14,325 matches
-
meșterului Starostele postăvarilor. „Să ne întoarcem la pendula noastră! Dai jos drăcovenia sau nu? Dacă ești cu gând curat, dovedește-o! O să așezi, pe urmă, în vârful turnului o colivie pentru porumbei și duminică o să venim să-i vedem cum zboară! Hotărăște!” Ceasornicarul privea peste mulțime. Nu se mai uita la hulubi. Cei adunați ar fi vrut să-l audă: o scuză, o explicație, o vorbă, două, care să domolească puțin lucrurile. Și gloata o lăsase mai moale. Se trezise stârnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Cât despre chestia cu fiarele, se spune că meșterul l-a cunoscut bine pe vânătorul de lupi albi: de la el a aflat, cândva, despre semnele prevestitoare de invazii... Că în zilele astea de gheață doar nu a văzut nimeni porumbeii zburând... Știi ce se spune despre hulubii lui...” „Faptul că nu au fost zăriți”, a zis Filozoful, „nu înseamnă, neapărat, că aceștia nu au zburat. Lumea a stat mai mult în casă. Și, chiar de ar fi fost văzuți, nu aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
semnele prevestitoare de invazii... Că în zilele astea de gheață doar nu a văzut nimeni porumbeii zburând... Știi ce se spune despre hulubii lui...” „Faptul că nu au fost zăriți”, a zis Filozoful, „nu înseamnă, neapărat, că aceștia nu au zburat. Lumea a stat mai mult în casă. Și, chiar de ar fi fost văzuți, nu aceasta e problema, fiindcă noi nu putem crede în așa ceva...” ...De-abia în primăvară, într-o dimineață calmă și senină de sfârșit de aprilie, orologiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dat seama că lipsesc și porumbeii! Câțiva inși, asistați de un jandarm, s-au cățărat în pod, însă nici urmă de hulub. Doar câteva perechi de ouă părăsite. Nu îi luase nimeni, totul fusese bine păzit. Poate erau în văzduh, zburau, uneori, ceasuri întregi; zeci de priviri, sute, au tot scrutat înaltul. Mai întreg târgul, spre prânz, era cu ochii pe cer. Când omul Primăriei și un alt jandarm scotociseră întâia oară podul, căutând hârțoagele, nu la porumbei le fusese gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
perfect. Filmările pe autostradă, cadrele menționate de Regizor, intrarea în oraș... Echipa din dreptul Cetății - deși deconcertată - a surprins în amănunt momentul impactului cu zidul, tabla făcându-se armonică și catapultarea mașinii înapoi, de parcă era o jucărie, una din uși zburând prin aer. Automobilistul cu ochii deschiși, ca de sticlă, un jet de sânge împroșcând un geam lateral, ce a rămas ca prin minune întreg, groaza câtorva trecători, întâmplător aflați în preajmă... Când Poliția a derulat finalul fiecărei pelicule cu încetinitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
întinsă. Ina și Olga erau tinere, aveau încă multe proiecte, nădejdile nu le părăsiseră, de aceea puseră toate visele într-un loc tăinuit al sufletului lor. Simțeau că au sub aripi un vânt prielnic ce le dădea puterea de a zbura, asemenea păsărilor văzduhului care se încumetă să părăsească cuibul, unde s-au aflat multă vreme sub oblăduirea părinților. Urma numirea în posturi, la un spital. Și acest eveniment putea constitui un examen. Începuseră să afle și ele că viața însăși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să se hazardeze să lase totul în seama lui niciodată! Va afla ea! Neapărat trebuie să afle, cât mai curând. Niciodată nu trebuie să spui niciodată! Atunci, abia atunci, va poposi peste sufletul ei împovărat de incertitudini liniștea care deocamdată zboară ca o pasăre în înalturi greu de văzut cu ochiul liber... Alex se gândi că toate lucrurile au un sfârșit și că nimeni nu are dreptul să-i răpească dreptul la fericire, chiar dacă acest articol nu este înscris în constituția
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ai spus vreodată că intenționezi să-i ceri mâna? - Nu, n-am ajuns până acolo, deși am lăsat să se înțeleagă că doresc acest lucru. - Și atunci de unde știi că ar putea veni un refuz din partea ei? - Nu știu, incertitudinea zboară ca o pasăre nechemată în preajma mea. - Mai lasă bănuielile acolo, pe șantierul tău, îngroapă-le într-o fundație de bloc și spune-i fetei că ești hotărât să o ceri de soție. Înainte de a întreprinde alte demersuri, ca să nu fii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
