KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...507 508 509 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825

fiecare detaliu. Și care, firește, se simte foarte în largul său în această postură de comandă regizor, deh ! Și citește. După nici trei rânduri, tonul e dat, iar eu, singur în fața tuturor alături de L.P., nu mi pot stăpâni hohotele de râs. Altfel spus, sunt expus, sedus. Dar, odată terminată proza, cum să faci legătura cu lecțiile de dinainte ? ! L.P. și-a făcut numărul, lumea e cucerită, nu cred că-l mai interesează să pună umărul la ce urmează. Și totuși, legăturile

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320

Ianuarie. De data mai recentă este sărbătorirea "Zilei absolventului", manifestare care constă într-un moment festiv desfășurat în sala Primăriei și un marș al absolvenților. Au intrat în tradiție și "Carnavalul", "Bălul Bobocilor", Concursul "Real vs Uman", " Liceenii de tot râsul" dar și acțiunile caritabile care se organizează în fiecare an de Crăciun sau Paste. Considerăm că nu ne putem limită la a le oferi elevilor doar cunoștințe. La Colegiul Național "Cuza Vodă" facem educație în sensul larg al cuvântului, ceea ce

Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

că azi întîrzii... Îi prind mîna în care ține cuțitul și-o strîng încet, cu dragoste: Pot întîrzia, iubito. Spun șefului că m-am dus întîi pe la șantier, tot am treabă pe la lotul de construcții-montaj. Mihai! rîde Livia, însoțindu-și rîsul cu acea scuturătură din cap, comună tuturor femeilor mîndre și frumoase. Ai fi în stare să întîrzii pentru mine? Chiar să lipsesc, Livia, îi strîng mai cu putere mîna. Și-așa, la combinat, aștept să-și facă treaba cei de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și, asta contează?!", dar odată ce-am cunoscut-o pe Livia, parcă întreaga mea structură s-a rearanjat. Femei ca doamna Tamara veneau la mine cu drag, de dragul aventurii; puțin le interesa confortul. O singură dată, o doamnă, izbucnind în rîs, rotind între degete paharul în care-i turnasem vodcă, mi-a spus: Bine, Mihai, așa inginer ești tu?! Află că-n apartamentul meu, numai holul de la intrare e mai mare și mai mobilat decît toată locuința ta... Da?! m-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
vadă, să audă, să se mai gîndească... Îl știți cum e, noi între noi îi zicem "Columbo", dar rămîne între noi... Haideți, dacă ne rezolvați chestia cu acordul, la viitoarele alegeri de sindicat vă propunem din nou... Un val de rîs străbate piepturile muncitorilor strînși cerc alături de mine. Gluma cu alegerea mea la sindicat îmi amintește de ședința de-acum cîteva săptămîni, cînd s-au făcut alegeri pentru comitetul sindicatului pe întreaga secție. Totul a mers bine pînă s-au votat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Marinescu. Zice că în viața de toate zilele... deh... necăsătorit... Eu v-am spus așa, să știți, că-n fond era dreptul dumneavoastră să fiți consemnat ca fruntaș... La revedere! La revedere! îi zic. În drum spre birou mă pufnește rîsul: "Columbo". Ce să aibă Marinescu cu mine?! Astea-s urzeli ale celor care nu-l înghit pe Marinescu și vor să mă utilizeze ca masă de manevră. Ei, da' rușinos a mai devenit domnul: numai cu privirea în pămînt, îmi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
face-o și azi, dar azi vremea-i schimbătoare, și eu, pe vreme instabilă, nu pot să înjur. În telefon, aud din nou același sunet înfundat, semn că rîde iar. Știți ceva, îi spun înfuriindu-mă, se poate izbucni în rîs din două motive: din plăcere sau din nesimțire. Dumneavoastră din care motiv ați izbucnit? Aud un sunet sec, apoi vine tonul telefonic. Sper să se fi lecuit, iar dacă nu, atunci o lecuiesc eu mîine cu cîteva înjurături. Pun receptorul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cumpăr pîine de la ea: răscolește tot raftul pînă alege pîinea cea mai arsă și mi-o dă. Eu, politicos, îi mulțumesc și-i las cinci bani drept bacșiș. Alteori, îi las și pîinea pe tejghea. Graur are o explozie de rîs care răsună pe toată lungimea scărilor. Cînd reușește să se potolească, mă prinde cu brațul pe după umeri într-un gest care mi-i familiar și mă apropie de el: Mihăiță, povestea cu ouăle ți-a mărit creditul moral la banca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
