14,107 matches
-
au efectuat lucrări de excavație în apropierea bisericii, găsindu-se rămășițele pământești a câtorva sute de oameni. Osemintele care proveneau din fostul cimitir al bisericii au fost înhumate în curtea bisericii, lângă gardul nordic, de către parohul Constantin Căliman, împreună cu alți credincioși. Mormântul a fost înconjurat cu un gard de fier vopsit în culoarea verde și are o cruce de fier pe care s-a amplasat o placă de tablă cu următoarea inscripție: ""În acest mormînt se află îngropate rămășițele pămîntești a
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
o placă de tablă cu următoarea inscripție: ""În acest mormînt se află îngropate rămășițele pămîntești a cîtorva sute de oameni. Aceste oseminte s-au așezat aici de către preotul paroh Constantin CĂLIMAN (adormit în Domnul la 21 iunie 2000), împreună cu alți credincioși în urma unor lucrări de excavație din preajma bisericii "Sf. Lazăr". Tu, omule, cel ce vei citi aceste rînduri, te rugăm pomenește-ne și pe noi cei adormiți și îngropați aici în rugăciunile tale. Amin"". Aflată într-un continuu proces de degradare
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
urmă era mlăștinos și nu a putut fi folosit pentru cimitir, iar moșierul Roznovanu, la insistența aceluiași Iosif Sonntag, a donat un alt teren pentru cimitir în zona de deal, cu condiția ca noul cimitir să fie folosit jumătate pentru credincioșii catolici și jumătate pentru credincioșii ortodocși. Pe acel teren s-a amenajat cimitirul existent astăzi în centrul orașului Pașcani. Pe terenul mlăștinos, aflat între atelierele de reparat locomotive și vagoane și depoul de locomotive și care fusese destinat inițial pentru
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
a putut fi folosit pentru cimitir, iar moșierul Roznovanu, la insistența aceluiași Iosif Sonntag, a donat un alt teren pentru cimitir în zona de deal, cu condiția ca noul cimitir să fie folosit jumătate pentru credincioșii catolici și jumătate pentru credincioșii ortodocși. Pe acel teren s-a amenajat cimitirul existent astăzi în centrul orașului Pașcani. Pe terenul mlăștinos, aflat între atelierele de reparat locomotive și vagoane și depoul de locomotive și care fusese destinat inițial pentru amenajarea cimitirului, compania Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
vagoane și depoul de locomotive și care fusese destinat inițial pentru amenajarea cimitirului, compania Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn (LCJE) a construit în 1872 o biserică catolică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Pe atunci, comunitatea catolică din Pașcani număra aproximativ 1.500 de credincioși. Prima atestare documentară a unei comunități catolice și implicit a unei biserici la Pașcani datează din 1875 când preot al comunității este menționat Lea Bonaventura, în fruntea a peste 500 familii. Biserica a fost sfințită în anul 1879 de către episcopul
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
a fost naționalizat de stat. Autoritățile comuniste nu au permis construirea unei alte biserici în locul celei distruse. După un recensământ efectuat în 1945 de un preot de la Hălăucești, comunitatea catolică din Pașcani era formată din 60 de familii cu 115 credincioși. Comunitatea catolică din Pașcani nu a mai putut ființa în lipsa unei biserici și a unui preot propriu, devenind astfel pentru mulți ani filială, pe rând, a parohiilor Fălticeni (1945-1965), Hălăucești (1965-1971) și Mircești (1971-1990). Serviciile religioase s-au desfășurat pentru
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
și a unui preot propriu, devenind astfel pentru mulți ani filială, pe rând, a parohiilor Fălticeni (1945-1965), Hălăucești (1965-1971) și Mircești (1971-1990). Serviciile religioase s-au desfășurat pentru o lungă perioadă de timp în diferite spații puse la dispoziție de credincioșii catolici și ortodocși, mai întâi într-o casă de pe str. Unirii nr. 11, unde s-a slujit în perioada 1945-1971, iar după prăbușirea acestei case la inundațiile din 1971 a fost închiriată o cameră într-o clădire de lângă autogară unde
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
fabrici (Integrata, Fabrica de perdele, Fabrica de traductoare etc.), s-au stabilit în oraș muncitori din satele cu populație catolică aflate în împrejurimi: Butea, Hălăucești, Mircești, Mogoșești-Siret, Răchiteni, Tețcani etc. În ultimii ani ai regimului comunist, de asistența spirituală a credincioșilor pășcăneni s-a îngrijit pr. Ștefan Demeter, paroh de Mircești. Comunitatea catolică din Pașcani fiind în creștere, a devenit necesară construirea unei clădiri noi și mai încăpătoare. Autoritățile nu dădeau aprobare de construire pentru o biserică, dar în 1985 s-
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
