13,356 matches
-
impunătoare (20 de metri lungime) și cântărea 35 de tone. S-au găsit ouă fosile de brontozaur, de 20-30 cm lungime. Această reptilă se pare că trăia foarte mult. Mediul său de viață era mlaștina, căci se hrănea cu plante acvatice. Un alt gigant erbivor era brachiozaurul, care se hrănea cu frunzele copacilor, asemenea girafelor din zilele noastre, cu care de altfel seamănă destul de bine. Avea 14 metri înălțime, 26 de metri lungime și cântărea 50 de tone! Fosile de brachiozaur
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
arheologice. Apariția acestor fortificații este pusă în legătură cu finalul acestei culturi, fortificațiile apărând la orizonturi târzii și a fost puse în legătură recent cu apariția tell-urilor și începutul neoliticului dezvoltat în regiune. Economia așezărilor se bazează în mare măsură pe resursele acvatice, o resursă importantă în hrană fiind peștele, scoicile sau broaștele țestoase. În unele așezări, ca de exemplu Marosele sau Gyálarét, conform lui Sándor Bökönyi aproximativ 15% din totalul oaselor animale sunt oase de pește. Au fost identificate câteva specii printre
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
Sándor Bökönyi aproximativ 15% din totalul oaselor animale sunt oase de pește. Au fost identificate câteva specii printre care Silurus glanis (somn) sau Exos Lucius (știucă), unele exemplare fiind estimate la aproximativ 200kg. Alte resurse importante de hrană datorate mediului acvatic sunt scoicile și păsările de apă. Scoicile au fost deasemenea identificate în cantități mari în mai multe așezări, atât în estul Ungariei cât și în regiunea Porților de Fier de pe valea Dunării, speciile identificate fiind Unio pictorum sau Unio crassus
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
și în regiunea Porților de Fier de pe valea Dunării, speciile identificate fiind Unio pictorum sau Unio crassus. Procentajul oaselor de păsări de apă este diferit de la o așezare la alta, însa nu depășește 10% în nici unul din cazuri. Alături de resursele acvatice un procentaj însemnat au speciile domestice. Astfel, în așezările neolitice timpurii, atât în Ungaria cât și în România, s-a observat o pondere a ovicaprinelor cu un procentaj între 30 și 68%, urmate apoi de bovine, cu un procentaj până la
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
cerești, potopul și reconstrucția universului. Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alcătuind narațiuni explicative în jurul marilor întrebări omenești asupra existenței omului și a cadrului său vizibil și nevăzut: (a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din întâlnirea principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert); (b) antropologia (crearea omului, ca pereche arhetipală sincronică sau diacronica, printr-un singur act definitiv sau în câteva etape experimentale; (c) escatologia (vizând ideea de moarte); (d
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
KI(G)) este zeul apelor și al înțelepciunii în panteonul sumerian. Mai târziu a fost cunoscut în Babilon sub numele Ea, zeul babilonian al înțelepciunii și cunoașterii, creatorul primilor oameni, organizatorul și binefăcătorul omenirii, zeu al apelor, patron al abisului acvatic și al izvoarelor, protectorul tuturor îndeletnicirilor artizanale și al descântecelor, fiind considerat și vrăjitor, deoarece mesopotamienii credeau că omul a fost creat de el din argilă. Cultul zeului Ea a fost recompus după modelul zeului sumerian , dar uneori era confundat
Enki () [Corola-website/Science/302797_a_304126]
-