notație îmi reține atenția: "Orașul ăsta îl pot vizita și singură sau, în cel mai bun caz, împreună cu soțul meu. Dacă vrei un ghid pentru București, adresează-te O.N.T.-ului". Mai citesc o dată și încă o dată... Mă apucă un rîs nebunesc; cineva care trece pe lîngă mine întoarce de cîteva ori capul. "Bine, îmi zic, dar de ce mi-a surîs încurajator?!..." Mă înfurii brusc și mă întorc spre pavilionul administrativ. Urc la etajul zece și intru în biroul Lilianei, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nespus să cercetez și eu listele. O cărămidă mare, de plumb, s-a așezat pe creștetul meu și-o simt cum mă țintuiește locului. Am senzația aceea stranie că mă pierd și mi-e teamă să nu mă fac de rîs, prăbușindu-mă. "Trebuie să-mi revin!", îmi ordon și-mi plimb privirea peste sînii frumos arcuiți ai fetei; îi urmăresc cu însetare mișcarea mîinilor și mă gîndesc la lucruri omenești, eterne, primordiale... Știți, sparge tăcerea doamna Cristescu, măsurîndu-mă cu o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
venit după două tone de filamente, iar domnul, înainte de a-i da materialul de care avea nevoie urgentă! -, i-a pus condiții. Nu-i așa, tovarășe fizician?... Și-acum vrei schimb de locuință, drept răsplată că ne faci combinatul de rîs!... Noroc că delegata mi-a fost colegă și-am reușit s-o temperez, altfel ne-ar fi reclamat... Noi ne zbatem pentru prestigiul combinatului, iar unul ca dumneata nu știe cum să-l păteze. Ei bine, află de la mine, tovarășe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să-i strîngi mîna, sau măcar să-i zici ceva. Ți-o vă plăti scump dacă se transferă la noi, cum e vorba. Așa se zvonește, că ar veni în locul lui Chirilă, să conducă sectorul de cercetare. Dinu izbucnește într-un rîs sincer, gîlgîitor, așa cum nu l-am văzut niciodată, dar cum îmi închipui că a fost de multe ori înainte de a-l fi părăsit prietena. Dragă Florea, se oprește Dinu din rîs, eu nu am fost călcat decît o singură dată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să conducă sectorul de cercetare. Dinu izbucnește într-un rîs sincer, gîlgîitor, așa cum nu l-am văzut niciodată, dar cum îmi închipui că a fost de multe ori înainte de a-l fi părăsit prietena. Dragă Florea, se oprește Dinu din rîs, eu nu am fost călcat decît o singură dată pe coadă și... am rămas fără ea. Domnul Florea bagă cheia în lăcașul de la portieră, dar cînd vrea să tragă portiera, o bubuitură surdă zguduie văzduhul. Rămînem cu toții încremeniți, uitîndu-ne la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pe care mîinile ei, nervoase, încep să-l aranjeze mai bine, în timp ce obrazul i se înroșește puternic. Știți..., strînge din umeri, tovarășul Amariei ar vrea să vă primească, dar e foarte prins cu niște telefoane interurbane... Curios! pufnesc eu în rîs. Prin deschizătura ușii am văzut toate telefoanele la locul lor, pe măsuța de lîngă birou. Nu, nu dă el telefon, se precipită secretara. Așteaptă din clipă în clipă să fie sunat... Dealtfel, în ultimele zile... e tare... ocupat... "Așteaptă să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să-i spun că am glumit. Ai impresia că am glumit, Cristina, dar te asigur că e adevărat ceea ce-ai auzit; m-am specializat în a fi vulgar cu femeile, îi spun la fel de calm. Tu?! izbucnește Cristina într-un rîs domol, alintat. Asta n-o mai cred. De ce să crezi? o întreb. Te-ai convins doar. Cînd?! tresare capul blond, scuturîndu-se scurt, rearanjîndu-și buclele. Azi, cînd ți-am pus condiții, înainte de a-ți da filamentele, îi spun, privind-o fix

