128,121 matches
-
una dintre primele femei care a devenit redactor profesionist și, probabil, primul redactor de modă full-time în istoria jurnalismului american. Filmul "Deadline - U.S.A." (1952) este o poveste despre desființarea unui ziar din New York numit "The Day", vag inspirat din vechiul "New York Sun", care s-a închis în 1950. Ziarul original "Sun" a fost editat de către Benjamin Day, iar numele ziarului din film era joc de cuvinte (a nu se confunda cu ziarul real cu același nume din New London, Connecticut
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
pentru ceasurile care poartă antetul și moto-ul ziarului. Acestea au fost recunoscute ca reper al orașului New York City în 1986. În 2002 a fost lansat un nou ziar cu titlul "The New York Sun", care purta antetul și moto-ul vechiului ziar. Acesta a fost conceput ca o alternativă „conservatoare” și axată pe știri locale la mult mai liberalul/progresistul "New York Times" și la alte ziare din New York. El a fost publicat de către Ronald Weintraub și redactat de către Seth Lipsky și
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar sau în grup, în păduri mixte și de conifere dar și pe pășuni în preajma unei conifere, de la deal la munte, primăvara, din martie până în iunie. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). "Entoloma vernum" este o ciupercă tare otrăvitoare dar neletală din genul "Entoloma
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]
-
principal al lucrării, în ciuda eforturilor continue ale instrumentului. Primul Brandenburgic este și singurul din colecție care rupe tiparul de concert în trei părți (dacă nu luăm în considerare chestiunea Adagio-ului din Concertul nr. 3). De fapt, o versiune mai veche a acestei lucrări se regăsește în Simfonia în Fa, BWV 1046a, versiune din care lipsesc violina piccolo, partea a treia (Allegro) în întregime și Polacca din ultima parte, rămânând numai Menuet - Trio I - Menuet - Trio II - Menuet. De asemenea, partea
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
Batalionului 300 Infanterie „Sfântul Andrei”. Întors în țară, Max a fost depistat ca fiind infestat cu dirofilarii (viermi la inimă). Fiindcă nu exista o lege pentru cazul său, Max a fost „casat”. O doamnă cu suflet mare, Sorina Hanea, militant vechi și cu rezultate notabile in protecția animalelor, l-a cerut Armatei și crezând ferm în vindecarea lui s-a luptat să-i salveze viața. Luat în grijă de medicul Liviu Gaiță, Max a beneficiat de tratament și multă afecțiune. Dirofilaria
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
Centrală spre coasta Pacificului, din cauza El Mundo de los Serpientes (Lumea Șerpilor), o grădină zoologică de șerpi și un centru de reproducere înființat în 1994. Orașul Alajuela este, de asemenea, o atracție turistică majoră. În centrul orașului este o catedrală veche de secole, cu o piață în cazul în care, în mod regulat, fructe mango cad din copaci. Cunoscut sub numele de "Orașul fructelor mango," există un festival de mango în fiecare iunie. Pe langă Plaza, există un muzeu dedicat eroului
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
care, în mod regulat, fructe mango cad din copaci. Cunoscut sub numele de "Orașul fructelor mango," există un festival de mango în fiecare iunie. Pe langă Plaza, există un muzeu dedicat eroului popular Juan Santamaría. Acest muzeu este situat în vechea clădire a închisorii din Alajuela și începând din 1999 cuprinde vechea sala de arme a orașului, ambele fiind clădiri construite în a doua jumătate a anului secolul al XIX-lea. O aripă a acestui muzeu reînvie istoria din spatele bătăliei de la
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
numele de "Orașul fructelor mango," există un festival de mango în fiecare iunie. Pe langă Plaza, există un muzeu dedicat eroului popular Juan Santamaría. Acest muzeu este situat în vechea clădire a închisorii din Alajuela și începând din 1999 cuprinde vechea sala de arme a orașului, ambele fiind clădiri construite în a doua jumătate a anului secolul al XIX-lea. O aripă a acestui muzeu reînvie istoria din spatele bătăliei de la Santa Roșa dintre Costă Rica și aventurierul american William Walker în
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
prințesă burgundă care, după ce a devenit cea de-a doua soție a regelui franc Clovis I, a contribuit decisiv la creștinarea acestuia și a regatului său. A fost canonizată în 550 sau 560 și este sărbătorită în cadrul Bisericii Ortodoxe și vechiului martirolog roman pe data de 3 iunie (dies natalis), în timp ce Biserica Catolică o sărbătorește o zi mai târziu, pe 4 iunie. Clotilde s-a născut la Lyon și era fiica regelui Chilperic al II-lea al Burgundiei, fiu al regelui
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
