14,344 matches
-
știi despre zilele lipsă ale Daliei“, „Zi-mi ce știi“, „Zi-mi ce ți-au spus fetele tale“. Iar Issler îi răspunsese: „Te știu pe tine. De la Moravuri“. Mi-am amintit de tremurul mâinilor lui Fritzie din seara aia, un pic mai devreme. Mi-am amintit cum se răstise la Lorna Martilkova: „Te prostituai împreună cu Dalia, nu-i așa, fetițo? Ia zi tu, când ai văzut-o ultima oară?“ Și apoi lovitura de grație: Fritzie și Johnny Vogel șușotind în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am dat seama imediat că-i vorba de niște polițiști, tată și fiu. Îmi dau banii, tinerelul suferă de halitoză, dar mi s-au întâmplat chestii și mai nasoale. Îmi spune cum îl cheamă pe tăticu’ și mă sperii un pic, dar tăticu’ se făcuse nevăzut, iar puștiul e atât de jalnic, că m-am gândit că pot să am grijă de el. Sally își aprinse o altă țigară. Russ mi-a întins fotografiile de la Personal ale celor doi Vogel. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
locul, o să-mi fac treaba și-o să vă las în pace. Jane Chambers mă conduse într-un foaier lambrisat și plăcut. — Biroul din capătul sufrageriei. O să vezi banda galbenă. Acum te rog să mă scuzi, vreau să mă ocup un pic de grădină. A plecat, tamponându-și ochii. Am găsit camera, am trecut peste bandă și m-am întrebat de ce nenorocitul s-a sinucis într-un loc unde cei dragi vor vedea sângele împroșcat. Aducea cu un caz clasic de sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fi fost într-un alt moment. Jane zâmbi și oftă. — Bucky, asta-i tot ce-mi poți oferi? Am oftat și eu. Cred că asta-i ceea ce ți-ar putea oferi oricine. — Știi, ești nițel cam voyeur. — Iar tu un pic clevetitoare. — Touché. Haide, te conduc. În drum spre ușă ne-am ținut de mână. În holul de la intrare clovnul cu gura crestată îmi atrase din nou atenția. I-am făcut semn spre el și am comentat: — Dumnezeule, e înfiorător! — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am primit cel mai larg sortiment de negații sincere din toată cariera mea de polițist. Fiecare doctor - și cetățean de nădejde - cu care am discutat m-a convins și mai mult că amicul franțuzului trebuie să fi fost măcar un pic escroc. După ce am înfulecat un sandviș pe post de prânz, m-am apucat de indivizii dubioși. Aiuriții cu ierburile erau cu toții chinezi. Ghicitorii erau jumătate femei, jumătate niște amărășteni la locul lor. Am luat de bune toate negațiile lor pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Cu ce vă pot ajuta? Am niște întrebări legate de un caz mai vechi, la care ați colaborat cu Omuciderile. — Aha. Să-nțeleg că lucrați la Biroul Omucideri? — Nu, la Patrulă, la secția Newton. Meeks se așeză la birou. — Un pic cam departe de jurisdicția ta, nu-i așa? Iar secretara mi-a spus că ești detectiv. Am închis ușa și m-am sprijinit de ea. — Este o problemă personală. — Atunci îi vei depăși pe cei douăzeci de caralii negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
părul. — Am aflat că filmul porno cu Betty și Linda n-a fost făcut în Tijuana. A avut Georgie vreo legătură cu el? Îmi răspunse Madeleine, iar vocea ei avea timbrul pe care îl avusese cea a lui Emmett un pic mai devreme, când încerca să mă amețească: — Nu. M-am întâlnit cu Linda la La Verne’s Hideaway și ea mi-a povestit că are nevoie de un loc unde să toarne un filmuleț. M-am prins imediat despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu venusiene? Nu toți aveau această posibilitate, bineînțeles, unii pentru că nu fuseseră programați s-o aibă, alții pentru că fuseseră programați s-o aibă, ca să muncească mai mult pentru a și-o putea satisface; însă luându-se cu munca, azi un pic, mâine mai mult, până la urmă uitau de ce munceau. Și munceau, nu glumă. Ora H, ora decolării, sosi. Cu un scrâșnet, nava spațială multifuncțională „Bourul” se desprinse de pilonii care-o susțineau și, în câteva secunde, accelerând din principiu, se înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cea mai importantă problemă din viața ei era să afle unde ascunsese Lea