13,108 matches
-
Magellan", o formă de viață extraterestră invadează brusc nava. Este dezvăluit faptul că planeta de gheață este un fel de paradis sigur pentru o inteligență extraterestră, dar a fost descoperită de către "Zedoni", aceeași rasă ostilă care a lansat enorma navă spațială care a atacat colonia Newton 5. Refugiații extratereștri au transportat în mod deliberat "Magellan" în timp și spațiu într-un scop necunoscut. Extratereștrii le prezintă oamenilor o viziune a Pământului ars și transformat în cenușă, dar nu este clar dacă
Ice Planet () [Corola-website/Science/329715_a_331044]
-
în 1988 - 1989 că fizician la S4, zona care ar fi situată la Papoose Lake, la sud-vest de Zonă 51 lângă Groom Dry Lake, Nevada. Potrivit lui Lazăr, S4 servește că o facilitate militară ascunsă pentru studiul și cercetarea unor nave spațiale extraterestre sau farfurii zburătoare cu ajutorul ingineriei inverse. Lazăr spune că a văzut nouă vehicule extraterestre diferite acolo și a furnizat informații detaliate cu privire la modul de propulsie și alte detalii tehnice ale unui vehicul în formă de disc numit modelul sportiv
Bob Lazar () [Corola-website/Science/329705_a_331034]
-
sub același unghi că muntele. Ușile hangarelor sunt camuflate cu materiale naturale, locul fiind protejat din toate punctele de vedere, fiind situat într-o vale. În interiorul acestor hangare sunt, potrivit lui Lazăr, există laboratoare și oameni de știință care studiază nave spațiale extraterestre. Numele de "S4 Area 51" apare în documentele controversatului Majestic 12 (MJ-12), dar sunt marcate de către anchetatorii FBI că "BOGUS" [adică FALS]. Despre această presupusa zona nu există nicio altă informație în afara afirmațiilor lui Lazăr, cu toate acestea publicul
Bob Lazar () [Corola-website/Science/329705_a_331034]
-
ale Sistemului solar. Aceasta a generat o mare acoperire mediatică, iar cometa a fost urmărită cu atenție de astronomi din lumea întreagă. Coliziunea a adus noi informații privitoare la planeta Jupiter și a subliniat rolul acestei planete în reducerea rămășițelor spațiale din Sistemul solar. Cometa a fost descoperită de astronomii Carolyn și Eugene M. Shoemaker, David Levy și Philippe Bendjoya. Cu puțin timp înainte de a fi capturată de orbita lui Jupiter, cometa a fost reperată în noaptea de 24 martie 1993
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
atunci fără precedent, astronomii erau prudenți în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai multe observatoare spațiale fac același lucru, îndeosebi telescopul spațial Hubble, satelitul german Rosat pentru observații în raze X și mai ales sonda spațială Galileo, atunci aflată în drum pentru o întâlnire cu Jupiter prevăzută pentru 1995. Impacturile au avut loc pe partea lui
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai multe observatoare spațiale fac același lucru, îndeosebi telescopul spațial Hubble, satelitul german Rosat pentru observații în raze X și mai ales sonda spațială Galileo, atunci aflată în drum pentru o întâlnire cu Jupiter prevăzută pentru 1995. Impacturile au avut loc pe partea lui Jupiter care nu era vizibilă de pe
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai multe observatoare spațiale fac același lucru, îndeosebi telescopul spațial Hubble, satelitul german Rosat pentru observații în raze X și mai ales sonda spațială Galileo, atunci aflată în drum pentru o întâlnire cu Jupiter prevăzută pentru 1995. Impacturile au avut loc pe partea lui Jupiter care nu era vizibilă de pe Pământ, dat sonda Galileo, situată la o distanță de 1,6 ua de planetă
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
sonda Galileo, situată la o distanță de 1,6 ua de planetă, este în măsură să vadă. În afară de aceasta, rotația rapidă a lui Jupiter a permis să arate siturile de impact observatorilor pământeni câteva minute după coliziune. Două alte sonde spațiale au făcut și ele observații în momentul impactului: sonda spațială Ulysses, concepută la origine pentru observații solare, este orientată spre Jupiter pornind de la amplasamentul la distanța de 2,6 ua și îndepărtata sondă Voyager 2, situată la 44 ua de
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
de planetă, este în măsură să vadă. În afară de aceasta, rotația rapidă a lui Jupiter a permis să arate siturile de impact observatorilor pământeni câteva minute după coliziune. Două alte sonde spațiale au făcut și ele observații în momentul impactului: sonda spațială Ulysses, concepută la origine pentru observații solare, este orientată spre Jupiter pornind de la amplasamentul la distanța de 2,6 ua și îndepărtata sondă Voyager 2, situată la 44 ua de Jupiter, pe punctul de a părăsi Sistemul solar, după întâlnirea
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