cu turn și sacristie, precum și a casei parohiale cu garaj. Noul lăcaș de cult a fost sfințit la 10 noiembrie 1996 de către episcopul Petru Gherghel, în prezența a peste 30 de preoți și diaconi și a unui număr mare de credincioși din Pașcani și din localitățile învecinate. Începând din 1999, paroh al comunității romano-catolice din Pașcani este pr. Francisc Vernică, originar din Oțeleni. Din anul 2000, în cadrul parohiei își desfășoară activitatea părinții din Congregația Școlilor de Caritate, care au inaugurat la
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
mai probabil din secolele mai sus enumerate. De menționat este și faptul că în primii ani după construcția actualului lăcaș (1840-1860), preoții slujitori erau monahii care mai rămăseseră din obștea de altădată. La anul 1840 este construită biserica, ctitorie a credincioșilor satului de la acea vreme, din lemn și acoperită cu șindrilă pe temelie de piatră de râu. Între anii 1840-1860, așa cum aminteam, la această biserică au slujit diferiți monahi. Nu li se cunosc numele. Biserica avea pictură pe pânză în ulei
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
pe seama parohiei vacante tânarul preot Ludescu Dumitru, nepot al Pr. Gheorghe Chiciorea. În 1987 parohia devine vacantă fiind suplinită pentru scurt timp de Pr. Mitică Rebega. Apoi va fi ocupata de Pr Budianu Toderică, iar la inițiativa sa și a credincioșilor între anii 1992-1993 va mări Biserica și va fi pictată în tehnica fresco, fiind sfințită de către P.S. Episcop Epifanie Norocel, episcop al Eparhiei Buzăului și Vrancei. În anul 1996 parohia devine iarăși vacantă fiind ocupată în același an de Pr.
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
episcop al Eparhiei Buzăului și Vrancei. În anul 1996 parohia devine iarăși vacantă fiind ocupată în același an de Pr. Băieșu Corneliu. Acesta se va îngriji de reamenajarea clopotniței, aceasta fiind reconstruită aproape în totalitate. După anul 2000, prin bunăvoința credincioșilor și a conducerii locale, s-a construit și casa de hram, loc destinat săvârșirii mesei praznicale din ziua hramului - 6 decembrie. În septembrie 2006 parohia redevine vacantă, fiind ocupată la data de 19 Nov 2006 de preotul Stoicescu Gh. Georgian-Laurențiu
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
cu șindrilă. La nord-est de biserică este o mică clădire pentru chilii, iar la nord de aceasta este clădirea nouă din lemn, numai parter cu cerdac, acoperită cu tablă zincată. În această clădire sunt chilii, trapeza, bucătăria si camere pentru credincioșii care înopteaza la mănăstire.
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
etnici germani. Biserica a fost construită în centrul localității, la șosea. Ea are hramul Sfinții Arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael (sărbătorit la 29 septembrie). După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în orașul Solca locuiau 856 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 30,33% din populația localității. Majoritatea lor era de etnie germană, dar existau și credincioși de etnie poloneză. Până în 1940, a avut rangul de parohie, având ca filială biserica din Arbore. Etnicii germani au
Biserica romano-catolică din Solca () [Corola-website/Science/323477_a_324806]
-
la 29 septembrie). După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în orașul Solca locuiau 856 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 30,33% din populația localității. Majoritatea lor era de etnie germană, dar existau și credincioși de etnie poloneză. Până în 1940, a avut rangul de parohie, având ca filială biserica din Arbore. Etnicii germani au imigrat în anul 1940 în Germania, împreună cu preotul paroh Francisc (Franz) Gaschler. Parohia Solca a fost desființată în anii '40 ai
Biserica romano-catolică din Solca () [Corola-website/Science/323477_a_324806]
-
anii '40 ai secolului al XX-lea, ca urmare a imigrării enoriașilor catolici germani în Germania. În timpul războiului, pr. Jósef Kledzik, paroh de Solonețu Nou (1939-1942), a păstorit și comunitățile romano-catolice din Solca si Arbore. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Solca s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor emigrând în Germania. La recensământul din 2002, din cei 4.456 locuitori ai orașului Solca, 4.029 s-au declarat de religie ortodoxă (90,41%), 189 penticostali (4,24
Biserica romano-catolică din Solca () [Corola-website/Science/323477_a_324806]
-
separată. Începând din 1 octombrie 2005, preotul pensionar Ioan Tamaș (fost profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iași și doctor în drept canonic) s-a stabilit la Solca, locuind în fosta casă parohială. El se ocupă de pastorația credincioșilor din acest oraș. În prezent, Biserica romano-catolică din Solca este filială a Parohiei "Coborârea Sfântului Duh" din Solonețu Nou. În această biserică sunt celebrate liturghii zilnic la orele 17.00 (18.00), iar duminica și de sărbători la ora 09