Sainte-Anne-de-Beaupré, stațiunea de sporturi de iarnă Mont-Sainte-Anne și Hotelul de Gheață. Parc Aquarium du Québec, redeschis în 2002 într-o poziție de unde se vede fluviul Sfântul Laurențiu, prezintă peste 10.000 de specimene de mamifere, reptile, pești și alte animale acvatice specifice Americii de Nord și Arcticii. Există mai multe situri istorice, galerii de artă și muzee în Quebec City, cum ar fi Citadelle of Quebec, Musée national des beaux-arts du Québec, Ursulines of Quebec, și Musée de la civilisation. Clima este temperat-continentală. Temperatura
Québec (oraș) () [Corola-website/Science/302799_a_304128]
-
celelalte 3 regnuri de eucariote. Termenul a fost propus de Ernst Haeckel în 1866 pentru a caracteriza toate organismele fără o structură complexă, care nu puteau fi clasificate nici ca animale, plante sau fungi. Deși populează, în mod special, mediul acvatic, unele protiste trăiesc în mediul umed sau în corpul plantelor și animalelor. Locomoția se realizează cu ajutorul flagelilor, pseudopodelor sau a cililor; au nutriție autotrofă sau heterotrofă (excepție fiind Euglena verde, care este mixotrofă). Înmulțirea este asexuată sau sexuată. Criteriul de
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
reticulopode, similare pseudopodelor amibei, dar mult mai numeroase și mai fine. Reproducerea este asexuată, prin diviziune în mai mulți gameți. Zoomastiginele reprezintă un grup de protiste asemănătoare animalelor. Acestea sunt flagelate. Hrănirea este exclusiv heterotrofă, trăiesc fie libere în mediul acvatic bogat în substanțe organice, unde își dobândesc nutrienții prin difuzie, fie ca parazit în cadrul unei gazde. Pot fi unicelulare sau pot forma colonii. Au pseudopode cu rol în deplasare și înglobarea particulelor de hrană. Sunt printre primele eucariote care au
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
specii de ciliofore. Acestea sunt caracterizate de prezența unor organite, numite cili, care participă la locomoție si la obținerea hranei. Pot atinge dimensiuni foarte mari comparativ cu alte protozoare: până la 2 mm. Hrănirea este exclusiv heterotrofă, trăiesc libere în mediul acvatic (majoritatea trăiesc în ape dulci, dar pot fi întâlnite și specii de apă sărată), precum și în soluri umede. Acestea sunt polinuclarea: conțin un micronucleu diploid, responsabil cu reproducerea sexuată, precum și un macronucleu poliploid, responsabil cu regularea activităților celulare. Reproducerea poate
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
în regnul Fungi. Prezintă multe caracteristici ale fungilor, precum absorția substanțelor în celule prin difuziune și hrănirea cu materie organică aflată în descompunere. Au fost identificate până în prezent în jur de 500 specii de oomicete. Acestea sunt răspândite în mediile acvatice dulci, lângă materii organice aflate in descompunere, precum și în diferite organisme-gazdă (oomicetele parazitare). Peretel celular a celulelor nu este alcătuit din chitină, precum la fungi, ci dintr-un amestec de compuși celulozici și din glican. Nucleii sunt diploizi. Exemple de
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
desfac, apărând un pețiol și o lumină dublă penat-sectată. Frunzele îndeplinesc, de regulă, doua funcții: de fotosinteză și de sporificație. Se întâlnesc și ferigi cu frunzulițe mici (Salvinia natans) sau în formă de panglică (Phllitis scolopendrium). În frunzele unor ferigi acvatice (Azolla sp.) se dezvoltă cianobacterii fixatoare de azot. La unele specii de ferigi tropicale epifite, majoritatea frunzelor amintesc de coarnele renului, iar cele de la bază prezintă un ,butonaș” cu resturi vegetale în putrefacție. Unele specii tropicale și subtropicale sunt arborii
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
le (Nymphaeaceae) (din latina "nymphaea" = nufăr) este o familie de plante erbacee acvatice, cu rizomi și rădăcini adventive, cu frunze cordiforme lung pețiolate, plutitoare sau emerse, cu stomate numai pe fața superioară, cu flori mari, solitare, hermafrodite (bisexuate) și cu fructe nucule, bace sau capsule (ex. nufărul alb, nufărul galben, lotusul, drețele). Familia
