13,622 matches
-
timp, Elisabeta a fost curtată și de James Stuart, aghiotantul lui Albert, până când acesta a părăsit serviciul prințului pentru un loc de muncă mai bine plătit în industria petrolieră americană. În februarie 1922, Elisabeta a fost domnișoară de onoare la nunta surorii lui Albert, Prințesa Mary, cu vicontele Lascelles. O lună mai târziu, Albert a cerut-o din nou în căsătorie, dar ea l-a refuzat iarăși. În cele din urmă Elisabeta a acceptat să se căsătorească cu Albert, în ciuda temerilor
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
-o din nou în căsătorie, dar ea l-a refuzat iarăși. În cele din urmă Elisabeta a acceptat să se căsătorească cu Albert, în ciuda temerilor ei legate de viața în familia regală. Logodna a fost anunțată în ianuarie 1923, iar nunta a avut loc la 26 aprilie 1923 la Westminster Abbey. Elisabeta a devenit "Alteța Sa Regală Ducesa de York". Căsătoria Prințului Albert cu Elisabeta, care provenea dintr-o familie nobilă, dar nu regală, a fost un semn de modernizare a monarhiei
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
ei cea mai mică, în capela St. George la castelul Windsor. La cererea ei, după înmormântare, ghirlanda care a stat deasupra sicriului a fost pusă pe mormântul Războinicului Necunoscut în Mănăstirea Westminster, un gest care a imitat omagiul din ziua nunții ei. Deși fiind considerată unul dintre cei mai cunoscuți membri ai familiei regale din ultimul timp, care a ajutat la stabilizarea popularității monarhiei ca un întreg, Elizabeta a fost subiectul a diverse critici în timpul vieții ei. Afirmațiile conform cărora în timpul
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
religiei a afectat-o și era copleșită de noile împrejmuiri. S-a înțeles bine cu soarca sa, Maria Feodorovna, însă nu același lucru se poate spune despre cumnata sa Împărăteasa Elizabeth Alexeievna, soția Țarului Alexandru I. La câteva săptămâni după nuntă, Alexandra a rămas însărcinată. La 17 aprilie 1818 ea a născut primul ei copil, viitorul Țar Alexandru al II-lea al Rusiei iar anul următor ea a avut o fiică Marea Ducesă Maria Nikolaevna. După pierderea unei sarcini Alexandra a
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
fiu supraviețuitor. Felix a fost foarte atras de Irina, care era dispusă să-i înțeleagă trecutul sălbatic în timp ce părinții ei, nu. Cnd părinții ei și bunica maternă, Împărăteasa mamă Maria Feodorovna au auzit zvonuri în legătură cu Felix, au vrut să anuleze nunta. Multe din poveștiile pe care le auziseră le știau de la Marele Duce Dimitri Pavlovici, verișorul primar al Irinei, care era unul din cei mai buni prieteni ai lui Felix, și despre care se specula că ar fi avut o relație
Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315654_a_316983]
-
de la Marele Duce Dimitri Pavlovici, verișorul primar al Irinei, care era unul din cei mai buni prieteni ai lui Felix, și despre care se specula că ar fi avut o relație romantică cu Felix. Căsătoria Irinei cu Felix a fost nunta anului și ultima ocazie a societății ruse înaintea Primului Război Mondial. Noua familie Iusupov a plecat în luna de miere în Europa și în Orientul Mijlociu când a început războiul. Au fost reținuți în Berlin pentru scurt timp după începerea ostilităților. Irina a
Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315654_a_316983]
-
aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea de la mama
Pohorlăuți, Zastavna () [Corola-website/Science/315778_a_317107]
-
aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistiernicul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea de la mama
Grozinți, Hotin () [Corola-website/Science/315805_a_317134]
-
aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea de la mama
Bocicăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315824_a_317153]
-
1866 Marele Duce Alexei a fost ridicat la rang de locotenent. Și-a continuat cariera în marină servind ca ofițer la bordul fregatei "Alexander Nevski" și a făcut pe o croazieră pe Marea Mediterană până la Pireu. În Grecia a participat la nunta verișoarei sale, Olga Konstantinovna, cu regele George I al Greciei. În ianuarie 1870 Alexei Alexandrovici a devenit major potrivit legislației ruse. Evenimentul a fost marcat prin depunerea a două jurăminte: cel militar și jurământul de credință al Marilor Duci ai
Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315863_a_317192]
-
Prințesa Augusta s-a născut la Gotha, ca fiică a lui Frederic al II-lea, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg (1676-1732) și al Magdalenei Augusta (1676-1740). La vârsta de 16 ani, fără să vorbească engleza, a sosit în Marea Britanie pentru ceremonia de nuntă care a avut loc aproape imediat, la 17 aprilie 1736 la Capela Regală a Palatului St James din Londra. În ciuda diferenței de 12 ani dintre soți, au avut un mariaj fericit. Au avut nouă copii, ultimul născut după decesul lui
Prințesa Augusta de Saxa-Gotha () [Corola-website/Science/315877_a_317206]
-
Sora sa mai mică, Maria Carolina, s-a căsătorit cu regele Saxoniei. Maria Giuseppina s-a logodit cu prințul francez Louis Stanislas Xavier de Franța, Conte de Provence. Soțul ei a fost viitorul rege Ludovic al XVIII-lea al Franței. Nunta a avut loc prin procură la 16 aprilie 1771 în Sardinia și în persoană la 14 mai 1771 la Palatul Versailles. Un bal luxos a urmat nunta la 20 mai. Noua contesă de Provence era considerată urâtă, plictisitoare și ignorată
Marie Josephine de Savoia () [Corola-website/Science/315860_a_317189]
-
Provence. Soțul ei a fost viitorul rege Ludovic al XVIII-lea al Franței. Nunta a avut loc prin procură la 16 aprilie 1771 în Sardinia și în persoană la 14 mai 1771 la Palatul Versailles. Un bal luxos a urmat nunta la 20 mai. Noua contesă de Provence era considerată urâtă, plictisitoare și ignorată la curtea Franței. Astăzi știm că aceste zvonuri erau răspândite de susținătorii Mariei Antoaneta în rivalitatea care a apărut curând după ce fratele cel mic, contele de Artois
Marie Josephine de Savoia () [Corola-website/Science/315860_a_317189]
-
la 16 iunie curtea franceză din exil l-a proclamat pe soțul ei rege al Franței sub numele de Ludovic al XVIII-lea. În 1798, Marie Joséphine încă locuia în Germania împreună cu o prietenă. Ea a refuzat să participe la nunta nepoatei ei Marie-Thérèse Charlotte cu nepotul ei Louis Antoine d'Artois, duce de Angoulême. Marie Joséphine a murit de edem la Casa Hartwell, reședința engleză a familiei regale franceze exilate. Înconjurată în ultimele ei zile de curtea franceză, ea și-
Marie Josephine de Savoia () [Corola-website/Science/315860_a_317189]
-
auzul veștii, dar intervența oportună a lui Benedick clarifică situația și Claudio și Hero hotărăsc să se căsătorească. Pe parcurs, Benedick, mascat, o aude pe Beatrice exprimându-și opinia despre el. Furios, acesta o insultă în public. În așteptarea momentului nunții lui Claudio, Don Pedro pune la cale o farsă, împreună cu prietenii lor, pun la cale o farsă lui Benedick și Beatrice, care se aflau într-un conflict mai vechi, redeschis recent, și aceasta pentru a-i face să se îndrăgostească
Mult zgomot pentru nimic () [Corola-website/Science/315858_a_317187]
-
bună. Acesta îi aduce pe Don Pedro și Claudio la fereastra lui Hero de unde se observa cum Borachio și Margaret se iubeau la adăpostul nopții. Claudio crezând că era Hero care astfel trădase jurământul de fidelitate, ajunge ca în ziua nunții să o umilească, părăsind-o chiar în fața altarului. Hero este ascunsă de ceilalți membri ai familiei, care pretind ca aceasta ar fi murit de durere și rușine, datorită acuzației nefondate. Între timp, Benedick și Beatrice își mărturisesc dragostea reciprocă și
Mult zgomot pentru nimic () [Corola-website/Science/315858_a_317187]
-
312-318). O temă des întâlnită în opera lui Shakespere este adulterul, în special de către femeie. Multe personaje sunt obsedate de faptul că nu pot verifica loialitatea soției. Don Jon profită de temerile lui Claudio, ceea ce conduce la dezastruoasa scenă a nunții și Leonato însuși este dispus să creadă acuzațiile împotriva lui Hero, în absența unor dovezi solide. Un alt motiv prezent în piesă este un joc pe baza cuvintelor „nothing” (nimic) și „noting” (a remarca, a observa) care erau omofone la
Mult zgomot pentru nimic () [Corola-website/Science/315858_a_317187]
-
uitată sau ignorată de creștinii contemporani. Alte lucrări cu tematică teologică: "Studiul psihiatric al lui Isus" (1911), "Apostolul Pavel și interpreții săi", "Misticismul apostolului Pavel" (1930). Pe 11 aprilie 1908 lui Schweitzer îi revine onoarea de a oficia, ca preot, nunta la Theodor Heuss, ulterior președinte al Germaniei. Devine pasionat de muzică încă din copilărie. Ambii săi bunici au fost muzicieni, iar tatăl, preot luteran, de asemenea l-a inițiat în această artă. În perioada 1885 - 1893, studiază orga cu Eugène