repertoriul ironiilor, o urmări câteva clipe trimițându-i în cale câteva cuvinte de confirmare: - Chiar ne propunem să facem una durabilă, din beton armat, să reziste la toate seismele reale sau provocate de prietenii sau neprietenii noștri. Spusele lui Alex zburate pe lângă urechile ei o iritară și mai mult. Fără a întoarce capul, făcu un semn cu mâna peste umăr, ceea ce putea să însemne în cel mai bun caz la revedere, sau n-ai decât, ori o injurie din repertoriul rămas
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mai bine de 350 de ani în urmă. Cu siguranță sfântul s-a bucurat de mulțimea bisericilor, de frumoasa așezare sufletească și de buna rânduiala a oamenilor acestor locuri, pe care i-a întâlnit în această procesiune. Drumul...parcă am zburat; nici nu am simțit când a trecut. Am fost întâmpinați de un sobor de zece preoți, în frunte cu Preotul Paroh Adrian Brădățanu, de mulțime de credincioși, glasuri de clopote și o zi însorită și frumoasă, adusă și ea parcă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
îmi revenea în minte, simțeam că se apropie iarăși de mine acel val gata să mă ridice din nou din mine însumi. În următorii zece ani cred că am mai simțit de șapte-opt ori, în diverse locuri, parfumul care-mi zbura creierii ca un glonț. Nu înțeleg cum am su praviețuit când, student fiind, am urcat în lift cu o doamnă ce purta acel parfum. După ce a coborât, am oprit liftul între etaje, m-am ghemuit pe podea și am rămas
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
clasei, de-l umpluse de sânge. Dar tot nu se potolise. Afară ningea de rupea, vedeam pe geamurile cla sei. Se lăsase întunericul. Fulgii păreau acum roz și, dacă te uitai mult la ei, ți se părea că toată clasa zboară în sus, spre cer. Petruța stătea acum cu mine în bancă, pentru că la ora de desen puteam să ne așezăm cu cine vroiam noi, așa că toți colegii și colegele se mutau cu iubitele și iubiții lor. Și Petruța a venit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a tăcut brusc și-a ieșit dintre copii. Am privit-o levitând, singură, pe culoar până la următorul expo nat. Nici mersul ei nu era cel al speciei noastre. Șchiopăta cu un picior, iar cu celălalt se-mpingea în podea ca să zboare. Nu privea nimic, mergea ghidată parcă de un simț misterios. S-a oprit la fel de brusc în fața altei vitrine și, făcând mișcări fine și de neîn țeles cu bărbia și degetele, a așteptat să se apropie din nou copiii. Care nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
turiști și iar turiști...“ Abia am așteptat liftul, în care ne-am înghesuit din nou cu japonezii și suedezii ce pri viseră orașul și Alpii. Nici nu știu cum am ajuns din nou jos, pe mozaicul lustruit din uriașa incintă. Nu știu cum am zburat, în acea după-amiază, cu avio nul, cum am luat apoi taxiul de la Otopeni și cum am ajuns acasă. Sunt năucit și înspăimântat până azi. Iubim cu un creier de copil Cea mai minunată femeie din lume este cea care te
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
brăcat, în patul meu cu baldachin și oaie fierbinte, m-a trezit scârțâitul greoi al ușii dormitorului. Am văzut-o atunci pe contesă strecurându-se, luminată violent de stele pe-o parte, întunecată și enigmatică pe cealaltă. Am văzut oaia zburând cât colo și buf nind greu lângă pat. Contesa a intrat în pat lângă mine și duhnea a whiskey de te ofilea. Con tesa mi-a pus mâna între picioare și mi-a vârât în gură limba cu biluță metalică
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
juca În scheciul ăsta ridicol, nu mai conta cine și cum sau de ce a murit, mortul era pretextul sublim pentru această falsă reculegere, semnul de respect cel mai sobru pe care Îl puteau ei aduce morții. Vocea cântată a mitomanului zbura peste câmp, cu aripi de țuică de Buzău, În vreme ce groparul cinic, marcat de o seriozitate profesională incontestabilă, cu o mână tăia coșciugul iar cu cealaltă Îi ținea picioarele lui Matei. Lipsea fanfara. Nepăsător, Vasile a ieșit dintre ei și s-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la care atâta visa. Cu ultimele puteri a scos un urlet Înfiorător, apoi a Început să râdă În hohote, grotesc, eliberând din el tot delirul - și În timp ce râdea s-a urcat În carlingă, apoi a Început să imite zgomotul motorului. Zbura. Zbura spre țara de unde vin călătorii prin viața asta. — La revedere, tovarăși fraieri! a strigat el către adunătura de iloți care Îl sufocau pe Matei. S-a trezit mirat și iarăși a oftat. În bucătărie, ai lui se auzeau râzând
