13,885 matches
-
Codrul! Și Carpații! Moldova toată! Nu suntem singuri... De aceea, suntem greu de cucerit! Aut vincere, aut mori!se aruncă Țamblac. Te pomenești că facem iar vreo "minune dumnezeiască", trage nădejdea Vlaicu, entuziasmat. Nu, unchiule... Să nu ne îmbătăm cu iluzii deșarte. Să fim cu picioarele pe pământ. Nu-i putem învinge! Cu toată "istețimea" noastră, să nu uităm câte iatagane au ei, câte săbii avem noi. De-i vom solomoni cu spor să-și ia mai degrabă tălpășița, să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu o dată profesorul (împotriva voinței sale) era aplaudat. Tudor Vianu întruchipa prestigiul și noblețea culturii. Odată, încercând după obiceiul său să lege un dialog cu o sală despre al cărei nivel de cunoștințe nu-și putea face desigur prea multe iluzii, întrebă cine este cel mai mare poet al suferinței umane. Începurăm cu toți să căutăm răspunsul cu febrilitate, dar cuvântul „poet” induse pe mulți în eroare. Așezat în partea dreaptă din fund a amfiteatrului, am murmurat, prea încet ca numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de Crăciun. Înaltul reprezentant al partidului n-a pierdut prilejul să glumească pe socoteala sărmăluțelor tradiționale și a vinișorului aferent: cum să nu întârzii la cămin în atari împrejurări, cum să reziști ispitei unor asemenea bunătățuri? Am nutrit o clipă iluzia că totul se va sfârși cu bine și că amenințarea care plutea deasupra capului colegului și prietenului meu va plesni ca un balon. A intervenit însă apoi ceva, nu îmi amintesc ce, și lucrurile au luat din nou o întorsătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
produselor lactate). Pe peretele oblic, roșu-cărămiziu al acelui bloc proaspăt dat în folosință, se află proiectată, „imprimată” toată starea mea sufletească de atunci. N-o mai descriu deci, e „scrisă” acolo. Să spun doar că mă simțeam surprinzător de liniștit. Iluzii nu-mi puteam face. Îmi savuram cu un soi de voluptate singurătatea, condiția de victimă, resemnarea, epuizarea fizică și nervoasă. Lucrurile nu s-au oprit însă la excluderea din UTM. Pe 25 aprilie am fost exmatriculat din facultate. În holul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un munte de personalitate și simpla lui prezență la o ședință de Consiliu la Uniunea Scriitorilor constituia o disidență. Cu sistemul, Leonid Dimov se potrivea ca nuca-n perete. Era un om prea liber pentru a da puternicilor zilei măcar iluzia unei posibile cooperări. * Lăcomia - retrospectiv ușor dezgustătoare - de a mă simți cât mai bine, de a mă ospăta cu plăceri: înaintea regalului marii finale a campionatului mondial de fotbal din Mexic, care urma să înceapă spre miezul nopții și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și morală. Îi prefer pe ultramonarhiști, ultranaționaliști, ultraliberali, ultrastângiști celor care vor să fie, în același timp (sau succesiv) și monarhiști, și naționaliști, și liberali, și stângiști. Într-un fanatic poți lovi ca într-un sac de box rigid, cu iluzia că te bați sportiv, într-un ring. Cum să lovești însă în omul de marmeladă? Pumnul s-ar afunda într-o materie vâscoasă din care nu l-ai putea extrage, cu scârbă, decât lipicios și înmănușat. Dar nu numai fanaticul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acest dicton verbul regent e totuși cuvântul „știu” și fiindcă, pe de altă parte, orice negație universală lasă practic totul în picioare). Când un filozof afirmă „nimic nu este”, el ̀ și poate vedea mai departe de treabă în mijlocul universalei iluzii, dar, dacă zice „nimic nu mai este”, atunci totul se năruie. Mulți savanți, oameni de știință ca Dv., de știință „exactă”, cum se zice, arborează dictonul lui Socrate fără ca aceasta să afecteze câtuși de puțin siguranța eșafodajului lor științific. Dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și teme superficiale, există numai privire superficială și privire pătrunzătoare, profundă, indiferent de obiectul ei. Pretinșii serioși nu au acces la profunzime, și nu știu nici să se amuze. Observați că pseudo-amuzamentele lor sunt totdeauna costisitoare și în fond plicticoase (iluzia de a petrece bine le-o dă prețul ridicat, în vreme ce marile amuzamente sunt gratuite, fiind ale inteligenței). Frivolul, prin atenția la detalii minore, fugitive, obține o pătrundere oblică în straturi de adâncime. Sau tratând lejer o temă gravă, „flirtând” și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o familiaritate care o face să circule mai viu între conștiințe ; poate astfel provoca o înțelegere mult mai autentică, mai profundă, deci mai dramatică, mai „existențială”. Unii ̀ își fac o fală din refuzul oricărui compromis. Dar asta e o iluzie, cel mai adesea onestă, dar nu chiar totdeauna. Nu se poate trăi fără compromisuri. Totul e o chestiune de priorități și de simț al valorilor. Compromisurile sunt legea co existenței, legea păstrării valorilor umane în contextul social și istoric. Civilizația
