12,787 matches
-
Poate că gîndea (ca și Henric IV al Franței) că, dacă Bucureștiul "nu merita o liturghie", merita măcar o promisiune sau două. Cînd a văzut, după sosirea lui, că întoarcerea sa era binevenită, a început destul de curînd să-și renege promisiunile 15. La 12 august 1930 s-a întors și madam Lupescu, folosind pașaportul soției economistului Mihai Manoilescu 16. Odată cu întoarcerea lui Carol, Iorga a văzut ivindu-se o posibilitate "de a sluji România". După plecarea liberalilor de la putere (cu excepția lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Multe dintre mandatele "Uniunii naționale" erau completate conform principiului corporativ. După alegeri, comuniștii, care candidaseră în cadrul "Blocului Țăranilor și Muncitorilor", au fost eliminați din administrație printr-un vot al Camerei care le invalida mandatele. Toate acestea erau în discordanță cu promisiunea repetată a lui Iorga că va accepta puterea numai dacă va beneficia de sprijinul poporului. Iorga l-a făcut senator pe Sadoveanu, descoperirea lui literară. Și-a reluat relațiile personale cu A. C. Cuza, făcîndu-l și pe acesta senator. L-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Escapadele lui erau de notorietate publică. S-a îndrăgostit de domnișoara Doleti Dumitrescu, fiica unui viticultor din Tohan, județul Buzău. Primarul i-a căsătorit, ceea ce a provocat un scandal. A promis că va pleca din România, dar și-a încălcat promisiunea făcută lui Iorga și lui Argetoianu. După căsătoria aceasta morganatică, Iorga și Argetoianu s-au angajat față de rege (și de Regina Maria) că prințul Nicolae va părăsi țara. Carol, a cărui viață particulară nu era deloc ireproșabilă, era intolerant față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de luptă, Garda de Fier, îndreptată "împotriva comuniștilor evrei". În realitate, aceasta era menită să apere mișcarea de aparatul represiv al regimului. Ce reprezenta mișcarea lui Codreanu? Codreanu sublinia că organizația lui nu era "partid". Partidele politice deveniseră odioase cu promisiunile lor nerespectate, campaniile lor politice și corupția lor. Atunci cînd i s-a cerut să-și prezinte "programul", Codreanu a declarat că organizația sa este o "mișcare" și a respins cu indignare conceptul ca pe ceva sinonim cu programele nerespectate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al Treilea Reich constituia un val oceanic atît al prezentului, cît și al viitorului, reprezentînd o ordine nouă și de alt tip în Europa! Și poate în lumea întreagă! Cu toate că pentru mult prea mulți români democrația devenise identică cu corupția, promisiunile electorale nerespectate și problemele nerezolvate au dus la tragerea unor concluzii de o altă factură. Unii își pierduseră credința în democrație, dar rămîneau prooccidentali în interesul integrității României Mari. Iorga, regele și mulți alți români deținînd poziții oficiale făceau parte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Fără România nu putem declanșa campania" (citat de Lebedev, op. cit., p. 53 și de "Pravda"/14 mai 1938). Iar în aprilie 1938, Hitler îi spunea încă o dată ambasadorului român că are numai interese economice în statele balcanice și își reafirmă promisiunea făcută anterior lui Gheorghe Brătianu de a ține piept pretențiilor revizioniste ale ungurilor" (citat de profesorul Hillgruber, op. cit., p. 118). Iorga era mai puțin decît entuziast în legătură cu considerarea României drept un Rohstoffszone sau Südostraum: "Noi nu sîntem o piață, ci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că "preferă să nu se bucure de acest fel de drepturi" și că vrea "să se expatrieze". I-a cerut în mod expres lui Călinescu să-l informeze pe rege despre acest lucru, specificînd furios: "Goga nu și-a respectat promisiunea pe care mi-a făcut-o în privința minorităților"45. La începutul lui ianuarie, fiul lui Cuza, Gheorghe, l-a vizitat pe Iorga și l-a asigurat că "nu este deloc nevoie să respectăm Constituția, din moment ce ea nu corespunde opiniei publice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
genocidul, dar ca istoric se apropie periculos de mult de ideea de a-l considera drept un mijloc de creare a unui stat național într-o regiune multinațională. Oricît de condamnabile ar fi aceste naționalisme disperate, nu trebuie să uităm promisiunile nerespectate ale "Cartei Atlanticului" din timpul ultimului război mondial și realitățile crude de la Yalta și din timpul războiului rece. Și numai de atunci. Așa cum comenta recent tragedia din Balcani "Time Magazin", " Există nu puțini nostalgici ai Războiului Rece" care nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unul dintre cei pe care Iorga "îi făcea plăcere să-i urască" 60 Memorii, vol. VI, pp. 189 și 199 61 Op. cit., vol. VII, pp. 156 și 176 62 Iorga, Credința mea, p. 196. Dr. Angelescu era vinovatul de încălcarea promisiunilor lui Iorga față de minorități. Dar ungurii ardeleni l-au învinuit pe Iorga. Așa cum scria unul dintre aceștia, în timpul administrației Iorga, nu a fost permisă tipărirea nici unui manual în limba maghiară. Lájos Gáldi, Iorga, "Magyar Szémle", nr. 40, pp. 40-47 63
