14,112 matches
-
rând, aparatul autonom cu circuit deschis la care amestecul gazos expirat de către scafandru este eliminat în întregime în mediul acvatic exterior. Acest tip de aparat furnizează scafandrului aer numai atunci când acesta inspiră, la o presiune egală cu presiunea hidrostatică corespunzătoare adâncimii la care se află. Este folosit în scufundările sportive și tehnice, civile și militare, atât de scafandri amatori cât și de scafandri profesioniști. În secolele XVIII și XIX, o serie de inventatori au încercat să creeze astfel de aparate, cu
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
sub apă este considerat a fi aparatul inventat în anul 1825 printr-un brevet al englezului W. H. James . În anii 1828-1829, Marina Națională Franceză a experimentat aparatul „pneumato-nautic“ conceput de Lemair d’Augerville . Acest aparat funcționa destul de corect la adâncime constantă dar avea serioase dificultăți de flotabilitate și necesitatea manevrării continue a robinetului de umplere a rezervorului flexibil, la schimbarea adâncimii. În anul 1860, Benoît Rouquayrol a inventat „regulatorul pentru curgerea gazului comprimat“, piesă principală a unui aparat de salvare
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
1828-1829, Marina Națională Franceză a experimentat aparatul „pneumato-nautic“ conceput de Lemair d’Augerville . Acest aparat funcționa destul de corect la adâncime constantă dar avea serioase dificultăți de flotabilitate și necesitatea manevrării continue a robinetului de umplere a rezervorului flexibil, la schimbarea adâncimii. În anul 1860, Benoît Rouquayrol a inventat „regulatorul pentru curgerea gazului comprimat“, piesă principală a unui aparat de salvare destinat minerilor. Acestuia i s-a asociat apoi Auguste Denayrouze pentru a transforma acest prim aparat într-un aparat de scufundare
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
furtun gros din cauciuc, cu avantajul unei lungi durate de scufundare, dar cu inconvenientul unei mari jene la mișcare. Varianta autonomă a primului „aparat cu presiune joasă“ nu oferea o autonomie suficientă (mai puțin de un sfert de oră la adâncimea de 10 metri). A urmat apoi un aparat mult mai performant, „aparatul respirator cu presiune mare“, care permitea atingerea adâncimii de 40 metri sau lucrul pe o perioadă de peste o oră la adâncimea de 10 metri. În anul 1926, ofițerul
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
autonomă a primului „aparat cu presiune joasă“ nu oferea o autonomie suficientă (mai puțin de un sfert de oră la adâncimea de 10 metri). A urmat apoi un aparat mult mai performant, „aparatul respirator cu presiune mare“, care permitea atingerea adâncimii de 40 metri sau lucrul pe o perioadă de peste o oră la adâncimea de 10 metri. În anul 1926, ofițerul de marină Yves Le Prieur a pus la punct un aparat autonom de respirat sub apă cu manodetentor, la debit
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
puțin de un sfert de oră la adâncimea de 10 metri). A urmat apoi un aparat mult mai performant, „aparatul respirator cu presiune mare“, care permitea atingerea adâncimii de 40 metri sau lucrul pe o perioadă de peste o oră la adâncimea de 10 metri. În anul 1926, ofițerul de marină Yves Le Prieur a pus la punct un aparat autonom de respirat sub apă cu manodetentor, la debit constant cu circuit deschis, inspirat de aparatul lui Fernez, dar alimentat dintr-o
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
debit constant cu circuit deschis, inspirat de aparatul lui Fernez, dar alimentat dintr-o butelie Michelin . Varianta perfecționată a acestui aparat, din anul 1933, a fost aprobată de Marina Națională franceză în ciuda slabelor performanțe ale aparatului, zece minute autonomie la adâncimea de 12 m, datorită faptului că o mare cantitate de aer se pierdea sub formă de bule între momentele de inspirare ale scafandrului. În anul 1942, comandantul Jacques-Yves Cousteau împreună cu inginerul Émile Gagnan au conceput un detentor inspirat dintr-un
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
la care întregul amestec gazos utilizat este recirculat, bioxidul de carbon este reținut într-un cartuș epurator, iar cealaltă parte este reciclată. Aparatele de respirat sub apă cu circuit mixt, sunt aparate care funcționează în circuit închis cu oxigen până la adâncimea de 6,5 m și în circuit deschis sau circuit semiînchis, cu amestec respirator gazos, peste această adâncime.
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
cealaltă parte este reciclată. Aparatele de respirat sub apă cu circuit mixt, sunt aparate care funcționează în circuit închis cu oxigen până la adâncimea de 6,5 m și în circuit deschis sau circuit semiînchis, cu amestec respirator gazos, peste această adâncime.
