13,100 matches
-
închisă la culoare și ochii verzi asemenea unei pisici. Posedă cel mai bun raport aripi-corp astfel încât poate zbura mai sus, mai rapid și pe o distanță mai mare decât orice alt dragon, iar raportul echilibrat putere-greutate îl ajută să decoleze vertical.Atacul de mare viteză, comportamentul prudent și capacitățile analitice fac din Night Fury un adversar periculos .Spre deosebire de restul dragonilor, Night Fury folosește o explozie de energie asemănătoare fulgerelor.Până în prezent, un astfel de dragon nu a fost văzut sau doborât
Cum să îți dresezi dragonul () [Corola-website/Science/319778_a_321107]
-
că senzația delicată și subtilă oferită de tastele unui pian adevărat este inegalabilă. Adevărata performanță a unui pian digital în emularea unuia acustic se concretizează în faza finală a generării sunetului, în sistemul de amplificare și difuzare. Un pian tradițional (vertical sau cu coadă) are anumite particularități în producerea și difuzarea sunetului, fapt ce-l transformă într-un instrument realmente dificil de emulat cu fidelitate. Într-un pian acustic fiecare componentă are un rol în producerea sunetului, fiecare coardă este un
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
este un artefact familiar al sfârșitului secolului 20, și cercetarea în domeniul afișoarelor holografice a produs dispozitive care sunt capabile să creeze un câmp de lumină identic cu acela care ar fi emanat de scena originală, cu paralaxe orizontale și verticale deopotrivă peste o gamă mare de unghiuri vizuale. Efectul este similar cu cel al privirii printr-o fereastră la scena care este reprodusă; aceasta ar putea face din HGC cea mai convingătoare dintre tehnologiile de afișare 3D, dar ca și
Afișor 3D () [Corola-website/Science/319830_a_321159]
-
realizate cu așchii de obsidian și, ca o consecință, textele erau mai întâi schițate cu obsidian și după aceea erau întărite cu ajutorul dinților de rechin. Liniile fine rămase sunt fie greșeli fie convenții de scriere sau simple elemente decorative. Șirurile verticale ale emblemelor sau motivelor romboidale, spre exemplu, sunt legate printr-o linie fină, caracteristică, linie care poate fi observată în mod repetat la unul din capetele tăbliței B. Lui Barthel i s-a spus, de asemenea, că Nga'ara, ultimul
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
o umbră de îndoială cu privire la autenticitatea acestor tăblițe prelucrate cu unelte metalice. Glifele redau în forme stilizate siluete umane, de animale, forme vegetale sau simple forme geometrice, adesea în combinații diverse. Glifele care reprezintă forma umane cu cap sunt orientate vertical și fie cu fața înainte, fie cu fața din profil spre dreapta, în direcția de scris. Nu se cunoaște ce semnificație ar fi putut să aibă răsucirea glifelor cu capul în jos sau cu fața spre stânga. Capetele siluetelor umane
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
117,7 km/h este clasificată ca fiind un uragan, iar valurile pot ajunge la 16 m înălțime. Clasificarea furtunilor se face în următoarele trei categorii: În aceste definiții, termenul "celulă" se referă la un sistem simplu de convecție (transportul vertical a maselor de aer calde și umede), care este alcătuit din curenți de aer ascendenți și curenți compensatori descendenți. În natură, formele tipice ale celulei sunt norii cumulus și norul cumulonimbus. O formă specială de furtună este ciclonul tropical.
