12,767 matches
-
iluzii sau refuzul ei. Jocul proiectării eului în trecut, al imaginației care pornește de la real deformându-l, reacțiile cititoarei profesioniste rafinează scriitura, fără a o încărca cu analize insuportabile cititorului postmodern. Câteva reflectări ale situațiilor morale din societatea contemporană sunt remarcabile: adolescenta care descoperă că părinții i-au ascuns, prin omisiune, adevărul despre opoziția reală față de lumea în care trăiește; adolescenta care descoperă, pe rând, ipocrizia părinților prea bine adaptați și a iubitului inconsistent psihic; formele împotrivirii - bătrânul evreu botezat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
cu istoria civilizației înseamnă a nega existența unui domeniu specific și a unor metode specifice proprii cercetării literare. Alt mod de a defini literatura constă în a-i limita domeniul la "cărțile mari", la cărțile care, indiferent de subiect, sunt "remarcabile prin forma sau expresia lor literară". Aici criteriul este fie numai valoarea estetică, fie valoarea estetică asociată cu o deosebită calitate intelectuală, în cadrul poeziei lirice, al dramaturgiei și al romanului, cele mai mari opere sunt alese după criterii estetice; alte
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a precauțiilor necesare atunci când discută în același plan pe Böcklin și Franz von Stuck cu Kimon Loghi, pe Cecilia Cuțescu-Storck cu Hodler sau pe Paciurea cu Rodin. Artiști ca Luchian, Cecilia Cuțescu Storck, Kimon Loghi beneficiază de ample subcapitole separate. Remarcabilă este analiza autoportretelor lui Luchian în care în afară de biografism, mai la îndemână de surprins, Angelo Mitchievici descifrează împlinirea unui destin artistic unde tensiunile dintre eul social și eul profund se intercondiționează. Cecilia Cuțescu Storck, artistă prolifică, reprezentativă pentru simbolismul românesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plastice cu toate că, în realitate nu a existat o diferențiere categorică între cercurile artistice ale vremii, o parte dintre scriitori precum K.-J. Huysmans, Charles Baudelaire, Camille Lemonnier, iar la noi Tudor Arghezi, Dimitrie Karnabatt, Theodor Cornel, Ștefan Petică, fiind și remarcabili critici de artă. O întrebare inevitabilă: ce au în comun simbolismele europene? Ce le apropie? Cred că răspunsul la întrebare se regăsește parțial în caracterul lor secesionist, termenul care dă și numele a două mișcări, secesionismul vienez și secesionismul münchenez
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
misiunii civilizatoare a artei decorative și a unui funcționalism estetizant prin ridicarea obiectului banal la demnitatea obiectului de artă, recuperăm predilecția pentru afiș, ilustrație de carte, design, modă, artizanat etc. În Franța, comerciantul de artă Bing va repurta un succes remarcabil prin popularizarea obiectului straniu, rafinat, somptuos. Aici se instalează o permanentă tensiune între o tendință de înnobilare a gustului comun, a gustului public, prin ridicarea sa la un standard superior de sensibilitate artistică și una de diseminare a artei prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gustului comun, a gustului public, prin ridicarea sa la un standard superior de sensibilitate artistică și una de diseminare a artei prin concesiile făcute gustului comun, care conduce la o kitschizare a ei, la ceea ce constituie arta de consum. În remarcabilul său studiu, Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin sesiza noul câmp de forțe în care arta este introdusă în contextul unei evoluții spectaculoase a societății industriale și a mutațiilor care survin în urma confruntării ei cu pierderea unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a decupajului istoric. Dacă prima pictură întreține un simbolism difuz recuperabil din haloul unei suferințe spiritualizate, în cea de-a doua, catafalcul improvizat, modest pe care zace Ellenai a fost înlocuit cu aripile îngerului Eloe care o poartă spre paradis. Remarcabil în pictura lui Malczewski este tocmai această trecere dinspre tabloul cu subiect istoric, cu o intrigă, la compozițiile simboliste. Cadrul realist al unor picturi din seria Thanatos este brizat de apariția îngerului morții în cel mai familiar loc cu putință
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plus, Maria Bengesco se dovedește o bună cunoscătoare a picturii simboliste, față de care are o atitudine critică. Gustave Moreau este singurul pictor căruia M. Bengesco îi acordă drept de cetățenie alături de marii maeștri ai picturii, așa cum precizează într-o carte remarcabilă, Mélanges sur l'Art Français, apărută la Paris în 1913, și unde aceasta utilizează și o parte din articolele sale publicate în L'Independance roumaine. Elena Mateescu îi dedică un studiu acestui critic de artă pe nedrept uitat, "Cronicile pariziene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la expoziții, începând cu cea din 1891 la Société Nationale des Beaux-Arts. Ceea ce-l face celebru sunt mai puțin tablourile, cât pictura decorativă monumentală căreia i se consacră cu începere din 1883. Scara muzeului Amiens (1864-1865), Pantheonul, stau printre realizările remarcabile. La Galeria Durand-Ruel se succed expozițiile sale personale din 1887 și 1894. Ultima trebuie să fi fost cunoscută unora din tinerii pictori români care urmează școala de Belle Arte la Academia Julian sub îndrumarea unor maeștri francezi. O parte dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
