13,489 matches
-
educator-manager și lider recunoscut al clasei, se pot contura mai multe categorii de argumente. Pornind chiar de la sensul originar (lat. augere -a înmulți, a îmbogăți, a face să crească; auctor cel care inițiază, mijlocește asemenea influențe pozitive), deducem că rolul purtătorului de autoritate (educatorul) este de a răspunde de acțiunile de susținere a formării, dezvoltării, dar și de persoana asupra căreia se acționează-educatul. Și cu cât vârsta, experiența lui sunt mai mici, cu atât responsabilitatea acestui rol este mai mare, pregătind
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și de persoana asupra căreia se acționează-educatul. Și cu cât vârsta, experiența lui sunt mai mici, cu atât responsabilitatea acestui rol este mai mare, pregătind progresiv autonomia, libertatea conștientă a viitorului tânăr și apoi afirmarea deplină a adultului. Educatorul este purtătorul unei autorități pedagogice aici, nu a altei categorii de putere, concepută științific, acțional-situativ și el trebuie s-o respecte, s-o aplice eficient, prin acțiunile sale manageriale și în leadership. De aici și nevoia formării și afirmării unor capacități și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și în leadership. De aici și nevoia formării și afirmării unor capacități și competențe anume, pentru "a purta" cu succes autoritatea cu care a fost investit prin statut și pe care și-a asumat-o. El este astfel mai ales purtătorul unei autorități funcționale, de competență pedagogică și managerială, dar nu prin însușirea și exploatarea peste limită a autorității formale în sine, cu efecte negative asupra dezvoltării educaților, ca generatoare de conflicte și randament scăzut. De aici și sensul peiorativ de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prin însușirea și exploatarea peste limită a autorității formale în sine, cu efecte negative asupra dezvoltării educaților, ca generatoare de conflicte și randament scăzut. De aici și sensul peiorativ de astăzi al "stilului autoritar", ca exagerare a posturii doar de purtător al autorității formale, rigide. Acest sens căpătat fie prin exagerare, fie prin limitare empirică, fie prin utilizarea greșită (constrângere, forță, supunere necondiționată) nu elimină însă rolul adevărat, rațional, conștient, controlat, reglat al autorității responsabile. Dar acest aspect mai atrage atenția
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și Anderson, 2005, pp. 1-27; Kosby, 2005, pp. 3-31; Mertler, 2005, pp. 22; Paquay et al, 2006, pp. 22-23; Reason și Bradbury, 2006). Tabel 23: Acțiunea-formare-cercetare a educatorului Criterii Cercetarea-acțiune-formare expertă Acțiunea formare-cercetare a practicianului Definire • Este un macro-concept, ca purtător de complexitate, pentru că are fundamentare, funcții, finalități, elemente operative, metodologii, instrumente. • Sistem de acțiuni de cercetare a soluțiilor pentru transformarea, ameliorarea practicii educaționale. • Implică o proiectare a lor în spirală și antrenează pe toți cei • Își are originea în metoda
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
eminentul pictor-pedagog Catul Bogdan îmi spunea că mâna are MEMORIE. Toate exercițiile noastre după nud duc la memorizarea formelor anatomice, dar și observațiile noastre zilnice se stochează în memoria vizuală și mai departe, prin schițe, în memoria mâinii. Artistul devine purtătorul unei averi secrete singulare, și nimeni nu bănuiește asta. (H. Focillon). Munca inspirată a artistului face din creion, din pensulă sau din daltă o prelungire a mâinii sale, căreia îi transmite întreaga sa vibrație în fața naturii. După ani de trudă
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ar fi avut mai multă rezonanță în societățile occidentale. Dar pe măsură ce... popoarele non-occidentale au devenit mai puternice ... iar liderii occidentalizați ai primilor ani de independență au fost înlocuiți în multe țări de noi lideri mai reprezentativi ai forțelor indigene locale, purtătorii de cuvânt ai lumii a treia au devenit liberi să adopte o retorică ce lasă deoparte valorile occidentale... sau le interpretează diferit. Astăzi există îndoieli legitime asupra măsurii în care cererile emise de coaliția Lumii a Treia sunt compatibile cu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
