14,936 matches
-
însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam o slăbiciune aparte la tortul de biscuiți cu șerbet de trandafiri. În camera bunicii puteai găsi oricând ceva dulce; acolo ținea într-o cutie de tablă ”zahăr candel”, asemenea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam o slăbiciune aparte la tortul de biscuiți cu șerbet de trandafiri. În camera bunicii puteai găsi oricând ceva dulce; acolo ținea într-o cutie de tablă ”zahăr candel”, asemenea căpățânilor de zahăr și ori de câte ori avea ocazia să dea peste un bragagiu (eventual turcă foarte bun, aducea acasă bragă proaspătă din abundență. Obișnuia să spună
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cutie de tablă ”zahăr candel”, asemenea căpățânilor de zahăr și ori de câte ori avea ocazia să dea peste un bragagiu (eventual turcă foarte bun, aducea acasă bragă proaspătă din abundență. Obișnuia să spună mai în glumă, mai în serios : Dragii mei, când bunica n-a mai fi, bragă sămi dați de pomană. Din păcate însă, n-am putut respecta această dorință a bunicii, braga aproape c-a dispărut și cea care ocazional se mai găsește, nu mai are savoarea celei turcești, tradiționale. Tot
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
foarte bun, aducea acasă bragă proaspătă din abundență. Obișnuia să spună mai în glumă, mai în serios : Dragii mei, când bunica n-a mai fi, bragă sămi dați de pomană. Din păcate însă, n-am putut respecta această dorință a bunicii, braga aproape c-a dispărut și cea care ocazional se mai găsește, nu mai are savoarea celei turcești, tradiționale. Tot în camera bunicii, în vitrina șifonierului mi aduc aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mai fi, bragă sămi dați de pomană. Din păcate însă, n-am putut respecta această dorință a bunicii, braga aproape c-a dispărut și cea care ocazional se mai găsește, nu mai are savoarea celei turcești, tradiționale. Tot în camera bunicii, în vitrina șifonierului mi aduc aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de toate culorile și toate mărimile, din care astăzi mai păstrez doar două lămâi, pe care le-am cusut la reverul unei bluze. Oare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
doi năsturași ? Ai spune „o lume uitată în două lămâi minimalizate”. Dar acolo, în cei doi năsturași se ascund nebănuit de bine torenții mei interiori, un „suflet de copil ce s-a ascuns tiptil” în spatele a două lămâițe. În 1973 bunica s-a îmbolnăvit și a făcut o formă galopantă de cancer de sân. Tata împreună cu fratele său mai mare au luat decizia de a fi operată în Brăila de celebrul chirurg Frățilă, deși făcuse nenumărate investigații și-n București. Din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-n București. Din acel moment, s-a schimbat totul, timpul parcă a încremenit la momentul aflării diagnosticului și ulterior am avut senzația, copil fiind, că începe să-și comprime valențele; a urmat un an de zbucium, de suferință, pe care bunica o ascundea permanent printr-o artă a disimulării absolut fabuloase. A suferit mult, dar de fiecare dată în tăcere și mare demnitate. Boala a recidivat, a pierdut un membru superior ce-i fusese amputat, iar cel de-al doilea era
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-i fusese amputat, iar cel de-al doilea era puternic afectat. Cu toate acestea avea puterea de a mai spune o glumă, primea vizite frecvent, pentru că avea mulți prieteni și relații statuate pe respect, indiferent de orientarea religioasă. Însăși cumnata bunicii, soția fratelui cel mare, unchiul Toma, care-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în mod
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vizite frecvent, pentru că avea mulți prieteni și relații statuate pe respect, indiferent de orientarea religioasă. Însăși cumnata bunicii, soția fratelui cel mare, unchiul Toma, care-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în mod evident pe bunica și n-a putut disimula a fost neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cel mare, unchiul Toma, care-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în mod evident pe bunica și n-a putut disimula a fost neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pe bunica și n-a putut disimula a fost neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o fac lent și apăsat, ca și cum ar fi fost un masaj al capului. Rând pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o fac lent și apăsat, ca și cum ar fi fost un masaj al capului. Rând pe rând a cedat fiecare parte din corp, stătea doar culcată și zilnic părinții mei îi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de ianuarie, 3 ianuarie 1974. Și acum, după ani și ani aud ecoul timbrului său vocal: „Mariană, să nu uiți nimic, nimic din toate frământările noastre. Când vei uita, îți vei pierde rădăcinile și atunci ne vom pierde neamul.” Era bunica un om profund și deseori mă gândesc cât de mult și-a identificat existența cu neamul și comunitatea căreia i-a aparținut. Asemenea refrenului cântat de Jean Moscopol: „Căci tot ce-i românesc nu piere / Și nici nu va pieri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pot să urc, vino aici! Mă băiete, nu poți pentru că ești gras, nici piciorul nu-l poți ridica, darămite să te așezi în șa! Eu nu sunt gras, sunt Adi, n-am mamă, n-am tată și mă crește o bunică. Frate-meu făcea trimitere la faptul că rămăsesem în grija bunicii Floarea pe toată perioada zilei până seara când părinții reveneau de la serviciu și ne recuperau. Eu, extrem de intolerantă, îl ațâțam și mai tare: Ia vezi tu, dacă mai mănânci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
