13,069 matches
-
a fost utilizat mai întâi de Citröen, în 1954 - spre deosebire de modelele 600 și 6. 3, care foloseau susspensii pneumatice simple. Folosind o combinație de laminaje umplute cu lichid și vase de presiune, sau “acumulatori”, cu nitrogen în locul convenționalelor amortizoare și arcuri, sistemul era presurizat de o pompă hidraulică, acționată de lanțul de distribuție al motorului. În comparație cu noul sistem introdus de Mercedes-Benz, cel folosit de Citröen era acționat de o curea de distribuție, ca orice pompâ convențională. Astfel că rezultatul unei defecțiuni
Mercedes-Benz W116 () [Corola-website/Science/337467_a_338796]
-
organizată la IBR, în aprilie a participat la expoziția de grup “Axis Mundi”, iar în perioada iunie - august a avut lucrări pe simeze în cadrul expoziției “Dialog cromatic” organizată la GAMB. În martie 2012 a avut lucrări pe simeze în cadrul expoziției “Arc peste timp”, Piano Cazola, Cluj-Napoca, iar în aprilie a participat cu lucrări la expoziția de grup “De la București la Balcic“ organizată la GAMB, eveniment în cadrul căruia a fost prezentat proiectul “Balcic 5+1“ la care a participat în luna mai
Vitalie Butescu () [Corola-website/Science/337524_a_338853]
-
prezentat proiectul “Balcic 5+1“ la care a participat în luna mai alături de alți 4 pictori și un critic de artă. Proiectul s-a finalizat cu expoziția “Pictori de azi la Balcic“. În iunie 2012 a participat la expoziția “Balcic, arc peste timp“ la Muzeul Național Cotroceni, iar în noiembrie 2012 a susținut o mini - expoziție pe perioada Conferinței Naționale “Medicină Bazată pe Dovezi” la Crystal Palace Ballrooms din București. În perioada martie - aprilie 2013 a participat, alături de alți 9 artiști
Vitalie Butescu () [Corola-website/Science/337524_a_338853]
-
reprezentată acvila română, iar în stânga ei, în picioare, se găsește un înger înaripat ținând cu ambele mâini un drapel încununat, desfășurat spre partea stângă a medaliei. În spatele acestui grup de personaje se observă în depărtare luciul Dunării. Semnătura gravorului, în arc de cerc, este vizibilă pe marginea aversului. Pe reversul medaliei este reprezentată monograma regelui Carol I, sub ea aflându-se inscripția: APARATORILOR<br>INDEPENDENTEI<br>IN<br>RESBELUL<br>1877-1878 Monograma și legenda sunt încadrate de o ramură de frunze
Medalia Apărătorilor Independenței () [Corola-website/Science/328501_a_329830]
-
din Piață Sân Marco i-a determinat pe senatori să aleagă acest loc din cele opt locații potențiale. Locația a fost parțial aleasă din cauza relației sale cu Sân Giorgio Maggiore, Sân Marco și Îl Redentore, cu care aceasta formează un arc. "Salute", emblemă a pietății orașului, se află în apropierea clădirii rustice a vămii sau Dogana da Măr, emblemă comerțului maritim, precum și în apropiere de centrul civic al orașului. O dispută cu patriarhul, proprietar al bisericii și al seminarului din acest
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
secolele în care s-au executat lucrări de renovare. Parterul are un aspect rustic de secol al XVII-lea, cu un portal central către apă inclus într-o serliană; etajul principal își păstrează aspectul inițial cu o fereastră hexaforă cu arcuri trilobate surmontate de cuadrilobi și cu câte o fereastră monoforă laterală amintind de stilul fațadei de la Palatul Dogilor, în timp ce al doilea etaj, care este un adaos din secolul al XIX-lea are o deschidere triforă și două perechi de ferestre
Palatul Corner Contarini dei Cavalli () [Corola-website/Science/333491_a_334820]
-
de cornișe marcapiano robuste în trei sectoare: se presupune că alegerea stilului i-ar fi putut fi sugerată proiectantului de familia Grimani, cunoscută ca patroana a artelor. Parterul și mezaninul sunt marcate de prezență portalului către apă asemănător cu un arc de triumf și a unor coloane canelate masive care susțin un balcon monumental. Excepțional de valoroase sunt cele două "victorii" care decorează partea de sus a portalului, opere ale lui Alessandro Vittoria. Tematica arcului de triumf este realizată bine la
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
portalului către apă asemănător cu un arc de triumf și a unor coloane canelate masive care susțin un balcon monumental. Excepțional de valoroase sunt cele două "victorii" care decorează partea de sus a portalului, opere ale lui Alessandro Vittoria. Tematica arcului de triumf este realizată bine la etajele superioare, care conțin câte un arc suplimentar. Toate deschiderile de la etajele principale sunt decorate cu coloane gemene necanelate în stil corintic. Clădirea are o formă piramidala anormală, având în centru un atrium cu
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