mierea. Lea, măgărița care niciodată n-ar fi împărțit mierea cu ea, pentru că o ascundea pentru musafiri și îi dădea doar smiorcăitei de Bilha să guste un pic. Singurul lucru la care se mai putea gândi Rahela acum era străinul păros ai cărui ochi se întâlniseră cu ai ei și acel fior de recunoaștere reciprocă o zguduise până în străfunduri. Rahela știa ce spune Lea, însă faptul că încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că Iacob era bolnav doar ca să-l mai țină încă un an la pieptul ei, după ce-l înțărcase pe fratele lui. Nașterea celor doi gemeni aproape o omorâse pe Rebeca, care sângerase atât de mult încât nu mai rămesese nici un pic de vlagă în ea pentru un alt copil. Când înțelesese că nu va avea niciodată o fiică, începuse să-i spună poveștile lui Iacob. Rebeca îi băgase în cap lui Iacob că averea lui Esau i se cuvenea lui, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
familiei și ea însăși își dorea copii, ca toate celelalte. Doar că ar fi vrut să facă râul să curgă în sensul dorit de ea. Și n-ar fi stricat s-o facă pe drăguța de Rahela să sufere un pic. Zilpa bănuia că Rahela e înspăimântată de noaptea nunții și o încuraja să-și spună temerile. Sora mai mare suspina și dădea din cap aprobator în timp ce Rahela îi dezvăluia cât de puține știa despre mecanica sexului. Nu se aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiii se înmulțeau și turmele lui Iacob aduceau tot mai multă lână de tors. Dar Lea nu era geloasă în felul ăla stupid în care sunt geloase fetele în cântecele de amor, acelea care mor de dor. Nu era nici pic de amărăciune în tristețea Leei când Iacob se culca cu celelalte neveste ale lui. Cu adevărat îi iubea și pe ceilalți fii ai lui și-i avusese aproape pe toți la sânul ei la un moment dat. Știa că Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
turmele. Mie mi se părea că poveștile femeilor erau mai drăguțe, dar Iosif le prefera pe cele ale tatălui nostru. Conversațiile noastre nu erau tot timpul așa de elevate. Împărțeam secretul sexului și al nașterii și râdeam între noi, un pic speriați, când ne gândeam că părinții noștri se purtau la un moment dat ca câinii în țărână. Îi bârfeam la nesfârșit pe frații noștri și urmăream cu atenție rivalitatea dintre Simon și Levi, care se putea transforma într-un scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
turme. Fiul cel mic și fetița Uznei se încurcau în picioarele mamei lor, iar Zibatu își căra bebelușul într-un fel de plasă agățată de centura de la brâu. Eu mi-am început drumul alături de Zilpa, încercând să mai îndepărtez un pic tristețea care plutea în jurul ei, dar cum n-am reușit în nici un fel, m-am dus înspre mama și Bilha, care erau ocupate și ele cu planurile pentru mesele zilnice și nu prea mă băgau în seamă. Așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Cei patru câini alergau și ei în jurul turmelor, cu urechile fluturând. Își ridicau ochii lor maronii de la oi și capre doar când se apropia Iacob și se înghesuiau lângă stăpânul lor în speranța că mâna i se va opri un pic pe blana lor și că îi vor auzi vocea. Iuda, care avea grijă de întreaga tabără din spate, mergea ultimul, atent la eventualii răzlețiți. Eu m-aș fi simțit cu totul izolată acolo, fără un om cu care să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
al lui Esau și vărul meu, care semăna atât de mult cu Iuda că a trebuit să-mi duc mâna la gură ca să nu scot un țipăt de uimire. Era la fel de roșcovan și de arătos ca Iuda, doar că un pic mai înalt, la fel de înalt ca Ruben. Avea de altfel gesturile lui Ruben atunci când vorbea, cu capul puțin aplecat într-o parte, cu mâna stângă în șold și cu mâna dreaptă gesticulând, în timp ce ne spunea noutățile pe care le așteptam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