miere”.) Adevărul umblă cu capul spart. Cine cutează să spună adevărul poate lesne umbla bătut ca mărul. Pentru că, de cele mai multe ori, adevărul exprimat rănește, fiind „urma dreptății”: „Cine ascunde adevărul, acela vinde minciuna”.) Adevărul nu caută milă. (Adevărul fiind un purtător și apărător, În același timp, al „dreptății” și al „binelui”, puterea Îi vine din el Însuși; el n-are nevoie de interpretări favorabile sau de concesii.) „Multe dintre femei nu plâng moartea iubitului atât din dragoste, cât din dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Acest lucru este redat și În proverbul: „Puțin, dar bun”.) Mihai Eminescu a surprins, În termeni plastici, antiteza dintre simpla acumulare, realizată de spiritele amorfe și convenționale, și efervescența intelectuală caracteristică spiritelor creative: „Oamenii Învățați, dar fără talent propriu, adică purtătorii științei moarte, mi-i Închipuiesc ca o sală Întunecată cu o ușă de intrare și una de ieșire. Ideile străine intră printr-o ușă, trec prin Întunericul sălii și ies prin cealaltă, indiferente, sigure și reci... Capul unui om de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un rol atât de important În viața unor oameni? Suntem, desigur, În fața unui proces de idealizare: simbolurile, de genul celor menționate, nu reprezintă altceva decât Învestirea unor semne (obiecte) cu așteptările, dorințele, aspirațiile puternice ale cuiva. Altfel spus, simbolul devine purtătorul unui sens intim al persoanei, de regulă al unui sens afectiv deosebit de important. Din această Învestire decurge apoi și acea convingere În virtutea simbolului respectiv de a putea realiza dorința care-l Însuflețește sau aspirația cu care este Încărcat. Evident că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
iubită, învingătorul și ratatul, sportivul superb și bolnavul de cancer. Este împăratul, care râde cu un ochi, iar cu celălalt plânge. Dar lui, celui beat de bucurie la înverzirea pădurii, trebuie să i se ierte lacrimile de la căderea frunzelor. El, purtătorul celei mai mari iubiri pentru cetate, să nu fie mustrat că visează, întotdeauna, mai mult decât vede, îndrăgostit de lumea în care trăiește, el nu va înceta, nicio clipă, să anticipeze o alta, superioară ei. Aceasta este drama și legea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de răni de toate tipurile care pornește pe calea asumării riscului de a-și jertfi viața pentru binele civic. Poezia capătă, în consecință, o valoare etică, alături de cea estetică, poetul nefiind doar un deținător al frumosului artistic, ci și un purtător al stindardului de pace. Spiritul colectiv al poeziei face din creatorul ei un continuu căutător de soluții de salvare pentru omenire. În cele mai multe cazuri, soluția este sacrificiul de sine, uneori dus la extrem, precum exilul sau închisoarea, alteori păstrat la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
e clar că modelul e abstract - un concept - iar imaginea, doar ea, e adevărată, dar aflată departe de adevărul poetic.) Putem aprecia, din memorie, cît de mic este conținutul de poezie din poezia contemporană atîta vreme cît poezia modernă-postmodernă, ca purtător de cuvînt al literaturii pure, se produce Împotriva poeziei, ca „poezie fără liră”, pentru a relua sintagma lui Lamartine citată de Gleize; putem aprecia cît din literatura modernă se Întoarce Împotriva literaturii pentru a lua căile virgine dar Întortocheate ale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai joase de L’ Infini a lui Philippe Sollers). Cum erau lucrurile din lume (pentru) Tel quel și pentru literatura franceză a acelor ani? Ne spune Robbe-Grillet: „[Noii romancieri] aveau În comun la Început, În anii 1950, sentimentul că sînt purtătorii unui nou tip de raport cu lumea care era mai aproape de Husserl și de Heidegger decît de Bergson”. Ne poate spune, În cursul unei faimoase Dezbateri despre roman moderate de Foucault la Cerisy În 1963 și reluate În Tel quel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asta se Întîmplă În România. Apoi, de ce ar fi postun dupăMarx, În viziunea unor americani care n-au nici un regret de a nu fi văzut Revoluția Întîmplîndu-se În altă parte decît În mințile oamenilor, pentru care autorul Capitalului este un purtător de drapel libertar - și libertin - pe care-l agită de-a valma minoritățile, undergroundul artistic dintr-o anumită perioadă a secolului trecut, etc? (și aici, desigur, revenim În România: cum să pui marxismul În relație cu undergroundul???) O altă miză
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Michelangelo este un exemplu târziu și rafinat față de ceea ce a început în sculptura Greciei Antice, ca practică a contrapoziției sau a contrapposto-ului, introdusă pentru a elibera figurile verticale arhaice, kuroi, de simetria rigidă. Prototipul clasic de contrapposto a devenit purtătorul de suliță sau Doriforul lui Policlet, cunoscut nouă după o copie romană (figura 74). Transferând greutatea corpului pe piciorul drept, artistul înclină toate axele orizontale și schimbă succesiunea lor într-un joc oscilatoriu. Axa centrală nu este indicată explicit, ajungem
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în scopul alimentării energiei și proliferării: "Pieptul pietroiului ciocănește/ Să se lipească fata de fecior/ cum se freacă pește pe pește/ când și-amestecă semințele lor". Ideea se repetă în "Descântec de frământat pâinea", în "Asupra plămadei: "nimicule/ atotputernice nimicule/ purtător de sămânța curentului divin/ aștri pulsând la tine în testicule/ rațiunile lui seminale te prefac în destin". Actul împreunării este identificat în dimensiuni cosmice: "Alți stropi te ascultă dintre galaxiile nebuloase/ prin flux de foc legându-te încă din mare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