gras, nici piciorul nu-l poți ridica, darămite să te așezi în șa! Eu nu sunt gras, sunt Adi, n-am mamă, n-am tată și mă crește o bunică. Frate-meu făcea trimitere la faptul că rămăsesem în grija bunicii Floarea pe toată perioada zilei până seara când părinții reveneau de la serviciu și ne recuperau. Eu, extrem de intolerantă, îl ațâțam și mai tare: Ia vezi tu, dacă mai mănânci mult nici prin poarta bunicii nu mai poți trece ! Da eu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
la faptul că rămăsesem în grija bunicii Floarea pe toată perioada zilei până seara când părinții reveneau de la serviciu și ne recuperau. Eu, extrem de intolerantă, îl ațâțam și mai tare: Ia vezi tu, dacă mai mănânci mult nici prin poarta bunicii nu mai poți trece ! Da eu nu mănânc decât iaurt cu biscuiți. Mă băiete, când mănânci nu te mai oprești, uită te la mine, am atâtea treburi, mă joc toată ziua și nu mănânc iaurt. Într-adevăr, nu prea consumam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-mi puteai impune ceva anume decât în virtutea unor argumente solide. Vreme îndelungată, până pe la opt-zece ani, mama a tot încercat să schimbe ceva din fibra genetic comportamentală a fiicei sale. A înțeles în cele din urmă, ajutată desigur de înțelepciunea bunicii și diplomația tatălui, că nu-mi va putea vreodată impune ceva anume, că orice nemulțumire a mea era afișată în mod firesc și exprimată prin cuvinte, pentru că era ceva din mine, probabil spiritul armâno-balcanic care uneori se revolta, cerându-și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Aveau un iris ușor mobil și-un cristalin bine conturat, iar când Gigi o agita ostentativ, eu nu mai vedeam decât doi ochi imenși. În clipa următoare abandonam orice formulă de joc și mă puteai găsi în curtea interioară a bunicii Floarea, în spatele casei, la magazia de lemne, unde gândeam eu că aș fi în siguranță. Cu Gigi totul era mai mult decât imprevizibil, niciodată ceva în reluare, noroc că timpul a redus simțitor din elanul ei pătimaș și lucrurile s-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-mi ofere sprijin. Mama s-a speriat atunci, dar ca de fiecare dată când s-au ivit probleme în privința noastră a copiilor, a gestionat cu maximă eleganță incidentele și nu a creat discuții sterile cu vecinii. Era ceva din ținuta bunicii Maia, dar și a bunicii Floarea, ceva ce te făcea să te retragi în liniștea odăii tale și să reflectezi profund, gândindu-te că un simplu joc nevinovat al copiilor ar fi putut demola o foarte bună relație de vecinătate
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a speriat atunci, dar ca de fiecare dată când s-au ivit probleme în privința noastră a copiilor, a gestionat cu maximă eleganță incidentele și nu a creat discuții sterile cu vecinii. Era ceva din ținuta bunicii Maia, dar și a bunicii Floarea, ceva ce te făcea să te retragi în liniștea odăii tale și să reflectezi profund, gândindu-te că un simplu joc nevinovat al copiilor ar fi putut demola o foarte bună relație de vecinătate. La scurt timp a apărut
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mai în glumă, mai serios, „Doamna general Averescu”. Așa a ajuns mama pe buzele tuturor și-n toate cercurile de rubedenii și cunoștințe, „Averescu”. Astăzi noi folosim acest apelativ ca o formulă de alint și protecție, uneori asociindu-l cu „bunica Odi”. Un lucru va rămâne cu siguranță certificat de prezența de spirit a mamei și caracterul său puternic, în sensul că noi copiii săi i-am moștenit firea năvalnică, clocotul acela lăuntric, dar mai cu seamă absența resentimentelor în relația
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
am moștenit firea năvalnică, clocotul acela lăuntric, dar mai cu seamă absența resentimentelor în relația cu semenii, ceea ce a impus legături sincere și durabile. Țin minte cât de bine arăta și ce forme frumoase avea mama; moștenea de altfel ținuta bunicii grămoștence Maia Bodarici. Orice piesă vestimentară, indiferent de croială și culoare, se așeza foarte bine pe corpul mamei și era totdeauna asociată cu un mic accesoriu pe care mama îl alegea cu grijă. Avea cu adevărat o reală colecție de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
formulă de alint, Marina, alimentându-mi o stare de bună dispoziție și confort psihic. Niciodată nu intra în camera mea fără a-și cere permisiunea, se așeza de regulă într-un fotoliu ce aducea mai degrabă a jilț, moștenit de la bunica Floarea și începea să sudeze dialogul cu mine, așa cum numai tata știa s-o facă: Marina, tată, îmi poți acorda câteva minute? Sigur, tăticu, ia loc ! Am avut o discuție cu mama, ceva mai înainte și este suficient de tulburată
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Brăila mamei mele M-am născut într-o zi toridă de vară, la Iași. Casa și familia, prietenii și colegii, școala și profesorii îmi sunt la Pașcani, însă primii pași i am făcut acolo la bunica Odi, în Brăila atât de dragă mamei mele. Poate de aceea mama îmi spune de fiecare dată cu aceeași constanță în faptă și emoție în cuvintele rostite - „Primii pași nu se uită, au rămas acolo undeva în suflețelul tău și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]