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
pe fața superioară, cu flori mari, solitare, hermafrodite (bisexuate) și cu fructe nucule, bace sau capsule (ex. nufărul alb, nufărul galben, lotusul, drețele). Familia cuprinde 6 genuri cu 55-60 specii hidrofite. Cele mai multe nimfeacee sunt plante de origine tropicală, ierboase (erbacee), acvatice, prezentând adaptări morfologice și anatomice speciale la viața acvatică. Dau un aspect feeric bălților liniștite prin frunzele mari și florile lor bogate și mari. le este o familie cosmopolită de plante acvatice cu flori mari, răspândită în toată lumea prin habitatele
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
și cu fructe nucule, bace sau capsule (ex. nufărul alb, nufărul galben, lotusul, drețele). Familia cuprinde 6 genuri cu 55-60 specii hidrofite. Cele mai multe nimfeacee sunt plante de origine tropicală, ierboase (erbacee), acvatice, prezentând adaptări morfologice și anatomice speciale la viața acvatică. Dau un aspect feeric bălților liniștite prin frunzele mari și florile lor bogate și mari. le este o familie cosmopolită de plante acvatice cu flori mari, răspândită în toată lumea prin habitatele cu apă dulce (lacuri și iazuri, râuri și pâraie
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
nimfeacee sunt plante de origine tropicală, ierboase (erbacee), acvatice, prezentând adaptări morfologice și anatomice speciale la viața acvatică. Dau un aspect feeric bălților liniștite prin frunzele mari și florile lor bogate și mari. le este o familie cosmopolită de plante acvatice cu flori mari, răspândită în toată lumea prin habitatele cu apă dulce (lacuri și iazuri, râuri și pâraie, izvoare, mlaștini, șanțuri, canale și apele de maree) din regiunile atât temperate, cât și tropicale. Familia cuprinde 6 genuri: "Barclaya", "Euryale", "Nuphar", "Nymphaea
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
cu alismataceele, berberidaceele, ranunculaceele și cu unele plante din ordinul "Rhoeadales". Flora spontană a României conține 4 specii care aparțin genurilor "Nuphar" și "Nymphaea" : 1. "Nymphaea lotus" var. "thermalis" — lotusul, numit popular drețe. Lotusul egiptean ("Nymphaea lotus") este o plantă acvatică subtropicală, răspândită în Africa de Est și Asia de Sud-Est, mai ales în bălțile și lacurile aferente Nilului din Egipt. Semințele și rizomii suculenți sunt utilizau în alimentație de către populația egipteană. Are rizomul gros și voluminos. Frunzele sunt mari, poliforme, la început
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
apele termale ale pârâului Pețea și Băile 1 Mai (Oradea). Este considerat un relict terțiar în flora României, înrudit cu lotusul egiptean și a rezistat în România datorită izvoarelor termale din regiune. 2. "Nymphaea alba" — nufărul alb. Este o plantă acvatică întâlnită în România mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare, bălți până la 2 m adâncime. Are rizom puternic, fixat pe fundul apei prin numeroase rădăcini. Tulpină perenă groasă și scurtă. Frunzele sunt mari, cordate, pieloase, lung pețiolate, cu limbul
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
petaloide. În interiorul sepalelor se află numeroase petale (10-20), mici, galbene, mai mici decât sepalele. Fruct bacă. Nimfeaceele au flori frumoase, arătoase sau plăcut mirositoare. Aspectul frumos al nuferilor, în special a speciilor de "Nymphaea" și "Victoria", amplificat de habitatele lor acvatice, a dus la cultivarea lor ca plante ornamentale în întreaga lume. Cele mai importante specii ornamentale sunt lotusul stelat ("Nymphaea nouchali") cu flori violet-albastre, nufărul alb ("Nymphaea alba") cu flori albe sau ușor roze, victoria amazonică ("Victoria regia") cu flori
