al Comitetului de cooperare asiatico-africană, membru al Uniunii scriitorilor din Egipt și al Comitetului de filozofie din Înaltul consiliu de cultură. În cei zece ani cât a studiat la Sorbonna (1956-1966), Hanafi a intrat în contact cu filozofia europeană, fiind cel mai mult influențat de filozofii europeni francezi și de idealiștii germani: Bergson, Kant, Fichte, Schelling
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
de filozofie, membru al Comitetului de cooperare asiatico-africană, membru al Uniunii scriitorilor din Egipt și al Comitetului de filozofie din Înaltul consiliu de cultură. În cei zece ani cât a studiat la Sorbonna (1956-1966), Hanafi a intrat în contact cu filozofia europeană, fiind cel mai mult influențat de filozofii europeni francezi și de idealiștii germani: Bergson, Kant, Fichte, Schelling, Hegel. S-a interesat în mod special de sistemul de gandire al filozofului olandez Baruch Spinoza din a cărui opera a tradus
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
treia de a anula „complexul de superioritate” ("ʻuqdat an-naqș") pe care conștiința europeană îl arborează în ceea ce privește civilizațiile orientale. Această nouă știință constă în studierea conștiinței culturale europene cu aceleasi mijloace pe care cultură europeană le-a aplicat asupra culturilor orientale: filozofia istoriei, sociologia, antropologia, etc. Occidentalismul este necesar, spune Hanafi, deoarece creează premisele egalității dintre cele două culturi și deschide drumul prin care civilizațiile orientale se pot elibera de sub dominația culturală a Occidentului sau occidentalizare ("taġrīb"). Scopul acestei științe este de
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
Occidentului sau occidentalizare ("taġrīb"). Scopul acestei științe este de a scoate la suprafață rolul pe care Orientul l-a avut în modelarea umanității, rol pe care literatura de specialitate îl ignoră. Traduceri în limba arabă Namăḏiğ mina-l-falsafati-l-masīḥiyyati fī-l-ʻașri-l-wasīți (Model al filozofiei creștine a Evului Mediu) Alexandria, 1968 Risălatun fī-l-lăhūti wa-s-syăsati li-Spinoza (Tratat de teologie și politică de Baruch Spinoza) Cairo, 1973 Opere scrise în limba arabă At-Turaṯ wa-t-tağdīd (Moștenire și înnoire proiect în trei părți) Mawqifu-nă mină t-turăṯi-l-qadīmi (Perspectiva noastră asupra
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
aromână, și soția sa Maria ("născută" Baldovin). A studiat la Școala Națională de medicină și farmacie (1855-1859) și, intermitent, la Liceul Sfântul Sava din capitala București, absolvind în 1865. În 1866 și 1867, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie de la Universitatea din Liège, dar nu a absolvit. A lucrat ca intern la Spitalul Colțea (1860), asistent de chirurg în Ilfov (1861), medic de batalion la București, profesor de științe naturale la Școala Națională de medicină și farmacie (1862-1863), secretar
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
să cunoaștem numai după moarte. Dar arta, și în special teatrul, spectacolul, ne revelează acest adevăr în tot ce se întâmplă în jurul nostru, și mai ales în tot ce ne putem imagina că se întâmplă. În fond, teatrul, ca și filozofia, este o pregătire pentru moarte. Cu deosebirea, pentru mine capitală, că spectacolul anticipează revelația morții, pentru că îți arată toate acestea aici, pe pământ, în viața de toate zilele...”". Personajul pledează pentru o înnoire a teatrului și o regândire a organizării
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
1948, Mihai Șora nu a mai putut să se întoarcă în Franța, astfel încât soția sa s-a repatriat și ea pentru a-i fi alături. Mariana Șora a lucrat ca asistentă la Catedra de germană a Facultății de Litere și Filozofie din București (1950-1952), fiind destituită în timpul epurărilor politice din 1952. A fost nevoită apoi să lucreze ca lexicograf (colaborând la elaborarea dicționarului german-român din 1957 și a celui român-german din 1963) și traducător. A realizat numeroase traduceri din literatura română
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
în vara următoare, dar fără succes. După mai bine de zece ani petrecuți în exil la Paris, savantul român Mircea Eliade a fost numit "visiting professor" la Universitatea din Chicago pentru anul școlar 1956-1957, urmând să țină câteva conferințe despre filozofia și tehnicile yoga și despre șamanism în cadrul seminarului „Haskell Lectures”. În iarna anului 1956 i s-a oferit postul de profesor titular și șef al Departamentului de Istoria Religiilor la Universitatea din Chicago. Profesorul Eliade a fost ocupat în anii
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
al CERSES (Centre de Recherche Sens, Éthique, Société), și cercetător asociat la Centrul de cercetare "Psychanalyse, médecine et société" al Universității Paris VII Denis Diderot. Predă cursuri în mai multe instituții universitare franceze și este profesor invitat la Facultatea de Filozofie și Științe Umaniste din Minas Gerais (Brazilia). Născut în 1948 la Paris, este fiul luptătorului în Rezistența franceză Léopold Rabinovitch, membru al rețelei Carmagnole-Liberté din cadrul FTP-MOI din Lyon (deportat ca luptător în Rezistență în lagărul nazist de la Dachau în 1944
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
urmat cursuri postuniversitare de administrație la Facultatea de Drept și Administrație Publică a Universității de Vest din Timișoara (2001), iar în anul 2012 a obținut titlul de doctor al Universității de Vest din Timișoara în domeniul filosofiei religiei și al filozofiei neopragmatiste. În perioada studiilor universitare a fost redactor al revistei Forum Studențesc din Timișoara, membru al cenaclului literar „Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților și prezența activă în mediile culturale studențești. A colaborat cu proza, poezie și reportaje
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
poate fi exprimat. Acceptă cuvântul ca pe un dar, ridicând - apoi - pas cu pas, marmoreele trepte (versurile) ce duc spre patria tacit murmurată - sufletul. Gheorghe A. Stroia "Membru corespondent al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe ARA" EMILISM Emilismul este filozofia simplă a iubirii în vremuri tulburi în care prea mulți oameni și-au pierdut reperul. Abordare minimalistă, folosind teme comune, într-un stil laconic, astfel încât cititorul să înțeleagă, apoi ”să înțeleagă” și să contribuie la creșterea iubirii. Emil DRUNCEA este
Emil Druncea () [Corola-website/Science/332554_a_333883]
-
precum și directorul "„Liceului Dimitrie Cantemir”" (astăzi "Colegiul Național Cantemir Vodă") între anii 1910 si 1938. Năsăudeanul , născut în anul 1876, a absolvit cursurile liceului din aceeași localitate și a urmat apoi cursurile Școlii Normale Superioare din București și Facultatea de Filozofie la Universitatea din Halle, (Germania). A funcționat ca profesor, de la 1900, iar de la 1910 profesor și director al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București. A făcut războiul Unirii cu gradul de căpitan și a fost decorat de trei ori. După război
Vasile Șuteu () [Corola-website/Science/332689_a_334018]
-
Termenii a priori („din ceea ce se află înainte”) și a posteriori („din ceea ce vine după”) sunt concepte utilizate în filozofie, mai precis în domeniul epistemologiei, având rolul de a distinge între două tipuri de cunoaștere, propoziții sau judecăți, bazate pe modul în care cunoaștem adevărul lor. Cunoașterea "a priori" este acea cunoaștere independentă de experiență (ex: „Toți celibatarii sunt bărbați
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]