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și spune-i că, judecînd bine, comportarea mea ți se pare obraznică. Spune-i că dorești să nu se mai întîmple cu vreo altă delegată, care ar putea să reclame, să păteze astfel onoarea combinatului... Vrei să mă fac de rîs, Mihai?! Brîndușa, așa cum o știu eu, mi-ar trînti telefonul în nas... ..."așa cum o știu eu" foarte bine te-ai exprimat! Poftim, poftim, îi arăt eu moneda de 25 de bani, dă-i telefon, convinge-te! Cristina smucește moneda din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
rămîne cu receptorul la ureche, privind aiurea, mușcîndu-și cînd buza de jos, cînd buza de sus. M-aș bucura să nu fie cum zici tu..., murmură ea într-un tîrziu. Ca să-mi puteți da palme, o completez eu, pufnind în rîs. Nu, Mihai... Ca să nu primesc eu o palmă, precizează ea pe un ton amar. Alo, da! Tovarășa Roman la telefon! se aude vocea Brîndușei în receptor. Doamna Cristina tresare, depărtează receptorul de la ureche și-l privește lung, mirîndu-se de vocea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
stai, mă faci să mă gîndesc la un biet iepuraș, istovit de goană, ghemuit într-un colț... Cred că ai inima cît un purice... Rîde încet, își rotește capul pe pernă, rămîne cu fața în sus și privește tavanul, continuîndu-și rîsul. "...un biet iepuraș...", mă lovește în tîmple rîsul ăsta surd. Simt cum privirea mi se înfierbîntă, plimbîndu-se lacomă peste trupul ei. Ce-ai zice, doamnă Cristina, dacă ai descoperi că iepurașul e lup? o întreb eu în gînd. Mîine, dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
biet iepuraș, istovit de goană, ghemuit într-un colț... Cred că ai inima cît un purice... Rîde încet, își rotește capul pe pernă, rămîne cu fața în sus și privește tavanul, continuîndu-și rîsul. "...un biet iepuraș...", mă lovește în tîmple rîsul ăsta surd. Simt cum privirea mi se înfierbîntă, plimbîndu-se lacomă peste trupul ei. Ce-ai zice, doamnă Cristina, dacă ai descoperi că iepurașul e lup? o întreb eu în gînd. Mîine, dacă nu ne întîlneam, i-ai fi trimis Brîndușei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tu, Cristina, îi spun eu scurt, furios, ar trebui să te îmbraci în armură, dacă mai ai de gînd să întîmpini bărbații necunoscuți cu acel zîmbet provocator, cu care m-ai întîmpinat pe mine azi... Doamna Cristina se oprește din rîs și mă privește mirată. Cum adică? murmură ea. Ascultă, Cristina, îi spun calm, ponderat, căutînd să mă fac înțeles, într-un fel, Brîndușa are dreptate: ce s-ar întîmpla dacă bărbații din combinat ar începe să facă curte femeilor venite

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
privindu-mă în ochi. Într-o astfel de clipă, s-ar putea să-mi pară rău că m-am speriat de zgomotul de pe sală și te-am trimis să încui ușa... Strîng mai tare în palmă umărul lovit, pufnind în rîs: Ce-mi spui seamănă a provocare, Cristina... Dacă te iau de mînă și te duc înapoi, în cameră, ai să repeți? o întreb, apropiind-o de pieptul meu, pînă îi simt atingerea sînilor. Am să repet, Mihai, îmi șoptește ea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
prim-secretar! se aprinde Brîndușa. Era foarte revoltată. Voia să meargă la municipiu, ori la vreun ziar... Abia am putut s-o liniștesc. Am considerat că pot fi luate măsuri aici, în combinat. Nu e cazul să ne facem de rîs în fața întregii țări. Izbucnesc într-un rîs înfundat, batjocoritor. Mă ridic de pe scaun, împing scaunul sub masă și mă retrag un pas. Ce rost mai are...?!..., strîng eu din umeri. Ceea ce susține acum tovarășa Roman a depășit de mult granițele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
revoltată. Voia să meargă la municipiu, ori la vreun ziar... Abia am putut s-o liniștesc. Am considerat că pot fi luate măsuri aici, în combinat. Nu e cazul să ne facem de rîs în fața întregii țări. Izbucnesc într-un rîs înfundat, batjocoritor. Mă ridic de pe scaun, împing scaunul sub masă și mă retrag un pas. Ce rost mai are...?!..., strîng eu din umeri. Ceea ce susține acum tovarășa Roman a depășit de mult granițele minciunii. Și cum dînsa are o funcție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
său, pe care îl încuie și-l sigilează. Ești obosit tare? mă întreabă el, apoi își rotește privirea peste ceilalți. Închipuie-ți, rîde Graur, de vreme ce n-a dormit acasă... Hai să mergem, devine Graur serios, oprindu-i pe ceilalți din rîs, dacă scăpăm autobuzele, stăm mult și bine în stație; am de luat copiii de la grădiniță, de la creșă... Un moment! zice domnul Luchian, oprindu-ne pe toți lîngă ușă. Eu mă duc cu dom' Mihai la separator. Cine mai merge? Ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Hai că ți-o vînd ieftin: cincizeci de lei. Nu, că am luat și eu una cu două sute. Două sute?! Ce, ai fost beat? Ia stai, devine el grav, nu cumva și tu...? ... Și eu, îi răspund. Izbucnim amîndoi într-un rîs gîlgîitor, că nu ne mai puteam abține. Al naibii să fiu dacă n-am vrut să mă botez în chiuvetă, zice Vlad. Fata asta e dracul gol! Ca un măr: te-mbie să muști din el, dar nu înainte de-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]