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
distinctă și peiorativă. Dar la nivel local afiliațiile și opozițiile din timpul războiului erau mai complicate și mai obscure decât sugerează etichetele sumare de după război: „colaborare” și „rezistență”. De exemplu, unii flamanzi din Belgia ocupată s-au lăsat ispitiți de promisiunea autonomiei (o ocazie de a scăpa de monopolul elitei francofone asupra statului belgian) și au sprijinit ocupația germană, repetând astfel o greșeală din primul război mondial. Aici, ca și În alte părți, naziștii au jucat cu plăcere cartea alianței, câtă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aferente de securitate socială, stabilizare a venitului și ocupare a forței de muncă. Astăzi, când putem examina previziunile greșite ale primilor reformatori postbelici, este ușor să le minimalizăm sau chiar să le ignorăm realizările. În doar câțiva ani, multe dintre promisiunile NHS s-au dovedit prea costisitoare pentru a mai putea fi Îndeplinite, calitatea serviciilor a scăzut de-a lungul anilor și, cu timpul, a devenit clar că anumite ipoteze fundamentale - inclusiv prognoza optimistă a ocupării integrale a forței de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anul următor. Termenii acordului franco-american negociat la Washington În mai 1946 erau oarecum mai rezonabili. Pe lângă anularea unei datorii de 2,25 miliarde de dolari (Împrumuturi din timpul războiului), francezii au obținut credite de sute de milioane de dolari și promisiunea unor Împrumuturi viitoare cu dobândă redusă. În schimb, Parisul a promis să renunțe la tarifele de import protecționiste, facilitând intrarea pe piață a produselor americane și din alte țări. Ca și Împrumutul britanic, acest acord promova interesele americane: un comerț
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
competiție cu noi pe piața mondială și care, exact din această cauză, va fi capabilă să cumpere produsele noastre În cantități substanțiale”. În câteva cazuri existau Însă și beneficii imediate: În SUA, sprijinul sindicatelor pentru Plan a fost obținut În schimbul promisiunii că toate transporturile de produse din Statele Unite se vor face cu nave americane, Încărcate de docheri americani, membri ai sindicatului AFL-CIO. Dar aceasta era una din rarele situații când SUA obținea un avantaj direct și imediat. Dulles avea dreptate: Planul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În cazul unei noi agresiuni germane”, În vreme ce politicienii europeni se simțeau din ce În ce mai expuși pericolului sovietic. În această privință erau extrem de vulnerabili: așa cum avea să-și amintească Dirk Stikker, ministrul de Externe al Olandei, „noi, În Europa, nu aveam decât o promisiune verbală a președintelui Truman privind sprijinul american”. Noua abordare față de Washington a fost inițiată de britanici. Într-o cuvântare din Parlament, la 22 ianuarie 1948, Bevin promisese că Marea Britanie va coopera cu vecinii continentali pentru o strategie de apărare comună
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar mai fi fost nevoie de o uriașă prezență militară americană staționată pe termen nelimitat În inima Europei - oamenii politici și strategii militari deopotrivă așteptau cu nerăbdare clipa În care Europa va putea să se apere singură, sprijinită doar de promisiunea americană a unei revanșe nucleare masive În cazul unui atac sovietic. După cum reamintea Eisenhower În 1953, prezența Statelor Unite În Europa fusese dintotdeauna doar „o soluție temporară pentru a le reda Încrederea și siguranța prietenilor noștri de dincolo de Atlantic”. Dorința americanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
hotărî Într-o bună zi să plece. Washingtonul s-a străduit Întotdeauna să asigure autoritățile de la Bonn că aveau sprijinul neprecupețit al Statelor Unite, dar când Zidul a fost construit cu Încuviințarea tacită a americanilor, neliniștea vest-germană a crescut. Au urmat promisiuni repetate de la Washington că Statele Unite nu Își vor părăsi niciodată zona - de unde declarația lui Kennedy, Ich bin ein Berliner (sic), din iunie 1963. Cu 250.000 de soldați În Europa În 1963, americanii, ca și rușii, nu se grăbeau, evident