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
a subacvatică reprezintă acțiunea de pătrundere sau intrare a omului sub apă. În funcție de adâncime, scop, echipament etc, există mai multe metode de scufundare și anume: scufundare sportivă individuală (scufundare liberă (în apnee)), scufundare cu aparat autonom de respirat sub apă) și scufundare profesională (scufundare cu alimentare de la suprafață, scufundare cu submersibilul lock-in/lock-out, scufundare
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
al chihlimbarului, sau din dorința de a recupera încărcături scufundate, omul a căutat încă din Antichitate să pătrundă sub mare. În Imperiul Roman, exista breasla "urinatorilor", scafandri profesioniști specializați în recuperarea încărcăturii epavelor scufundate la mai puțin de 10 m adâncime. Aceștia se scufundau din bărci manevrate de ucenicii lor, goi, lestați cu pietroaie (care se mai găsesc și acum acolo unde au muncit), și legau obiectele de recuperat (în general amfore) cu parâme pe care ucenicii lor le trăgeau sus
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
pentru ranfluare. În Imperiul Bizantin, apoi în Marea Britanie și Olanda, apar încă din Evul Mediu, pe lângă chesoane, primele costume de scafandru din piele, cu plumbi la glezne și tub de respirat ; acestea permiteau lucrări la cel mult 2,5 m adâncime și în apă limpede, în lipsa aerului comprimat și a ochelarilor de înot. Abia în secolul XIX apar ochelarii de înot, folosiți de scafandrii goi culegători de bureți sau de stridii perliere, în apele calde, și costumele de scafandri grei, din
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
cizme de plumb și căști, care erau alimentați cu aer comprimat de la suprafață, mulțumită unui compresor sau pompă (primele erau învârtite cu mâna). Ulterior inginerii francezi Rouquayrol și Denayrouze inventează detentorul, care eliberează aerul comprimat la o presiune proporțională cu adâncimea. Scafandrii autonomi, care respiră mulțumită unei butelii de aer comprimat al cărui robinet și-l reglau manual, apar în marina militară italiană în 1918 : prima lor misiune, reușită, este distrugerea crucișătorului amiral austro-ungar "Viribus Unitis" în portul Trieste (distrugere din
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
două componente de bază și anume butelia (sau bateria de butelii) și detentorul. Componentă a aparatului autonom de respirat sub apă conceput atât pentru a destinde aerul de la presiunea înaltă la care se află stocat în butelie, la presiunea corespunzătoare adâncimii la care se află scafandrul, cât și pentru a permite o respirație fără efort. Din punct de vedere constructiv există detentoare cu un singur etaj (monobloc) și detentoare co două etaje separate. Componentă a aparatului autonom de respirat sub apă
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
de stocaj. Instrument de bază al echipamentului de scufundare folosit pentru indicarea continuă a presiunii aerului stocat în butelie. Manometrul submersibil se racordează la etajul I al detentorului. Instrument de bază al echipamentului de scufundare gradat în metri ce indică adâncimea la care se află scafandrul. Profundimetrul poate fi de trei tipuri: cu tub Mariotte, cu element elastic de tip tub Bourdon și cu membrană elastică. Piesă a echipamentului de scufundare autonomă utilizată de scafandri pentru orientare sub apă. Piesă de
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
Piesă de bază a echipamentului de scufundare. Calculatorul de scufundare este un calculator multilevel conceput în special pentru scafandrii care efectuează scufundări cu decompresie. Poate fi capabil de 25 de funcții diferite. Aparat portabil care indică scafandrului, în funcție de durata și adâncimea scufundării, timpii de decompresie.Funcție de principiul de funcționare, decompresimetrul poate fi mecanic sau electronic. Instrument esențial al echipamentului de scufundare autonomă utilizat la cronometrarea timpului de scufundare, a timpilor de decompresie și împreună cu profundimetrul, la calcularea vitezei de urcare către
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
deschis la partea inferioară și umplut cu aer. Balonul subacvatic este confecționat din pânză cauciucată și este prevăzut cu un sistem de chingi pentru prinderea obiectelor. Accesoriu al echipamentului de scufundare folosit în timpul scufundărilor pentru evidența timpilor de decompresie, a adâncimilor, a temperaturilor sau pentru comunicarea cu ceilalți scafandri. Vehicul subacvatic autopropulsat utilizat la tractarea sub apă a scafandrului autonom. Accesoriu al echipamentului de scufundare de forma unui baston scurt ce are la un capăt o substanță puternic inflamabilă ce poate
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