canelate masive care susțin un balcon monumental. Excepțional de valoroase sunt cele două "victorii" care decorează partea de sus a portalului, opere ale lui Alessandro Vittoria. Tematica arcului de triumf este realizată bine la etajele superioare, care conțin câte un arc suplimentar. Toate deschiderile de la etajele principale sunt decorate cu coloane gemene necanelate în stil corintic. Clădirea are o formă piramidala anormală, având în centru un atrium cu trei arcade în stil clasic foarte admirate de Andrea Palladio, care corespunde celor
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
protractile. Acești pești au dinții mici, ascunși, așezați pe cele două fălci ca perii dintr-o perie sau sunt fără dinți. Mecanismul oral și branhial de filtrare-hrănirea este format dintr-un organ faringobranhial alcătuit din spini branhiali și aparatul faringian. Arcurile branhiale poartă numeroși spini branhiali (branhiospini) subțiri, lungi și bine dezvoltați, care prin așezarea lor constituie un sistem de filtrare care împiedecă ieșirea alimentelor mărunte. Numărul branhiospinilor crește cu vârsta. Oasele faringiene sunt modificate așa ca să strâmteze intrarea în esofag
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
, construit în 1841 și demolat în 1890, a fost un element arhitectural caracteristic Iașului din a doua parte a secolului al XIX-lea. Arcul a fost construit din necesitatea de a lega cele două clădiri care adăposteau Academia Mihăileană: casele spătarului Petrache Cazimir, care găzduiau sălile de clasă, și casele Voinescu, în care se afla internatul. Construcția arcului, al cărui proiect a fost realizat
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
parte a secolului al XIX-lea. Arcul a fost construit din necesitatea de a lega cele două clădiri care adăposteau Academia Mihăileană: casele spătarului Petrache Cazimir, care găzduiau sălile de clasă, și casele Voinescu, în care se afla internatul. Construcția arcului, al cărui proiect a fost realizat de Alexandru Costinescu, profesor la Academia Mihăileană, a început în octombrie 1842 sub conducerea inginerului Ivan Costacov. În 1843 Alexandru Costinescu a preluat conducerea construcției pe care a finalizat-o în 1845, recepția lucrării
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
fost realizat de Alexandru Costinescu, profesor la Academia Mihăileană, a început în octombrie 1842 sub conducerea inginerului Ivan Costacov. În 1843 Alexandru Costinescu a preluat conducerea construcției pe care a finalizat-o în 1845, recepția lucrării fiind făcută în 1847. Arcul a existat până în 1890 când a fost demolat pentru a permite lărgirea străzii și construirea, pe locul caselor Voinescu, a noii clădiri a Liceului Național. Cu ocazia expoziției „Luna Iașilor”, organizată în primăvara anului 1936 în Parcul Expoziției, a fost
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
demolat pentru a permite lărgirea străzii și construirea, pe locul caselor Voinescu, a noii clădiri a Liceului Național. Cu ocazia expoziției „Luna Iașilor”, organizată în primăvara anului 1936 în Parcul Expoziției, a fost construită o replică la scară redusă a arcului Academiei Mihăilene, construcție ce există și astăzi. Academia Mihăileană, înființată în 1835 prin eforturile lui Gheorghe Asachi, a fost prima instituție de învățământ superior modernă din Moldova. La 16 septembrie 1834 Sfatul administrativ al Moldovei aproba propunerea Epitropiei Școalelor de
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
a propus în decembrie 1839 construirea unui pasaj care să treacă pe deasupra uliței. În ianuarie 1843 conducerea Academiei îi cerea lui Alexandru Costinescu, profesor de geometrie și arhitect, să realizeze în cadrul activității didactice, printre alte planuri, și cel al unui arc care să unească cele două clădiri. Costinescu s-a ocupat personal de realizarea acestui proiect. Punerea pietrei fundamentale a arcului a avut loc în octombrie 1842 în prezența Domnitorului Moldovei Mihail Sturza. Cu această ocazie a fost așezată în temelie
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
lui Alexandru Costinescu, profesor de geometrie și arhitect, să realizeze în cadrul activității didactice, printre alte planuri, și cel al unui arc care să unească cele două clădiri. Costinescu s-a ocupat personal de realizarea acestui proiect. Punerea pietrei fundamentale a arcului a avut loc în octombrie 1842 în prezența Domnitorului Moldovei Mihail Sturza. Cu această ocazie a fost așezată în temelie o cutie din plumb conținând un document comemorativ și trei medalii cu chipul domnitorului. Lucările au fost dirijate de către inginerul
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