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
soluția justă” (p. 102). Sunt în aceste pasagii cel puțin două lucruri de reținut și de meditat. Întâi că iubirea pune în mișcare imaginația. Pare un loc comun, dar nu e vorba aici de clișeul după care iubirea e amăgitoare, iluzie, fantasmă și așa mai departe. Din cuvintele lui Craig reiese că iubirea e creație, operă poetică (poiein = a crea), așadar fenomen de cultură, ca în iubirea lui Tristan și a Isoldei sau a lui Paolo și a Francescăi din cântul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
existența (or, între inși cu existențe nule nu se pot întemeia prietenii reale). În ziua de azi, timpul zis „liber” e folosit îndeobște pentru așa-numita „deconectare”, care nu înseamnă propriu-zis altceva decât suspendarea sau obliterarea oricăror preocupări reale, deci iluzie și inconștiență mai mult sau mai puțin organizate. În consecință, prieteniile au și ele acest caracter și se revine la relații superficiale, dacă nu și efemere, respectivii prieteni fiind de fapt simpli parteneri de week-end, bridge și celelalte. Pe de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
autorité). Preceptul acesta e dintr-o perioadă când Sartre era încă pentru noi, cei din Est, o figură atrăgătoare, incitantă și, una peste alta, simpatică. Toată ambianța în care se mișca, denumită generic prin toponimul parizian Saint-Germain-des-Prés, reprezenta atunci, (ce iluzie !) pentru noi, oarecum centrul lumii. Alte puncte similare de raliere a intelighenției, în alte țări, dacă existau, ne erau necunoscute sau, în cel mai bun caz, nu ne erau familiare. În timpul războiului fusesem, cei mai mulți dintre noi, aliatofili, dar imediat după
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
câteva milenii, egale în definitiv cu o clipă în nesfârșitul vremii, până și numele lui Shakespeare va fi uitat. Cel mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aceasta al unei reviste literare a apărut un articol intitulat „Pornind de la Caragiale”. În acest articol ni se spune că zeflemeaua e un „criticism de suprafață” și „de ocazie” manifestat ̀ mpotriva instituțiilor, obiceiurilor și culturii locale și izvorât din iluzia propriei superiorități, prin aculturație, prin influențe străine. Mai aflăm din acest articol că „marea idee este bruscată sub complicitatea râsului anecdotic” și că există două „unghiuri” care polarizează spațiul românesc, și anume „unul ar putea fi ilustrat prin comedia lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
adăugând, la sfârșit, că nu e suficient. Atât doar : nu e suficient ! Există în Caragiale o perspectivă a nimicului. De altfel, și replica din Conu’ Leonida... : „Și nimica mișcă” este foarte, foarte revelantă. Dar nu e decât o perspectivă, o iluzie optică. E un neant precosmogonic, haosul din care se naște o a doua realitate, de o intensitate fantastică. În proporție cu abisul. E acel abis care, la rândul lui, ne contemplă. Dar de unde vine această abisalitate ? Mai întâi o să fac
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
an de apariție 1979, când, dacă nu greșesc, poetul ajunsese septuagenar (poate un an-doi în plus ori în minus) ; poemul cu același titlu îl va fi scris nu cu mulți ani înainte. În tot cazul, poetul era acum la vârsta iluziilor spulberate ; în cazul său, amar și brutal spulberate, fără nici o putință de resemnare, „senină” sau nu ; se vede asta din gravitatea și vehemența poetului (a „discursului”, cum se zice azi și cum, aici, se și nimerește). El își păstrase până
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
date clare și distincte, e irațional, fiindcă în concret nu sunt puncte clare și distincte, clare și distincte sunt numai abstracțiile, care sunt iraționale” (ibid., p. 103). Respingând prejudecata „punctului arhimedic”, a startului apodictic și universal, care nu e decât iluzie sau tautologie, Camil Petrescu considera că filozofia își poate aborda obiectul plecând de la o experiență cu valoare suficient de generală ca să poată fi socotită ca absolută, acest „absolut” nefiind așadar decât unul funcțional. Acest tip de experiență el îl numește