cu mijloacele tehnice ale vremii. Scenariul filmului a fost nominalizat în 1969 pentru un premiu Oscar. Inițial, atât Clarke cât și Kubrick au considerat subiectul închis și au respins ideea unei posibile continuări a proiectului "2001". Însă, în 1979, sondele spațiale Voyager 1 și Voyager 2 au ajuns în apropierea planetei Jupiter și au transmis imagini despre ea și despre sateliții ei. Noile informații primite despre această regiune a sistemului solar l-au îndemnat pe Clarke să ia în considerare descrierea
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
80, lansarea misiunii Galileo, care avea să realizeze un studiu detaliat al sateliților lui Jupiter. Clarke s-a decis să profite de informațiile pe care aceștia aveau să le trimită pentru a scrie o a treia carte, însă Dezastrul navetei spațiale Challenger a amânat proiectul celor de la NASA. În consecință, Clarke a decis să profite de revenirea periodică a cometei Halley în sistemul solar pentru a scrie "", un roman pentru care editorul i-a oferit un avans de doar un dolar
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
adunat de acestea pentru a scrie o ultimă carte a seriei, intitulată "". Seria constituie un pretext pentru Clarke de a descrie sistemul solar și evoluția sa posibilă. De altfel, scrierea unor continuări la romanul "2001" a fost generată de misiunile spațiale Voyager și Galileo, a căror date detaliate legate de Jupiter și sateliții acestuia i-au oferit material suplimentar pentru cadrul descris în prima carte. De-a lungul seriei, omenirea se avântă tot mai departe în sistemul solar, construind un inel
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
legate de Jupiter și sateliții acestuia i-au oferit material suplimentar pentru cadrul descris în prima carte. De-a lungul seriei, omenirea se avântă tot mai departe în sistemul solar, construind un inel orbital legat de Pământ prin patru lifturi spațiale, colonizând Luna, planeta Marte, coborând pe Mercur și instalându-și baze pe sateliții lui Jupiter Callisto și Ganymede. În "3001" se vorbește chiar despre tractarea cometelor spre Venus - unde se află o bază științifică - pentru a modifica atmosfera planetei în vederea
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
Dacă demersul scriitorului francez era mai mult unul fantezist, cel al lui Clarke se bazează pe detalii atent documentate și pe speculații științifice interesante, cum ar fi cel al folosirii apei înghețate din structura cometei pentru a propulsa o navă spațială care folosește apa. De-a lungul seriei, Clarke descrie în amănunțime și ceilalți doi sateliți mari ai lui Jupiter, Europa și Io, la primul dintre aceștia speculând pe baza transformărilor pe care le-ar putea provoca Lucifer în vederea evoluției vieții
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
extraterestră nu este umană, dar e compusă „din carne și oase”. Ea călătorește prin spațiu și susține evoluția vieții în toate locurile în care consideră că acest lucru este posibil. Odată cu dezvoltarea tehnologică, membrii ei renunță la deplasarea cu ajutorul navelor spațiale și devin una cu ele, transferându-și mentalul în structura lor. În cele din urmă renunță și la acest mediu material, ajungând să-și poată păstra gândurile în matrice de lumină și devenind energie pură. Monoliții sunt structuri lăsate de
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
a Lunii și denumirea « mărilor » (în latină: "maria"), craterelor, munților, etc. de pe Lună. Această sarcină a fost terminată și devenită învechită odată cu imaginile de înaltă rezoluție ale fețelor vizibilă și acunsă ale Lunii luate prin intermediul navelor cosmice, la începutul erei spațiale, din anii 1950. Astăzi, selenografia este considerată drept o subdisciplină a selenologiei sau „știința Lunii”. Ideea că Luna nu este complet netedă se regăsește din anul 450 î.Hr., când Democrit credea că pe Lună se aflau „munți înalți și văi
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
așeze pe solul lunar și să ia de acolo fotografii. Roboții Lunohod 1 (1970) și Lunohod 2 (1973) ai programului sovietic Lunohod s-au deplasat pe sufrafața Lunii aproape 50 km, furnizând imagini detaliate ale acestei sufrafețe. În 1994, nava spațială Clementine a fost la originea primei hărți quasi-complete a topografiei Lunii; a recoltat și imagini multispectrale. Toate aceste misiuni au trimis pe Pământ fotografii de o rezoluție mereu mai bună. Primele tentative serioase de numire a caracteristicilor Lunii văzute printr-
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