Furtună () [Corola-website/Science/319014_a_320343]
-
de alb și negru. Dungile au o poziție transversală, de aceea uneori aceste specii se numesc și Păianjeni zebră. Masculii au o lungime de 5 mm, iar femelele 3,5 - 7 mm. Aceștia își prind prada executând sărituri, preferă locurile verticale. Acest gen are o răspândire palearctică, unele specii se întâlnesc în regiunea mediteraneană și Asia de Sud, altele în Lumea Nouă. "Salticus perogaster" este o specie endemică din Noua Guinee, "Salticus annulatus" se găsește în Africa de Sud, "Salticus melanopus" este singura specie descrisă
Salticinae () [Corola-website/Science/319052_a_320381]
-
împreună cu doi țepi situați ceva mai în spate. Cu ajutorul acestei formațiuni păianjenul se poate fixa de pânză și sta acolo fără să depună efort. Totodată aceasta permite păianjenului să nu să se lipească de pânză. El țese o pânză rotundă verticală, însă sunt și excepții. Poziția ei verticală este cea mai bună, deoarece insecta este prinsă în zbor. În acest fel, păianjenul nu trebuie să aștepte când ceva va cădea în plasă. Ziua aceștia sunt rar observați, dar noaptea pot fi
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
spate. Cu ajutorul acestei formațiuni păianjenul se poate fixa de pânză și sta acolo fără să depună efort. Totodată aceasta permite păianjenului să nu să se lipească de pânză. El țese o pânză rotundă verticală, însă sunt și excepții. Poziția ei verticală este cea mai bună, deoarece insecta este prinsă în zbor. În acest fel, păianjenul nu trebuie să aștepte când ceva va cădea în plasă. Ziua aceștia sunt rar observați, dar noaptea pot fi văzuți atârnând în centrul plasei. De la plasă
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
sunt bine dezvoltate, pe articolele bazale posedă două rânduri de dințișori. Femele prezintă două canale genitale: spermatecă, unde se depozitează sperma și altul ce duce spre uter, unde are loc fecundarea. Aceștia sunt țesători iscusiți. Ei construiesc o pânză rotundă, verticală cu fire de mătase galbene. Pânza este deseori reînnoită, deoarece își pierde viscozitatea după câteva ore. Culoarea firelor atrage insectele în pânza. Deseori, membrii genului "Nephila" sunt parazitați de alți păianjeni mici ca "Argyrodes". Probabil, că reconstrucția continuă a pânzei
Nephilidae () [Corola-website/Science/319296_a_320625]
-
pereche. Prosoma este complet neagră. Opistosomă e de culoare albastră sau neagră cu o fâșie galbenă mediana lungitudinală. Dimorfismul sexual este bine evidențiat, masculul fiind de 4 - 5 cm. țese o pânză cu înclinație de aproximativ 15 grade față de planul vertical, astfel se previne căderea prăzii. Conform unor surse, pânză lui este cea mai lungă și cea mai durabilă din toți paianjeni țesători. Aceasta este folosită la pescuitul peștilor mici. Paianjenul își construiește plasa locuri umede, pe copacii mari și în
Nephila inaurata () [Corola-website/Science/319318_a_320647]
-
neagră. construiește pânze de 1 - 2 metri în diametru, însă în unele cazuri poate ajunge chiar și până la 3 m. Firele sunt galbene și strălucesc asemenea aurului la lumina soarelui. Ele sun cele mai rigide pânze printre păianjeni. Pânzele sunt verticale având posibilitatea de a prinde insecet în timpul zborului. Savanții presupun că culoare mătasei atrage insectele în plasă și pe fonul frunzelor îngălbenite devine dificil de a observa pânza. Plasa este țesută de regulă la marginea pădurilor, fiind alipită de copaci
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
zborului. Savanții presupun că culoare mătasei atrage insectele în plasă și pe fonul frunzelor îngălbenite devine dificil de a observa pânza. Plasa este țesută de regulă la marginea pădurilor, fiind alipită de copaci și arbuști Pânza are formă rotundă, firile verticale ce pleacă în sus se strâng într-un smoc comun unde păianjenul își așteaptă victima. Plasa este reînnoită regulat, dincauza scăderii proprietățilot adezive. El reface doar inele poțiuni, și nu toată pânza în întregime. <br> Uneori pânza poate fi decorată
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
lipicioase (adezive) . Mai întâi, păianjenul întinde firele radiare, apoi cele spirale nelipicioase. La urmă în locurile dintre spirele nelipicioase sunt țesute cele lipicioase. Pigmenții galbeni sunt prezenți numai în mătasea adezivă. Densitatea spirelor variază în funcție de mărimea păianjenului. <br> Pânza este verticală și asimetrică. Firele ce pleacă dinspre centru în sus se unesc într-un smoc comun, formând locul de retragere a păianjenului. <br> Pe pânzele specie "Nephila clavipes" s-a observat stabilimentum fabricat din mătase amestecată cu cuticulă rămasă de la năpârlirile
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
juvenilii "Leucauge". Culoarea și forma corpului ambelor genuri se aseamănă, opistosoma posedă dungi argintii. Cea mai mare diferență dintre aceștia constă în structura pânzei. "Leucauge" tinde să construiască o pânză orizontală, care este un cerc perfect, în timp ce "Nephila" construiesc pânze verticale, eliptice și asimetrice. La apropierea prădătorilor, tinerii produc vibrația pânzei și în cele din urmă sar pe obiectele din jur. Veninul țesătorilor aurii este foarte puternic, dar neletal pentru om. Aceasta are un efect neurotoxic similară cu cea a Văduvii
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