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Teodor Mazilu. Nu prin „stil”, nici prin „spirit”, nici prin, hai să zicem, „mesaj”. Abundă și aici, ca în celelalte piese ale autorului, replicile scânteietoare, paradoxale, brizante ; ne ̀ ntâmpină și aici acea luciditate cinică, acea inteligență acidă, destrămătoare de iluzii sau, cum se zice, „demistificatoare”. Dar în celelalte piese „demistificarea” aceasta se manifestă virulent, având în subtext și chiar în text o mânie justițiară, demascatoare. Ipocrizia, impostura, ticăloșia, abjecția morală apar în piesele lui Mazilu (ca și în proza lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
noi carieră amețitoare (în sensul că-și amețește proferatorii), dar de fapt înseamnă a vedea fantasme. „A avea idei”, „a jongla cu ideile” trece drept apanajul minților superioare, ceea ce e desigur adevărat (Mazilu ne spune însă că superioritatea e o iluzie, cf. ibid., pp. 17 19) ; dar și mai adevărat este că ideile sunt apanajul proștilor. Ideile simplifică realitățile complexe ale vieții ; pe de altă parte, ideile complică realitățile simple ale vieții. În numele ideilor sunt ignorate, molestate sau distruse nenumărate chipuri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu brațul după umeri, traversam podul medieval din Lucerna, cu tablouri pline de scenele dansului morții. Podul despre care Arthur Schopenhauer a scris atât de entuziast - despre dansul morții în lumina clară a vieții, de puterea ei disimulată în jocurile iluziei. Apoi am mers mai departe și ne-am așezat în iarbă, privind cum pășteau liniștit turmele. Munții se vedeau în depărtare, albăstrui, deasupra lacului din care se înălțau aburi de răcoare. Aveam senzația că puteam ieși și intra din nou
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
complet foamea. Mă afund în narațiunea ce devine un fel de circulație sangvină într-un corp sideral pe care-l ridic scriind. În rest, sunt plictisită de noii mei prieteni, care vor să mă tragă în partidele lor politice cu iluzia că pot face ceva pentru țara pe care au părăsit-o și negat-o. Caut în prieteni, fie ei chiar numai colegi, acel „feeling” al lui Vaslav Nijinski, acea intuiție cognitivă care face posibil imposibilul - comunicarea spontană între oameni de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
apărusem. Mai Invazia luminii. Totul pare o explozie, după care puterile fizice sunt puse la o grea încercare. Am cumpărat flori: crini albi, roșii, crini galbeni de câmp și crini portocalii pentru a crea la masa de scris atmosfera potrivită, iluzia că sunt în apropierea naturii, muza mea fierbinte care dă energie și impulsul de a nu abandona nici o clipă un lucru început. Am citit undeva că pentru a crea ai nevoie de anumite calități de caracter: - Talent. - Curaj. - Ambiție. - Încăpățânare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu strângerea banilor pentru a plăti restul de datorii la bancă. Drumurile la Stockholm sunt albe, dis-de-dimineață, ca în compozițiile lui Arvo Pärt. Prezența zăpezii îmi calmează nervii în vibrație. Îmi lipsește iubirea, cea care poate totul, fie și ca iluzie și speranță de a vedea frumusețea vieții din nou. Prietenii mei literari sunt în locul iubirii? Birgitta (Trotzig) a venit îmbrăcată în roz, cu o vestă indiană, plină de farmec. Un înger deghizat! Mi-a dăruit o floare roșie de Crăciun
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în același timp violentă și voluptuoasă - marile tale comunicări, marile tale furii. Și când iubești toate astea, te simți bine singur când ești singur. Eu sunt foarte singur. Vacanța se termină mâine. Am primit mult soare, am înotat mult. Am iluzia că bateriile mele sunt încărcate din nou: o să vedem dacă ele vor ține bine în fața probelor care mă așteaptă. Am îndoielile mele! N-am primit decât o singură scrisoare de la tine de când ne-am despărțit, și asta mă întristează puțin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
toate ființele dragi mie. În legătură cu limba, citesc din Montaigne: „J’aime la langue, même ses verrues”. Da, iubesc limba, chiar și negii ei - negi din care ies șuvoaie de prospețime cum din bălți murdare flori curate, rupturi de niveluri dând iluzia unor începuturi de spirale. Lumea e armonie în dizarmonie. Citesc în presa franceză - Saddam e admirat, considerat curajos. Războiul - cea mai mare calamitate provocată de oameni, nimeni nu poate măsura durerea oamenilor, a animalelor și a întregii naturi. L-am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]