continuă sursă de inspirație pentru artiști precum Max Klinger, Max Ernst, Salvador Dali, Hans Ruedi Giger, dar și Serghei Rachmaninoff, Hermann Hesse, August Strindeberg, Marguerite Yourcenar etc, uneori "citată" ironic, alteori ca prezență emblematică a unei viziuni ce transcede secolele. Remarcabilă este impresia pe care o face tabloul și asupra scriitorilor români, Ionel Teodoreanu îl menționa nu odată în romanul său, Turnul Milenei, ca element emblematic în configurarea unei viziuni de sensibilitate postromantică 72. Așa cum îl recomandă și titlul, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1855, și apoi la Galerie Anglaise din Champ-de-Mars, în 1867. Numele mișcării se datorează unei orientări estetice vizând valorificarea unei anumite tradiții picturale pre-Renascentiste, a picturii de dinainte de Raphael, a primitivilor italieni, acordând o anumită importanță fidelității față de natură, fapt remarcabil în prima perioadă a evoluției lor artistice, aflată sub semnul unui realism naturalism în termenii lui Rapetti aproape fotografic, în care nota aparte, "simbolistă", o conferă un fel de stranie intensitate a imaginii, așa cum se poate observa de pildă în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a artistului român în susținerea edificării unui stil românesc în artele decorative. O scurtă incursiune în articolul lui Grasset decupează o foaie de observație cu privire la precaritatea artelor decorative în România începutului de secol XX. La rândul său, un artist plastic remarcabil 159, criticul Eugene Grasset, delimitează arta decorativă de artizanatul kitschizant, critică în general nivelul mediocru al școlilor de artă decorativă, pentru a trece la subiectul articolului, Școala Națională de Arte Decorative de la București, avându-l ca director pe G. Sterian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Garguromin Verona realiza cu ocazia primei expoziții a Tinerimii artistice un portret ale prințesei Maria ca împărăteasă bizantină, iar o serie întreagă de fotografii în aceeași ținută regală de împărăteasă bizantină evocă puternica afinitate cu cultura bizantină a acestei personalități remarcabile. Stilul neobizantin își găsește locul cel mai potrivit în lăcașele de cult, însă abordarea instituie o diferență sensibilă la artiștii unei noi generații, precum G.D. Mirea. Criticul semnat cu inițiala V. remarcă la G.D. Mirea influența stilului bizantin, influență prinsă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura lui Gustave Moreau și Arnold Böcklin, aceea dintre înclinația romantică și "sentimentul clasicizant". Sub semnul romantismului este recuperat și înnobilat repertoriul folcloric în secolul XIX, iar un romantic tardiv precum Mihai Eminescu va da măsura acestei revalorizări în opere remarcabile precum Călin (file de poveste) sau Luceafărul. Romantismul contribuie, în accepția criticului, la întreținerea unei atmosfere de mister în compozițiile lui Ștefan Popescu, în cel de-al doilea caz, fiind vorba de presiunea unui context cultural pe care-l solicită
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept "Regretul" sau, mai precis, "Dorul". Tânărul va muri în curând, pe măsură ce simțurile sale se estompează tot mai mult, iar păstorii îl vor înhuma acolo unde l-au descoperit, numind locul Vârful cu dor. În basmul inventat de Carmen Sylva, remarcabil este tocmai această șarjă erotică desfășurată pe portativul invariant al seducției. Vârful cu dor este și un vârf al plăcerilor, în substanța regretului, a dorului, coexistând într-o ambiguitate delectabilă plăcerea și durerea. Nu lipsit de semnificație, în varianta românească
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în spiritul falsei sobrietăți a academismului sau al lirismului dulceag, cât și de o critică ce își ascunde nepriceperea sub considerații ca cele potrivit cărora speranța trebuie să rămână o îndepărtată și intangibilă viziune"242. Din acest punct de vedere, remarcabilă este pictura lui Octavian Smigelschi, alcătuită și ea pe cicluri de creație. Îngerul morții este tema unui astfel de ciclu, temă inspirată de moartea fratelui său, Cornel. Pe parcursul a mai bine de un deceniu se poate observa deplasarea interesului pictorului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apropiindu-se cu un aer de pocăință, de învinsă a vieței, cu o înfățișare de durere mută, de vină care cere iertarea"251. Pictura cu tematică religioasă este mai deschisă sensibilității simboliste, și un alt tablou, Isus potolind valurile, este remarcabil din acest punct de vedere. Verona nu