cu chipul domnitorului. Lucările au fost dirijate de către inginerul Ivan Costacov care, datorită întârzierilor acumulate, a fost înlocuit în octombrie 1843 cu Alexandru Costinescu. Acesta a finalizat lucrarea în 1845, recepția fiind realizată în octombrie 1847. Deși avea aspectul unui arc de triumf, arcul Academiei a fost construit într-un scop strict practic, acela de a asigura comunicarea între cele două clădiri. Deasupra bolții arcului exista un coridor aflat în prelungirea unei camere nou construite, alipite casei Cazimir. Arcul era decorat
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
Lucările au fost dirijate de către inginerul Ivan Costacov care, datorită întârzierilor acumulate, a fost înlocuit în octombrie 1843 cu Alexandru Costinescu. Acesta a finalizat lucrarea în 1845, recepția fiind realizată în octombrie 1847. Deși avea aspectul unui arc de triumf, arcul Academiei a fost construit într-un scop strict practic, acela de a asigura comunicarea între cele două clădiri. Deasupra bolții arcului exista un coridor aflat în prelungirea unei camere nou construite, alipite casei Cazimir. Arcul era decorat cu câte două
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
Acesta a finalizat lucrarea în 1845, recepția fiind realizată în octombrie 1847. Deși avea aspectul unui arc de triumf, arcul Academiei a fost construit într-un scop strict practic, acela de a asigura comunicarea între cele două clădiri. Deasupra bolții arcului exista un coridor aflat în prelungirea unei camere nou construite, alipite casei Cazimir. Arcul era decorat cu câte două coloane ionice de fiecare parte a bolții și, în proiectul inițial, cu bazoreliefuri și inscripții care însă nu s-au mai
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
aspectul unui arc de triumf, arcul Academiei a fost construit într-un scop strict practic, acela de a asigura comunicarea între cele două clădiri. Deasupra bolții arcului exista un coridor aflat în prelungirea unei camere nou construite, alipite casei Cazimir. Arcul era decorat cu câte două coloane ionice de fiecare parte a bolții și, în proiectul inițial, cu bazoreliefuri și inscripții care însă nu s-au mai regăsit în varianta finală a construcției. În 1860 Alexandru Ioan Cuza a scindat Academia
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
au mai regăsit în varianta finală a construcției. În 1860 Alexandru Ioan Cuza a scindat Academia Mihăileană în două instituții diferite: o instituție de învățământ superior, care a devenit Universitatea din Iași, și o instituție de învățământ liceal, Liceul Național. Arcul a existat până în 1890 când a fost demolat pentru a permite atât lărgirea străzii cât și construirea noii clădiri a Liceului Național. Cu ocazia lucrărilor de demolare a fost regăsită cutia de plumb zidită în temelia arcului; cele trei medalii
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
liceal, Liceul Național. Arcul a existat până în 1890 când a fost demolat pentru a permite atât lărgirea străzii cât și construirea noii clădiri a Liceului Național. Cu ocazia lucrărilor de demolare a fost regăsită cutia de plumb zidită în temelia arcului; cele trei medalii erau intacte însă documentul era complet degradat datorită apei care se infiltrase. Pentru a redemara activitatea economică mult diminuată de criza anilor ’30, municipalitatea ieșeană a organizat în octombrie 1935 expoziția „Luna Iașilor”. Succesul manifestării a determinat
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
Academiei Mihăilene, manifestări ce erau urmate de „Congresul Ieșenilor” organizat de „Asociația pentru Progresul Iașului” împreună cu „Cercul Ieșenilor din București”. Amenajări importante au fost realizate în Parcul Expoziției, cu care ocazie a fost realizată o replică la scară redusă a arcului Academiei. Osvald Racoviță, primarul Iașului, declara în presa vremii: În amintirea existenței acestui arc, strada pe care acesta a fost localizat a fost numită „Strada Arcu”.
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
Iașului” împreună cu „Cercul Ieșenilor din București”. Amenajări importante au fost realizate în Parcul Expoziției, cu care ocazie a fost realizată o replică la scară redusă a arcului Academiei. Osvald Racoviță, primarul Iașului, declara în presa vremii: În amintirea existenței acestui arc, strada pe care acesta a fost localizat a fost numită „Strada Arcu”.
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
Hotelul Petersburg, unde a instalat administrația și internatul, casele Cazimir fiind folosite doar ca spații de învățământ. Pentru a realiza comunicarea între cele două clădiri, Gheorghe Asachi a propus în decembrie 1839 construirea unui pasaj care să treacă pe deasupra uliței. Arcul Academiei Mihăilene a fost construit în 1841 și a dăinuit până în 1890, când a fost demolat pentru a permite lărgirea străzii și construirea noii clădiri a Liceului Național. Clădirea a devenit apoi, din 1895 și până în 1948, sediul Școlii de
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]