Picioarele la fel sunt negre, dar coxele și articulațiile sunt galbene. La femelele tinere, a doua și a patra perechi de picioare au perișori, care dispar la maturitate. Este frecvent întâlnit în păduri cu vegetație rară și grădini. Pânza este verticală, asimetrică, cu ochiuri neregulate. Ea are un diametru de 2 metri cu o suprafață totală de 12 m². Firele sunt foarte elastice, capabile să susțină greutatea unei păsări mici. Locul de retragere este situat în partea superioară a pânzei. Coconul
Nephila pilipes () [Corola-website/Science/319333_a_320662]
-
vitejia. Există însă, încă din trecutul destul de îndepărtat, variante datorate unor confuzii : Din 1488) datează și imaginea steagului domnesc al lui Ștefan în gravura lui I. Kukullo redând bătălia de la Baia din 1467: flamură lungă și îngustă, încărcată cu benzi verticale paralele cu hampa (fasciile stemei de familie) și stema Moldovei (capul de bour) în jumătatea dinspre hampă. În anul 1500 Ștefan cel Mare a dăruit mănăstirii Zografu din Sfântul Munte Athos două steaguri, care figurează mai jos. Fundalul primului drapel
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum minus humeri") este situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul mare. Pe el se inseră mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris") - pe care se inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") - pe care se inserează mușchiul rotund mare ("Musculus
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
se inseră mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris") - pe care se inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") - pe care se inserează mușchiul rotund mare ("Musculus teres major"). Între creasta tuberculului mare și creasta tuberculului mic există un șanț vertical - șanțul intertubercular ("Sulcus intertubercularis humeri") sau culisa bicipitală - care sus se află
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") - pe care se inserează mușchiul rotund mare ("Musculus teres major"). Între creasta tuberculului mare și creasta tuberculului mic există un șanț vertical - șanțul intertubercular ("Sulcus intertubercularis humeri") sau culisa bicipitală - care sus se află între tuberculul mare și tuberculul mic, unde este mai adânc, coboară oblic și se pierde pe fața antero-medială a diafizei humerale. În fundul șanțului intertubercular se inserează tendonul mușchiului
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
Mama sa, Bella Spektor, a fost o profesoară de muzică într-un colegiu rus de muzică, iar în prezent preda într-o școală primară publică în Mount Vernon, New York. Spektor a învățat să cânte la pian exersând la un Petrof vertical, care a fost dat mamei ei de către bunicul acesteia. A fost introdusă muzicii rock and roll prin formații cum ar fi The Beatles, Queen și The Moody Blues, de către tatăl ei, care a obținut astfel de înregistrări din Europa de Est și
Regina Spektor () [Corola-website/Science/316831_a_318160]
-
Melville o descrie, în romanul "Moby Dick", astfel: Deseori balenele cu cocoașă își izbesc înotătoarele pectorale și codală în suprafața mării, provocând spumă, se rostogolesc pe spate, își scot capul din apă. Câteodată, sar în întregime deasupra apei în poziție verticală pentru ca mai apoi să cadă cu un zgomot asurzitor (probabil în încercarea de a scăpa de exoparaziți). Un asemenea comportament este demonstrat în toate anotimpurile și de toți indivizii, inclusiv cei care viețuiesc în singurătate, însă scopul lui nu este
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
pentru a cuceri o singură femelă. Actul sexual are loc într-o atmosferă foarte romantică: masculul și femela înoată unul lângă altul, își ating înotătoarele pectorale, lovesc apa cu coada, după care încep să se ridice lent spre suprafață, înotând vertical în spirală, cu abdomenele lipite. Gestația durează în jur de 11 luni. Embrionul se dezvoltă foarte repede, crescând cu 17-35 cm pe lună. După viteza de dezvoltare a embrionului, balena cu cocoașă se află doar în urma balenei albastre și celei
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
stridulație. "Pedipalpii" sunt, comparativ, subțiri formați din șase articole. Prezintă o umflatură terminală adezivă, folosită de solifuge la reținerea prăzii. Pedipalpii funcționează și ca organe senzitive, poartă chemo- și mecanoreceptori. Ultimul articol posedă ventuze cu ajutorul cărora solifugele urcă pe suprafețe verticale. "Membrele locomotoare" sunt compuse din 6 - 7 articole: coxă, trohanter, femur, tipsie, tibie, bazitars (tibiotars sau metatars) și tars. Prima pereche este mai subțire, fiind utilizată ca antene tactile, celelalte posedă gheare pe ultimul articol. Pe a patra pereche de
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
în absida altarului). Deasupra naosului s-a aflat o turlă hexagonală care se sprijinea pe două baze: prima pătrată și a doua hexagonală și avea patru ferestre dispuse în cele patru puncte cardinale. Laturile turlei erau separate prin brâuri dispuse vertical. Turla a fost înlăturată ulterior pentru a aduce construcția la forma originală. Catapeteasma bisericii datează din secolul al XIX-lea, fiind renovată în 1854 de către zugravul Fialcondri din Suceava și în 1897 de pictorul Gheorghe Berlinschi (1855-1929) din Satu Mare (în
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]