pictează deloc trăsăturile chipurilor celor care se află în barcă, cu toate că doi dintre pescari au chipurile întoarse spre spectator. Iisus este singurul care stă în picioare și cu un gest impune naturii calmul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la expozițiile Tinerimeii artistice, la care participase în intervalul 1914-1916 și cu care reînnoia legătura întreruptă de război. Pe filiera sensibilității rodiniene mediată și de profesorul său, Dimitrie Paciurea, Boambă dă o lucrare precum Gânditorul sau Pe gânduri (1915), unde remarcabil devine modelajul unui chip adâncit într-o meditație sumbră, cu o difuză atmosferă tragică, subliniată de adâncirea trăsăturilor în jocul inefabil de lumini și umbre pe care-l dirijează convexitățile și concavitățile modelajului. Reflecția devine la Boambă o sursă de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Oprea citează o foarte interesantă considerație a lui George Călinescu din articolul "Realitate și himere", publicat în Contemporanul, în 1957. "Paciurea tratează războiul cu caracter relativ feminin, insinuându-i doar lașitatea, impulsivitatea, de ordin istoric"352. Călinescu sublinia un fapt remarcabil, trecerea de la canonul academic clasic de reprezentare a războiului ca întreprindere glorioasă la un alt mod de reprezentare, în care se insinuează feminizarea sa în latura cruzimii. Această cruzime efeminată se regăsește în sensibilitatea simbolisto-decadentă, războiul între bărbați mutându-se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tema reveriei în Visare și Pe gânduri tot în registrul unei feminități transportate reflexiv în cuprinsul propriei interiorități. În Visare, femeia își acoperă fața cu mâna, gest care reflectă interiorizarea ca o separare, ca o retragere din contingent. Cu totul remarcabil este tabloul lui Ion Theodorescu Sion, intitulat Visare, tablou de reflex secesionist -, Klimt dar și Schiele pot fi invocați pentru o comparație unde figura feminină are drept fundal un panou decorativ. Postura devine expresia unei intense emoții, mîinile femeii sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept suport pentru capul său devenit trofeu. Odilon Redon preia la rândul său tema, numai că, de data aceasta, lira și capul lui Orfeu apar suspendate într-un decor montan, dar de factură onirică. Augustin Rodin oferă un Orpheus (1892) remarcabil pentru modelajul său, care transcrie tensiunea tulburătoare a unei creații care originează într-o imensă suferință. De la Orfeu și Euridice (1910) al lui Maurice Denis la Orfeu și Euridice (1922) al lui Charles Ricketts, tratarea în cheie simbolistă a temei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Bach al Hortensiei Papadat-Bengescu, joacă rolul de liant social și ceremonial de revendicare simbolică a unui statut aristocratic. Într-o atmosferă crepusculară, muzica solitarului violonist transpune o état d'âme a cărei cameră de rezonanță devine întinderea de ape. Remarcabil mi se pare însă un tablou puțin cunoscut al lui Ipolit Strâmbu, datat 1899, un studiu de nud (vezi planșa 2), tablou care face parte dintr-o colecție particulară 392. Avem figura sensibilă a unei femei al cărui chip exprimă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
novatoare de către un critic precum Leon Bachelin, în articolul său despre expoziția societății artistice Ileana, unde pictorul remarca și capacitatea acestei picturi de a exprima o état d'âme simbolistă. "Domnul Kimon Loghi este în mod egal un novator. Prin remarcabilului său "cap" intitulat Între flori, recunoști un elev al lui de Stück"423. Criticii evidențiază influența școlii germane, în speță a lui Arnold Böcklin și Franz von Stück, care-i este și profesor, și consideră atent capacitatea pictorului de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formarea unor artiști români care să configureze o identitate proprie artei plastice românești. Astfel, eclectismul bine temperat al asociației, deschis oricărui gust sau sensibilități artistice autentice, nu se bazează pe o selecție drastică și face posibilă detașarea ulterioară a celor remarcabili, precum Ștefan Luchian. Fără a o spune direct, se acceptă și un minorat onest, însă nu lipsit de necesare virtuți, corespunzător viziunii secesioniste klimtiene a unui democratism estetic. În articolul "Pictori streini", Ion Duican (Alexandru Bogdan-Pitești) adâncește perspectiva lui Ion
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rol tutorial-civilizator prin promovarea unei politici culturale extinse la nivelul întregii arii balcanice. Perspectiva optimistă a criticului a început să prindă o oarecare consistență în timpul războaielelor balcanice, când România a devenit un factor de stabilitate în zonă. Un ultim episod remarcabil îl definește pe critic nu numai ca pe un conaisseur, dar și ca pe un fin comparatist. În "Note de artă", articolul din Nr. 5-6 al revistei, acesta dedică un amplu articol celor trei expozanți la sala Atheneului: Arthur Verona
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]