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
unor caractere de superioritate ale acestora, care a dus la o mai bună adaptare la mediul terestru. Sunt cele mai evoluate plante, cu corpul un corm tipic, perfect adaptat la viața terestră. Ulterior, unele specii s-au readaptat la mediul acvatic. Sunt răspândite pe tot globul terestru, cu excepția zonelor polare. Angiospermele au apărut la mijlocul Mezozoicului, prin evoluția unor gimnosperme primitive, față de care au unele caractere de superioritate: Cele mai numeroase angiosperme actuale au flori bisexuate (72%). Cu flori unisexuate sunt 11
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cîmpie și colinară, cu o tulpină foarte scurtă, ascendentă, la vârf cu 2 (4) frunze aproape opuse, lung pețiolate, rotund reniforme. Florile sunt situate terminal, solitare, cu miros de piper. Este plantă toxică, cu acțiune iritantă asupra mucoaselor. Cuprinde plante acvatice, la care tulpina are structură atactostelică (cu fascicule închise, ca la monocotilidonate). Florile sunt actinomorfe, hemiciclice, cu numeroase stamine și carpele. Embrionul are două cotiledoane concrescute (prin aceasta se aseamănă cu ordinul "Alismatales", din clasa "Liliatae"). Au flori solitare, cu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
concrescute (prin aceasta se aseamănă cu ordinul "Alismatales", din clasa "Liliatae"). Au flori solitare, cu peduncul lung și bogat în aerenchim. Piesele florale sunt în număr nedefinit și fructul este o pseudocapsulă. . Nymphaea alba L. (nufar alb) este o plantă acvatică, cu frunze mari, natante, cu flori mari, sepale verzi, petale numeroase, albe, stamine în număr nedefinit și carpele concrescute într-un ovar semiinfer. Florile au proprietăți sedative și anafrodisiace, fiind recomandate ca remediu în insomnii, stâri de exitație, sau pentru
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
au propietăți astringente, fiind utilizați în diareia rebelă, în dezinterie. Crește prin ape stagnante sau lin curgâtoare. Alte specii din flora românească sunt: "N. candida" C. Presl., "N. lotus L. var. thermalis." (drețe), "Nuphar luteum" (L.) Sm. (nufăr galben). Plante acvatice submerse, nefixate de substrat (lipsite de rădăcini). Au frunze verticilate, penat-sectate, cu segmente înguste. Florile sunt unisexuate, dispuse monoic, iar înflorirea și polenizarea are loc în apă. Fructul este o achenă foarte puțin albuminată. "Ceratophyllum demersum" L. (cosorul bălților) și
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
unele familii de plante cu nutriție mixtă (fotosintetică și în același timp heterotrofă, carnivoră). Descompun corpul unor insecte mici și astfel asimilează azotul, iar pentru acest fapt și-au transformat frunzele în capcane pentru prinderea și digerarea animalelor mici. Specii acvatice și terestre, autohtone și exotice, care cresc prin mlaștini oligotrofe. Aldrovanda vesiculosa L. (otrățelul bălților) este o plantă acvatică, natant-submersă, fară rădăcini și cu flori axilare, solitare. Se întîlnește prin ape stagnante, puțin adînci, cu fund mîlos. Unii lobi ai
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
și astfel asimilează azotul, iar pentru acest fapt și-au transformat frunzele în capcane pentru prinderea și digerarea animalelor mici. Specii acvatice și terestre, autohtone și exotice, care cresc prin mlaștini oligotrofe. Aldrovanda vesiculosa L. (otrățelul bălților) este o plantă acvatică, natant-submersă, fară rădăcini și cu flori axilare, solitare. Se întîlnește prin ape stagnante, puțin adînci, cu fund mîlos. Unii lobi ai frunzelor se transformă în capcane, adaptate la prinderea unor mici animale acvatice. Drosera rotundifolia L. (roua cerului) este o
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]