reguli de lucru sub apă. 1977: este consemnată vizita comandantului Jacques-Yves Cousteau și a navei Calypso la Constanța. 1982: Laboratorul Hiperbar de pe lângă Centrul de Scafandri Constanța, elaborează Tabelele de decompresie cu aer LH-82 , pentru scufundări cu aer până la 60 m adâncime. a liberă sau în apnee, este efectuată prin ținerea respirației fără un aparat autonom de respirat sub apă și reprezintă cea mai veche modalitate de scufundare. Scufundarea la altitudine este scufundarea efectuată cu aparat autonom de respirat sub apă în
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
de la o distanță de 2000m, de către câteva tancuri Tiger. Tancul Tiger foarte manevrabil la greutatea și mărimea sa, fiind chiar superior tancului M4 Sherman în teren noroios. Tiger era prea greu pentru podurile mici. Acesta putea să treacă ape cu adâncimi de 4 m. Acest lucru necesita un sistem ciudat de venilație și răcire sub apă. În spatele tancului era camera motorului, care avea în părțile laterale două compartimente inundabile, fiecare conținând câte un rezervor de combustibil, radiatoare și ventilatoare. Germanii nu
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
țestoasă și se scufundau legați cu o parâma cu greutate. În perioadele care au urmat, scufundarea liberă a continuat să fie practicată atât pentru recoltarea de bureți, mărgean și perle, cât și în scopuri militare. Funcție de capacitatea pulmonară, antrenament, vârsta, adâncimea maximă a scufundării în apnee poate fi destul de mare. Scufundarea liberă a căpătat în ultimul timp o amploare fără precedent, datorită în primul rând dezvoltării impetuoase a echipamentului de scufundare specific. Practică acestui sport se dovedește a fi foarte utilă
Scufundare liberă () [Corola-website/Science/313625_a_314954]
-
Prin acest procedeu, se poate vida un vizor fără supapă, în poziție orizontală sau verticală. Alt procedeu se referă la egalizarea, în timpul coborârii sub apă, a presiunii din interiorul vizorului și a presiunii din urechea medie cu presiunea exterioară corespunzătoare adâncimii la care se află scafandrul. Pe măsură ce scafandrul coboară sub apă, datorită creșterii presiunii hidrostatice, vizorul este presat pe figură. Acest fenomen se numește „placaj“ și poate provoca dureri faciale și chiar hemoragii. Pentru a evita apariția acestui fenomen, trebuie egalizată
Vizor () [Corola-website/Science/313633_a_314962]
-
este difuzată de către moleculele de apă și de particulele solide aflate în suspensie. Spectrul solar pune în evidență existența celor șapte culori fundamentale(violet, indigo, albastru, verde, galben, portocaliu și roșu). Culorile sunt absorbite în mod diferit de apă, în funcție de adâncimea apei și anume: indigo 5 m, violet 35 m, albastru 80 m, verde 60 m, galben 20 m, portocaliu 10 m, roșu 6m. Accident de scufundare - Accident specific acestei activități. În timpul scufundării, scafandri sunt expuși în permanență apariției unui accident
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
a regulilor de scufundare ce se desprind din aceste efecte, cunoașterea insuficientă a echipamentului propriu de scufundare, improvizațiile de echipament și procedee, supraestimări ale posibilităților de care se dispune în timpul scufundării, necunoașterea mediului acvatic, precum și lipsa de exercițiu și antrenement. Adâncimea scufundării - Reprezintă adâncimea maximă atinsă în timpul scufundării. În lipsa unui computer de scufundare, la utilizarea unui tabel cu limite de durată și adâncime, se rotunjește adâncimea maximă efectivă la valoarea următoare din tabel din motiv de siguranță, pentru a evalua nivelul
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
scufundare ce se desprind din aceste efecte, cunoașterea insuficientă a echipamentului propriu de scufundare, improvizațiile de echipament și procedee, supraestimări ale posibilităților de care se dispune în timpul scufundării, necunoașterea mediului acvatic, precum și lipsa de exercițiu și antrenement. Adâncimea scufundării - Reprezintă adâncimea maximă atinsă în timpul scufundării. În lipsa unui computer de scufundare, la utilizarea unui tabel cu limite de durată și adâncime, se rotunjește adâncimea maximă efectivă la valoarea următoare din tabel din motiv de siguranță, pentru a evalua nivelul de saturare cu
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
supraestimări ale posibilităților de care se dispune în timpul scufundării, necunoașterea mediului acvatic, precum și lipsa de exercițiu și antrenement. Adâncimea scufundării - Reprezintă adâncimea maximă atinsă în timpul scufundării. În lipsa unui computer de scufundare, la utilizarea unui tabel cu limite de durată și adâncime, se rotunjește adâncimea maximă efectivă la valoarea următoare din tabel din motiv de siguranță, pentru a evalua nivelul de saturare cu azot în mod conservator. Aer - Aerul atmosferic este un amestec natural de gaze a cărui compoziție, conform tabelului, este
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]