proiectat să reproducă diverse biomuri de pe Pământ sau combinații ale acestora. Unele dintre ele servesc ca rezervații pentru animale sau ferme pentru flora și fauna amenințate cu extincția. Unele dintre aceste terarii au eșuat din cauza proiectării, sau din cauza diferitelor accidente spațiale sau acte teroriste. Descoperirile științifice și tehnologice - cum ar fi îmbunătățirile biologice, colonizarea corpurilor cerești și terraformarea - au deschis porți către un viitor extraordinar. Una dintre inovațiile majore o constituie "quburile", calculatoare cuantice dotate cu inteligență artificială, majoritatea dintre ele
2312 (roman) () [Corola-website/Science/329846_a_331175]
-
redus, iar condițiile de unicitate sunt mai simple. Dificultățile de natură fizică sunt de asemenea mai ușor de înlăturat întrucât ipotezele simplificatoare care se adoptă cu privire la interacțiunea între curenți deformează mai puțin fenomenul fizic la mișcarea plană decât la mișcarea spațială a lichidelor. La stadiul actual al cunoștințelor, datele experimentale disponibile nu permit permit formularea unei teorii unanim acceptate a turbulenței fluidelor în mișcare spațială. O primă etapă în modelarea numerică o constituie aducerea ecuațiilor cu derivate parțiale care descriu mișcarea
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
adoptă cu privire la interacțiunea între curenți deformează mai puțin fenomenul fizic la mișcarea plană decât la mișcarea spațială a lichidelor. La stadiul actual al cunoștințelor, datele experimentale disponibile nu permit permit formularea unei teorii unanim acceptate a turbulenței fluidelor în mișcare spațială. O primă etapă în modelarea numerică o constituie aducerea ecuațiilor cu derivate parțiale care descriu mișcarea (Ecuațiile Euler, în cazul fluidelor ideale, sau Ecuațiile Navier-Stokes, în cazul fluidelor reale) la o formă algebrică, adecvată programării calculatoarelor. Această transformare este cunoscută
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
dintre cei care ajung pe Pluto reușesc să scape cu viață). Navele pământene au trecut și dincolo de limitele sale, ajungând de exemplu la steaua Sirius din constelația Câinele Mare, aflată la 8,6 ani-lumină, unde au amplasat și o stație spațială. Imaginile din spațiu sunt înregistrate cu ajutorul teleholografiei, iar societatea omenească a ajuns să folosească roboții ca ajutor în munca științifică sau în gospodărie. În ceea ce privește evoluția omenirii, dezvoltarea noeticii a permis apariția "integralilor", oameni care sunt antrenați pentru a-și folosi
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
va fi folosită la explorarea fenomenelor stranii din sistemul stelei Sirius și care este testat pe un cosmodrom amplasat în România. În timpul unui zbor cosmic, biologul Emil Faur asistă la un fenomen care afectează plantele și animalele transportate de nava spațială, omorând mare parte dintre ele. Chiar și el trece ajunge într-o stare critică, în care are viziunea "Văii de cleștar" de pe a doua planetă a lui Sirius. La întoarcerea pe Pământ, partenerul său de zbor neagă întregul eveniment, iar
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
- este un grup de tehnici geostatistice utilizate în interpolarea valorilor unui proces aleatoriu ( elevația, "z", ș.a. ) într-o locație necunoscută în funcție de determinările valorilor locațiilor învecinate. furnizează o soluție la problema estimării bazată pe un model continuu a variației spațiale aleatorie. Cel mai bun mod de exprimare a variației spațiale a unei proprietăți se realizează prin intermediul variogramei. După cum apare în figură alăturată: Tipuri de variograme: sferice, exponențiale, Gaussiane etc. În formularea originală krigingul a reprezentat o sumă liniară sau o
Kriging () [Corola-website/Science/328110_a_329439]
-
interpolarea valorilor unui proces aleatoriu ( elevația, "z", ș.a. ) într-o locație necunoscută în funcție de determinările valorilor locațiilor învecinate. furnizează o soluție la problema estimării bazată pe un model continuu a variației spațiale aleatorie. Cel mai bun mod de exprimare a variației spațiale a unei proprietăți se realizează prin intermediul variogramei. După cum apare în figură alăturată: Tipuri de variograme: sferice, exponențiale, Gaussiane etc. În formularea originală krigingul a reprezentat o sumă liniară sau o medie ponderata a valorilor vecinătăților. De atunci metodă kriging a
Kriging () [Corola-website/Science/328110_a_329439]
-
fie redusă într-un anumit mod. De exemplu, așa numitul "simple kriging" presupune că media și covarianța funcției formulă 8 să fie cunoscute , iar apoi krigingul este cel ce minimizează variația erorii prezise. Kriging cuprinde un set de metode de predicție spațială: Din punct de vedere matematic, metoda kriging este apropiată cu regresia analitică. Amândouă teorii se bazează pe presupuneri în covariante, folosesc teorema Gauss-Markov pentru a dovedi independența estimărilor și erorilor, si formulele lor sunt foarte similare. Se folosesc în diferite
Kriging () [Corola-website/Science/328110_a_329439]