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care atâta visa. Cu ultimele puteri a scos un urlet Înfiorător, apoi a Început să râdă În hohote, grotesc, eliberând din el tot delirul - și În timp ce râdea s-a urcat În carlingă, apoi a Început să imite zgomotul motorului. Zbura. Zbura spre țara de unde vin călătorii prin viața asta. — La revedere, tovarăși fraieri! a strigat el către adunătura de iloți care Îl sufocau pe Matei. S-a trezit mirat și iarăși a oftat. În bucătărie, ai lui se auzeau râzând, iar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
știință. Dar... est modus in rebus. ["ÎȘI CÎNTĂREȘTE PUTERILE SUFLETULUI, FILOZOFEAZĂ"] 2283 Cei mai mulți, când aud cuvântul "idealism", își închipuie sub el cam contrarul de la mâncare și băutură sau pe-un om ce vorbește într-aiurea, ce crede că tot ce zboară se și mănâncă; încît idealism și tacâm de nebun e, dup-opiniunea multora, cam unul și același lucru. Un novelist român spunea că dracul, când n-are de lucru, își cântărește coada, omul, când n-are ce lucra, face filozofie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de laturi. 326 {EminescuOpXV 327} [3] Așadar orice forță comunicată devine mișcare; orice impresie de dinafară, care e asemenea o cantitate de forță comunicată, devine tendență de-a se mișca - volițiune. [... ] [4] 2275B Orice prisos de putere, care strică echilibrul, zboară în tangentă. Actele de volițiune sunt tangente, născute din dezechilibrul momentan al organismului. ["VIAȚA NOASTRĂ... "] 2275B Viața noastră, întru cât e simțită de noi, [e] o serie infinită de acte de volițiune pozitive sau negative, de da sau nu. ["VOINȚA
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ce aveau să inventeze noua viață a imperiului. Aștepta, trebuia numai să tacă. Doar câteva zile, poate câteva ore. În tot imperiul, el singur - își spunea sieși - știa că totul urma să se schimbe. Aceasta era puterea: un vultur care zboară, fără să fie văzut, în văzduhul orbitor. Ceru să i se pregătească un cal. Pentru prima oară, ofițerul însărcinat cu paza vilei zâmbi, asigurându-l că avea să-l aleagă el însuși, și nu dintre căluții aceia care gâfâiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în locuința aceea olimpiană, printre copacii înalți, statuile grecești și termele private, se strecura neliniștea. „E rândul lor acum să nu mai aibă somn și să vadă cât de lungă e noaptea.“ ••• V IMPERIUM NOVUM „...puterea e un vultur ce zboară pe cerul verii.“ Gajus Caesar Augustus Germanicus, din Epistulae (pierdute) Vila de la Misenum În cea de-a șaisprezecea zi a lunii martie, în penumbra tristă a vilei de la Misenum, un grup de oameni neliniștiți - împinși însă nu de dragoste - auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pragul orgasmului pe când farurile camionului semnalizează în oglinda retrovizoare. Și mai târziu, el se uită cum un prieten călărește o adolescentă pe bancheta din spate. Mâini soioase de mecanic expun fesele fetei panourilor publicitare ce gonesc pe lângă ei. Autostrăzile ude zboară în strălucirea farurilor și-n scrâșnetul plăcuțelor de frână. Tija penisului sclipește deasupra fetei pe când lovește în acoperișul de plastic ros al mașinii, însemnând materialul galben cu smegma sa. Ultima ambulanță plecase. Cu o oră mai devreme, actrița de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
actrița de film fusese condusă la limuzină. În lumina serii, cimentul alb al coridorului de coliziune de sub podul rutier aducea cu o pistă aeriană secretă de pe care mașinării misterioase decolează spre un cer metalizat. Aeroplanul de sticlă al lui Vaughan zburase undeva deasupra capetelor spectatorilor plictisiți care se întorceau la mașinile lor, deasupra polițiștilor obosiți care adunau valizele și gențile de mână rupte ale turiștilor din autobuzul liniilor aeriene. M-am gândit la corpul lui Vaughan, acum rece, temperatura sa rectală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de acces spre autostradă. Furgoneta albă a unei curățătorii intrase din spate într-o limuzină plină de nuntași. - Astea sunt chiar un fel de repetiții. După ce ne vom fi repetat cu toții rolurile, va începe adevărata catastrofă. Un avion de pasageri zbura peste centrul Londrei, cu roțile coborâte deasupra acoperișurilor zguduite de zgomot. - Încă o încărcătură de victime dornice - aproape că te aștepți să-i vezi pe Breughel și pe Hieronymus Bosch străbătând autostrăzile în mașini luate de la o companie de închiriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]