absolutul, ("Munte jumătate-n lume, jumătate-n infinit"), la Adrian Păunescu muntele este întunecat, sentimentul este de apăsare, dar va rămâne seninătatea în fața morții, seninătate de sursă folclorică. Prezența tradiției, a folclorului, se realizează într-o rară poezie: "Călușarii" sunt purtătorii de datini străvechi, de trăire autentică, într-o mișcare de ansamblu și într-o ritmică asemănătoare dansului. "O muzică îi descompune/ în răcnet, dans și sfiiciune/ O muzică îi reașază,/ ...Și-i poți vedea plesnind în aur/ Parcă sunt capul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
altceva. Stau mărturie chipurile pe care Divinitatea le capătă în timp. * O insignă instituie legături dorite, lipind pe cel care-o poartă la o clasă de apartenență. Ea stă mai curând sub semnul dorinței decât al realității consacrate. Zăresc la purtătorul ei nostalgia unor însemne militare care să indice arma și gradul. * Sfârșitul oricărei răni este garantat de finitudinea "proprietarului". * Necazul oricărui discurs despre moralitate este că cere de la rostitor un comportament pe măsură. Pentru a te institui ca judecător este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
omologul spălatului pe mâini sau al măștii îl constituie dispunerea critică în fața oricărei propuneri. La fel ca în cazul oricărei maladii contagioase, izolarea poate avea bune rezultate. Societatea o practică sub forma izolării în închisori a celor ce se fac purtătorii acestor structuri mematice. Recomand însă izolarea reflexivă (meditația în singurătate) pentru cei ce riscă să fie contaminați. Analizând spre exemplu marxismul, putem găsi în apetitul pentru proprietate o altă formă de protecție împotriva unei boli mortale a secolului XX. * Insuccesul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
situații În care agresorul dorește să ia prin forță ceva care aparține victimei (ca În cazul furtuluiă. Astfel, agresorul frustrează sau pune Într-o situație castratoare victima. În plus, trebuie să avem În vedere faptul că elementul de referință este purtătorul simbolic sau real al unei semnificații valorice care, din punctul de vedere, al dorințelor prezintă interes pentru ambele persoane. Este deci vorba despre o atracție libidinală față de obiectul disputat de către cei doi. De aici și competiția. 4. Raportul „agresor/victimă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
siguranța unui stăpînitor de pămînturi. Dimpotrivă, semăna (fapt care se va accentua odată cu trecerea anilor) cu un ins ieșit dintr-o țară ploioasă, rece, chircit de o durere ascunsă, fără vlagă, dezabuzat. Prin urmare, una sugera numele și altcumva arăta purtătorul lui. La început, probabil, această diferență a surprins, dar mai tîrziu ea a dispărut, locul contrastului luîndu-l asemănarea dintre autor și opera sa. Iar asta a dus la modificarea celorlalte impresii legate de cuvîntul „Bacovia”, care nu mai evocă o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cuvîntul introductiv” la Viața lui Eminescu (1914), acesta îl contrazice pe autorul „Scrisorilor” (și pe Maupassant, celălalt exemplu de apărător al intimității scriitorului), mefient în privința intențiilor viitorilor cercetători ai vieții sale. „Ei, iată aici Eminescu se înșela”. Părintele se făcea purtător al intereselor științei „care cercetează, analizează și discută totul, chiar și pe Dumnezeu”. „Știința - va insista el ceva mai încolo - e în toate drepturile ei să te adune - din scrisori, din mărturii, din carnetul în care ți-ai notat cheltuielile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
manuali, majoritatea reprezentanților sunt sau erau profesori și angajați cu calificare superioară au existat foarte puțini avocați printre ei. Există așadar trei tipuri de reprezentare în lumea contemporană: * În America de Nord, accentul se pune pe reprezentarea în sensul legal. Legislatorii sunt purtători de cuvânt și acționează "pentru" popor; În Europa de Vest și în majoritatea țărilor din America Latină, această perspectivă concurează cu un alt model, al reprezentării sociale, în special în cazul partidelor socialiste, creștine și agrariene, în care sunt reprezentate grupuri diferite. Acesta
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
subminat sau a îngreunat reprezentarea directă prin partide. Pe măsură ce acestea și, în consecință, forurile legislative devin constrânse de grupuri, teoria juridică a reprezentării este înlocuită de una în care organele care sunt considerate ca reprezentante ale poporului tind să devină purtătorii de cuvânt ai grupurilor sau, în cel mai bun caz, arbitri între grupuri. Situația nu este nouă; în unele țări chiar a predominat timp de zeci de ani, în special în Statele Unite, unde a fost criticată pe temeiul că interesele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]