cea de-a 10-a din Italia.. Această prestigioasă universitate este clasată în Top 10 la nivel național și în Top 400 mondial, potrivit ARWU și QS. Ea găzduiește și Grădina botanică din Pisa ("Orto botanico di Pisa"), cea mai veche grădină botanică din Europa, înființată în 1544. face parte din „Sistemul Universitar din Pisa” ("Sistema Universitario Pisano"), care mai include Școala Normală Superioară ("Scuola Normale Superiore di Pisa") și Școala de Studii Avansate Sant'Anna ("Scuola superiore di studi universitari
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
drept laic și monahal în Pisa provin din a doua jumătate a secolului al XII-lea, atunci când Pisa reușise o remarcabilă dezvoltare economică. Din secolul următor datează primele documente care atestă prezența unor doctori în medicină și chirurgie. Cel mai vechi document păstrat despre această școală ("Studium") pisană datează din 1338, când juristul Ranieri Arsendi de la Universitatea din Bologna s-a transferat la Pisa. El, împreună cu Bartolo da Sassoferrato, lector de drept civil, erau plătiți de către municipalitate pentru a preda lecții
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
de redeschidere a universității la 1 noiembrie 1543, sub conducerea Ducelui Cosimo I de' Medici, fiind considerată ca o a doua inaugurare. Tot în timpul lui Cosimo I de' Medici a fost înființată Grădina botanică a universității, una dintre cele mai vechi din lume și care s-a păstrat până în prezent. De asemenea, a fost inaugurat sediul universității, "Palazzo della Sapienza", a cărui construcție fusese începută de către Lorenzo de' Medici cu mai mult de o jumătate de secol înainte. A fost înființată
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
strălucit al Facultăților de Litere și Filosofie din București, cu diplomat Magna cum laude înmânată de Regele Mihai I, a fost studentul preferat al profesorului Nicolae Cartojan care l-a oprit ca asistent la catedra sa de istoria literaturii române vechi încă din timpul studiilor. Ion Diaconescu începe o excepțională carieră universitară, dar odată cu moartea lui Nicolae Cartojan în 1944 și instaurarea comunismului va fi eliminat de către Ion Vitner de la catedră, epurat din învățământul universitar, arestat, apoi decăzut, multi ani, din
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
din care se pleacă cu alte rădăcini și vibrații în înțelegerea simțirii lui Enescu.” În prejma compunerii Suitei „Săteasca”, Enescu îi mărturisea criticului muzical José Bruyr despre „Câmpia mea moldovenească, cu câmpuri de orz și de porumb, cu fâșii de vechi păduri fără lumină, cu orizonturile ei și cu satele vechi, pierdute între mesteceni și sălcii...” Ideea reîntoarcerii în copilărie, a rememorării copilăriei și a evocării ei revine foarte des în paginile enesciene. Autorul resimte nostalgia și tristețea despărțirii și, astfel
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
înțelegerea simțirii lui Enescu.” În prejma compunerii Suitei „Săteasca”, Enescu îi mărturisea criticului muzical José Bruyr despre „Câmpia mea moldovenească, cu câmpuri de orz și de porumb, cu fâșii de vechi păduri fără lumină, cu orizonturile ei și cu satele vechi, pierdute între mesteceni și sălcii...” Ideea reîntoarcerii în copilărie, a rememorării copilăriei și a evocării ei revine foarte des în paginile enesciene. Autorul resimte nostalgia și tristețea despărțirii și, astfel, principalele teme enesciene readuc imaginea miturilor mioritice, care se regăsesc
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
muzical. Dincolo de descripția titlurilor, "Suita „Săteasca”" este o întrepătrundere de stări, muzicale afective și poetice, de o rară sugestivitate plastică. Denumirea părților suitei este un indiciu semnificativ asupra conținutului programatic propriu fiecăruia dintre ele. În contrast cu mișcarea precedentă, al treilea tablou, " Vechea casă a copilăriei în asfințit - Păstor - Păsări călătoare" este centrul de maximă intensitate emoțională a suitei. Clemansa Liliana Firca spune în "Enescu, relevanța „secundarului”" că în această parte „intensitatea amintirii pare să inducă uneori compozitorului acea stare secundă, de „trăire
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
satul natal. Deseori, în "Amintiri" întâlnim imaginea casei sale, care deși departe în timp și spațiu de autor, a rămas ca o imagine veșnică în sufletul său. În muzică, amintirea casei este evocată printr-o melodie cu intonații de cântec vechi, atribuită viorilor, flautului și oboiului, într-o manieră liniștită și domoală. Prima măsură a melodiei este deosebit de asemănătoare cu motivul folosit în cel de-al doilea tablou, jocurile copilăriei, ceea ce subliniază legătura între amintirea casei vechi și amintirea jocurilor copilăriei