Albert Schweitzer () [Corola-website/Science/315868_a_317197]
-
reprezentat pe regele Franței). La 4 noiembrie ea a părăsit Austria acompaniată de nobili și nobile germane și de arhiepiscopul elector de Trier. Odată ajunși în teritoriul francez, drumurile erau impracticabile din cauza ploilor constante; aceasta a cauzat decizia prin care nunta oficială urma să fie sărbătorită în micul oraș de frontieră Mézières-en-Champagne (acum Charleville-Mézières). Curios în legătură cu viitoarea soție, regele s-a îmbrăcat ca un soldat și a mers la Sedan, unde mireasa sa se afla în compania fratelui său mai mic
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
cu Henric. A fost mulțumit cu ceea ce a văzut. Regele Carol al IX-lea al Franței și Arhiducesa Elisabeta de Austria s-au căsătorit oficial la 26 noiembrie 1570 la Mézières; ceremonia a fost ținută de Charles, Cardinal de Bourbon. Nunta a fost celebrată cu multă pompă și extravaganță în ciuda datoriilor financiare ale Franței. La 25 martie 1571 Elisabeta a fost încoronată ca regină a Franței de arhiepiscopul de Reims la biserica St Denis. Noua regină și-a făcut intrarea oficială
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
mesaje poporului grec. Paul s-a întors în Grecia în 1946. El a urcat pe tronul Greciei în 1947, după decesul fratelui său mai mare, George al II-lea, în timpul războiului civil grec. În 1947 n-a putut ajunge la nunta verișorului său primar Prințul Filip, Duce de Edinburgh cu viitoarea regină Elisabeta a II-a a Regatului Unit deorece suferea de febră tifoidă. În 1959, a suferit o operație de cataractă iar în 1963 o operație de apendicită. La sfârșitul
Paul I al Greciei () [Corola-website/Science/316524_a_317853]
-
la ortodoxism și a luat numele de Marea Ducesă Alexandra Iosifovna, care reflecta numele tatălui ei "Joseph". Alexandra și Constantin s-au căsătorit la Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, la 11 septembrie 1848. Constantin a primit ca dar de nuntă de la părinții săi palatul Marble. Strelna di Golful Finlandei, pe care Constantin o moștenise la vârsta de patru ani, a devenit reședința de la țară a cuplului. Marii Ducese Alexandra Iosifovna i-a plăcut să se ocupe de grădina de la Strelna
Alexandra de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/316523_a_317852]
-
Premiul AJTR 2010 (Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România) pentru coordonarea celor 7 volume din "Poveștile bucătăriei românești" de Radu Anton Roman (ediție ilustrată), Editura Jurnalul & Editura Paideia, 2010. Are în pregătire volumul "Meniuri de la botezuri, logodne și nunți regale". Despre cărțile sale s-au pronunțat: Laurențiu Ulici , Ion Rotaru , Cezar Ivănescu , Eugen Budău, Ion Murgeanu , Vlad Sorianu , Cornel Galben , Radu Cârneci, Ion Cocora, Grigore Traian Pop , Nicolae Dan Fruntelată , Ștefan Vida Marinescu , Marius Manta , Ioan Lazăr , Constantin Călin
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
Ptolemaida fără vărsare de sânge. Bălaș a ajuns la un acord cu Ionatan Hasmoneul, prin care a obținut sprijinul militar al evreilor în lupta contra rivalului sau. În anul 150 î.H Ptolemaida a fost scena unei reuniuni internaționale deosebite: nuntă noului rege seleucid învingător Alexandros Bălaș cu prințesa Cleopatra Thea, în prezența tatălui acesteia, regele Ptolemeos al VI-lea. La nunta a fost invitat și Ionatan Hasmoneul, marele preot al Ierusalimului. Dar după moartea lui Alexandros Bălaș în 145 î
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
evreilor în lupta contra rivalului sau. În anul 150 î.H Ptolemaida a fost scena unei reuniuni internaționale deosebite: nuntă noului rege seleucid învingător Alexandros Bălaș cu prințesa Cleopatra Thea, în prezența tatălui acesteia, regele Ptolemeos al VI-lea. La nunta a fost invitat și Ionatan Hasmoneul, marele preot al Ierusalimului. Dar după moartea lui Alexandros Bălaș în 145 î.H, războiul civil dintre Seleucizi a reizbucnit, de data aceasta între comandantul rebel Diodotos Trifon, în tabăra căruia se află Antiohos
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]