găsit atât de multe noi roade încât am umplut repede coșul pe care îl ducea Tabea. Dar am hotărât între noi că mamele noastre n-aveau de ce să știe că făcusem treaba atât de repede, așa că ne-am bucurat un pic de libertatea rămasă, ne-am băgat cu picioarele în apă și am început să schimbăm între noi miile de povești care compun memoria fiecărei copilării. Când i-am spus că-mi plac brățările de bronz pe care le avea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îl simte o mamă. Apoi, bunica s-a ridicat și a arătat spre Lea, s-o urmeze în camera mai ferită din marele cort, acolo unde lămpile ardeau cu ulei înmiresmat și tapiseriile străluceau. Noi, restul, am mai stat un pic până ne-am dat seama că pentru noi întâlnirea se terminase. Interogatoriul pe care Bunica i l-a făcut mamei a ținut până noaptea târziu. Mai întâi, Rebeca s-a uitat cu atenție la nora ei, trădându-și astfel vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
puțin respectuoase, așa că o evitam pe mama și mă adăposteam pe lângă războiul de țesut al Zilpei unde era liniște sau în jurul vocii blânde a Bilhei. Am ajuns chiar să dorm în cortul Rahelei, ceea ce trebuie s-o fi durut un pic pe Lea. Inna, care, acum îmi dădeam seama, trebuie să fi fost cel puțin la fel de bătrână ca Bunica, mă certa pentru că o făceam pe mama să sufere. Dar eu eram prea tânără ca să-mi dau seama că cea care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că fiica ta n-ar merita chiar și mai mult. Spune ce vrei și asta vei avea, pentru că fiul meu o iubește pe fată. Și am înțeles că și ea îl vrea, de asemenea, iar aici Hamor a zâmbit un pic prea larg pentru gustul lui Iacob. Nu-i plăcea să se vorbească despre fiica lui așa nerușinat, chiar dacă îi era oarecum greu să-și dea seama cum arăta exact fiica lui. Tot ce își putea aminti era o imagine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sora mea, a zis ea. Rahela a dus-o acolo. Rahela e cea care are ochi pentru oraș, nu eu, bărbate. Întreab-o pe nevasta ta. Vorbele mamei mele aveau gustul amar al fierii. Mă întreb dacă s-a gândit vreun pic la mine atunci. O fi chinuit-o întrebarea dacă am consimțit sau am țipat, o fi tânjit să afle dacă plângeam sau înfloream? Dar din vorbele ei nu răzbătea decât pierderea unei fete, dusă în oraș unde avea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
căsătorii între copiii lui și cei din Salem, de atunci încolo. Hamor și-a pus mâna sub coapsa lui Iacob, iar Iacob l-a atins de asemenea pe rege și logodna mea a fost pecetluită fără un zâmbet și fără pic de satisfacție. În aceeași noapte, Shalem s-a furișat din cortul tatălui său și s-a întors înapoi în patul nostru cu știrile. - De acum ești o femeie măritată și nu o fată nenorocită, a șoptit el, trezindu-mă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
N-o cunoșteam, dar mâinile ei erau la fel de ușoare și de pricepute așa cum îmi imaginam că trebuie să fi fost ale Innei. Îmi sufla în față, ca să nu-mi țin respirația când venea durerea și chiar m-a făcut un pic să râd și să suflu și eu în fața ei. Cele patru femei stăteau de vorbă peste capul meu când durerile se micșorau, iar când creșteau iar, începeau să murmure încurajări. Îmi puneau suc de fructe în gură și mă ștergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Kush. Re-mose l-a adus pe venerabilul maestru în grădină să ne cunoaștem, dar el de-abia și-a aplecat privirea înspre mama cea de joasă speță a elevului său favorit. După ce au plecat, eu am rămas gândindu-mă, fără pic de compasiune, dacă bătrânul acela va supraviețui unei călătorii așa de lungi. CAPITOLUL TREI Benia trimisese cutia așa cum promisese, dar eu n-am fost acolo ca s-o primesc. Când o adusese la poarta grădinii, i se spusese fără menajamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mea cu Re-mose s-a slăbit. După ce Nakht-re s-a stins, soția lui s-a dus să locuiască cu fratele ei, undeva în nord, în Deltă. Casa urma să fie dată unui alt scrib. Dacă Re-mose ar fi fost un pic mai bătrân și mai obișnuit cu politica templului, i s-ar fi dat acest post. Dar în loc de asta, a fost ales unul dintre rivalii lui Nakht-re. Cea mai mare parte a personalului rămânea pe loc, iar bucătăreasa mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]