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Sinai. Între timp, britanicii și francezii și-au anunțat retragerea din Suez, care a durat până pe 22 decembrie. Marea Britanie, ale cărei rezerve de lire sterline și dolari scăzuseră cu 279 de milioane de dolari În decursul crizei, a primit promisiuni de ajutor financiar din partea americanilor (concretizat sub forma unei linii de credit de 500 de milioane de dolari de la Banca Americană de Import-Export). La 10 decembrie, FMI a aprobat un Împrumut de 561,47 de milioane de dolari pentru Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a intra În CEE. Principalul interes economic al Franței Într-o piață europeană comună era accesul preferențial pe care aceasta l-ar fi permis pe piețele străine - Îndeosebi cea germană (ori britanică) - pentru carne, lactate și cereale. Acesta, Împreună cu promisiunea menținerii subvențiilor și un angajament din partea partenerilor europeni că vor cumpăra producția agricolă excedentară, a convins Adunarea Națională să voteze pentru Tratatul de la Roma. În schimbul deschiderii pieței interne pentru exporturile industriale ale Germaniei, francezii au obținut practic mutarea sistemului lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau să obținem un consens În favoarea conducerii”. În Italia, ca și În Franța, Marea Britanie și mai peste tot, membrii de partid tineri și educați au plecat În valuri 17. Ca și intelectualii de stânga necomuniști, ei fuseseră atrași atât de promisiunea reformelor poststaliniste În URSS, cât și de Însăși revoluția maghiară, cu consiliile ei muncitorești, inițiativele studențești și ideea că până și un partid aflat la putere În blocul sovietic se putea adapta și putea asimila noi direcții. Hannah Arendt, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era că supușii deziluzionați ai unui regim discreditat nu puteau să privească spre zări mai luminoase sau să reaprindă flacăra credinței revoluționare de la văpaia revoltelor țărănești de pe tărâmuri Îndepărtate. Ei erau forțați să trăiască În și cu regimurile comuniste, În promisiunile cărora nu mai credeau. Est-europenii au simțit evenimentele din 1956 ca pe o condensare a dezamăgirilor acumulate În timp. Speranțele lor legate de comunism, reînnoite pentru scurtă vreme de promisiunea destalinizării, au fost făcute scrum; la fel și nădejdea În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau forțați să trăiască În și cu regimurile comuniste, În promisiunile cărora nu mai credeau. Est-europenii au simțit evenimentele din 1956 ca pe o condensare a dezamăgirilor acumulate În timp. Speranțele lor legate de comunism, reînnoite pentru scurtă vreme de promisiunea destalinizării, au fost făcute scrum; la fel și nădejdea În ajutorul Occidentului. Dacă dezvăluirile lui Hrușciov despre Stalin ori mișcările ezitante de reabilitare a victimelor terorii sugeraseră până În acel moment că ideologia comunistă conține sâmburele schimbării și eliberării, după evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
gulaș” care a rezultat a Întărit stabilitatea Ungariei, iar amintirea lecției a asigurat, cel puțin În următorul deceniu, stabilitatea În restul blocului. Această stabilitate a avut Însă prețul ei. Sistemul socialist pierduse, pentru cei mai mulți oameni care trăiau sub comunism, toate promisiunile radicale, utopice și vizionare cu care fusese asociat odinioară și care erau o parte din atracția sa - În special pentru tineri - nu mai departe de Începutul anilor ’50. Devenise acum doar un mod de viață care trebuia Îndurat. Ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exagerat clasa de mijloc - părea acceptabil pentru cei mai mulți fiindcă era, cel puțin În aparență, egalitarist. Cea mai importantă reformă a guvernului laburist În anii ’60 - introducerea studiilor secundare generaliste și desființarea examenului de admitere În școli și licee de elită, promisiune laburistă mai veche pe care Attlee a ignorat-o judicios după 1945 - a fost Întâmpinată favorabil nu atât pentru meritele-i intrinseci, cât pentru că era „antielitistă” și, prin urmare, „dreaptă”. Din același motiv, guvernele conservatoare au dus chiar mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un vid construit pe un abis: chiar și acasă - sau mai ales acasă - nimeni nu voia să vorbească despre „asta”. Părinții lor, germanii născuți Între 1910 și 1930, nu refuzau doar să discute trecutul. Sceptici În fața marilor idei și a promisiunilor politice, ei se concentrau permanent, cu o anumită crispare, pe confortul material, stabilitate și respectabilitate. După cum pricepuse Adenauer, identificarea lor cu „Vestul” și cu America reprezenta În primul rând un refuz de a asuma apăsătoarea „germanitate”. Efectul era că, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a clădi o Încredere intercomunitară care să-i permită provinciei să se administreze singură s-a izbit de suspiciune și intransigență de ambele părți. Catolicii, chiar dacă nu se dădeau În vânt după propriii extremiști armați, aveau motive istorice să suspecteze promisiunile de egalitate civică și diviziune a puterii lansate de conducerea protestantă a Ulsterului. Aceasta din urmă, dintotdeauna reticentă când venea vorba de concesii reale pentru minoritatea catolică, se temea acum cu adevărat de „provizoriii” Înarmați. Fără prezența militară britanică, provincia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]