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
cu intonații de cântec vechi, atribuită viorilor, flautului și oboiului, într-o manieră liniștită și domoală. Prima măsură a melodiei este deosebit de asemănătoare cu motivul folosit în cel de-al doilea tablou, jocurile copilăriei, ceea ce subliniază legătura între amintirea casei vechi și amintirea jocurilor copilăriei. Cântecul pastoral răsună după „chemarea tainică” a unui corn solist cu surdină, când oboiul din culise interpretează un cântec nostalgic. Soloul de oboi, o tipică monodie enesciană, este comparat de Clemansa Liliana Firca cu aminitirea cântecului
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Transilvania, dar incapacitatea Antantei de a respecta acordurile încheiate precum și avansul constant pe teren al trupelor române au determinat însă guvernul ungar să ia în considerare posibilitatea de rezistență armată. O nouă armată maghiară s-a constituit pe resturile celei vechi și ca și consecință, de-a lungul liniei de demarcație incidentele armate în care au fost implicate trupele ungare și române s-au multiplicat semnificativ, căpătând aspectul unor lupte cu anvergură locală. La 26 februarie, într-un context în care
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
bazat însă pe principii etnografice, geografice și strategice ferme și, în plus Franchet d’Esperey a fost la momentul respectiv în necunoștință de cauză privind prevederile teritoriale ale Tratatului de la București din anul 1916. Refuzând să facă o distincții între „vechii” maghiari și „noii” maghiari de după război, d’Esperey a trasat o linie de demarcație aproape centrată pe vechia frontieră, linie care a fost operă a unui militar, nu a unui politician. Suplimentar, această Convenție a determinat apariția unei situații cu
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Cluj, pe 18 decembrie generalul Constantin Neculcea solicitând părăsirea acestuia de către trupele ungare, iar Divizia 1 în a înaintat în direcția Alba-Iulia, Teiuș, Aiud. Începând cu data de 23 decembrie 1918 tot teritoriul transilvănean aflat între linia de demarcație și vechea frontieră cu Regatul României a fost decretat ca fiind o zonă a armatei. La 24 decembrie soldații români au intrat în Cluj, moment în care a fost înființat un comandament unic al trupelor române din Transilvania, încredințat generalului Traian Moșoiu
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
indiferent de naționalitate, toate persoanele valide. Disperați, românii au început să se refugieze în masă la est de linia de demarcație la Cehu Silvaniei, Băsești, Zalău și Huedin. O nouă armată ungară a început să se constituie pe resturile celei vechi. Debreținul, Oradea și Békéscsaba au devenit centre de concentrare ale trupelor. Pentru a preveni orice altă nouă înaintare a soldaților români pe teren, maghiarii au dislocat în zona Ciucea încă de la bun început, 5.000 de soldați. De-a lungul
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
aviație și poliție). Cei mai mulți soldați germani erau lipsiți de experiență de luptă, erau slab instruiți și erau sprijiniți de doar câteva tancuri și tunuri de asalt. Apărătorii Aachenului se foloseau de clădirile transformate în puncte fortificate, în special în centrul vechi, unde labirintul de străduțe favoriza defensiva. Militarii americani ai Regimentului 26 au atacat pentru prima oară pe 13 octombrie, comandanții recunoscând rapid natura specială a luptelor din oraș. Infanteriștii americani au trebuit să facă față atacurilor prin surprindere și ambuscadelor
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Succesul americanilor în oraș nu s-a măsura prin rapiditatea înaintării, ci prin numărul de case capturate de la inamic. În timpul luptelor din Aachen, artileria americană a fost folosită pentru distrugerea prin foc direct clădirile cu ziduri foarte groase din orașul vechi. Obuzierele Loviturile obuzierului au creat culoare de trecere care au permis infanteriștilor să înainteze de la o clădire la altă fără să fie obligați să se deplaseze pe străzile orașului, unde ar fi fost țintele focului inamic. Înaintarea tancurilor americane Sherman
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
râului Vltava. În interiorul castelului se află Bazilica Sfinților Petru și Paul, precum și Cimitirul , care conține mormintele multor oameni celebri din istoria Cehiei cum ar fi Antonín Dvořák, Bedřich Smetana, Karel Čapek și Alfons Mucha. Castelul include, de asemenea, cea mai veche clădire din Praga, Rotonda Sfântului Martin, ce datează din secolul al XI-lea. Legenda locală susține că Vyšehrad a fost locul primei așezări care a devenit mai târziu Praga, deși până acum această ipoteză nu a fost demonstrată. Când membrii
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]