Biserica romano-catolică din Solca () [Corola-website/Science/323477_a_324806]
-
de la Paraschiva, văduva lui Vasile Tiță Corlățan, s-au efectuat reparații ale bisericii, s-au acoperit din nou cu draniță biserica și clopotnița (în 1880) și s-a înzestrat parohia cu mai multe terenuri (unele cumpărate și altele donate de credincioși). Parohul dr. Gheorghe Luția (1901-1933) s-a implicat puternic în viața comunității păstorite: După cum se precizează în "„Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937”", Biserica din Capul Satului avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 hectare, o
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
din Capul Satului avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 hectare, o sesie a cântărețului de 3 hectare și o sesie a ponomarului de 1 hectar. Parohia avea în îngrijire spirituală 615 familii cu 2.551 credincioși. În anul 1947, preotul Nicolae Pentelescu a înființat corul mixt al Bisericii „Nașterea Maicii Domnului”. În timpul păstoririi preotului paroh Valerian Ghenghea (1947-1984) a fost tencuită și zugrăvită biserica parohială, a fost înlocuită învelitoarea din draniță cu una din tablă vopsită
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
l-a trimis pe ieroschimonahul Antipa în Moldova pentru a strânge bani în vederea finalizării lucrărilor de zidire ale bisericii schitului. A locuit un timp la Schitul Bucium, un metoh atonit în apropiere de Iași, fiind căutat de o mulțime de credincioși care auziseră de viața sa îmbunătățită și veneau să-i ceară sfaturi și îndrumare duhovnicească. Antipa a părăsit Moldova în 1863 și s-a îndreptat spre ținuturile rusești tot pentru a strânge ajutoare pentru schitul atonit. A făcut un popas
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
mult pentru lume și pentru țara în care s-a născut”. Ieroschimonahul a murit la 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în gropnița mănăstirii Valaam. Călugărul Antipa a fost cinstit ca sfânt de către ucenicii săi și de o mulțime mare de credincioși, imediat după moartea sa. Ieromonahul Pimen, ucenicul său ce a devenit apoi arhimandrit și egumen al mănăstirii Pafnutie-Borovski, a scris în anul 1883 o biografie hagiografică în care i-a prezentat viața și nevoințele duhovnicești. Scrierea a fost publicată în
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
reformată, romano-catolică, mozaică, batistă, greco-catolică, unitariană sau evanghelică. Cea mai puternică comunitate maghiară este cea reformată (deși în cadrul două biserici diferite). Procentul maghiaro-americanilor vorbitori de limba maghiară (ca limba maternă sau ca a doua limbă) este cea mai mare între credincioșii reformați (apoi între cei baptiști), maghiara fiind principala limbă al acestei biserici. Populația romano-catolică este mult mai asimilată, totuși în abia toate orașele mai mari se află și biserică catolică maghiară. Prezența comunităților reformate în SUA este continuă încă din
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
biserica Reformed Church, cea mai mare biserică presbiteriană calvinistă pe atunci. Conform acordului comunitățile maghiare s-au unit cu biserica americană, alcătuind o eparhie separată (Eparhia Kálvin) și având o autonomie largă în cadrul acesteia. O mare parte a pastorilor și credincioșilor însă au refuzat unificarea cu orice altă biserică calvină și au rămas independenți în cadrul unei noi biserici: Biserica Reformată Maghiară din America. Această biserică este activă și azi cu o mărime deja aproape egală cu eparhia reformată din biserica presbiteriană
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
sfânt patron) mai ales celor din Dinastia Arpadiană. Cele mai cunoscute biserici romano-catolice maghiare (cu slujbe în limba maghiară) sunt: În vara anului 2010 episcopul Richard Lennon al diecezei din Cleveland a hotărât închiderea toate bisericile care au mai puțini credincioși de 2000 de persoane, printre care și trei biserici maghiare (inclusiv Biserica Sfântul Emeric al Ungariei din Cleveland, o biserică de mai mult de 100 de ani și peste 600 de enoriași). Decizia episcopului de a închide cca 50 de
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
de a închide cca 50 de biserici (între ele mai multe biserici catolice minoritare) și vânzarea lor către oameni privați era criticată de guvernul maghiar, de deputații din Ohio (de exemplu de Dennis Kucinich) și a provocat reacții vehemente în cadrul credincioșilor. După ultima slujbă în Biserica Szent Imre unii dintre demonstranți au ocupat biserica și n-au ieșit din ea timp de câteva zile. Pe lângă cele trei biserici maghiare episcopul Lennon a ordonat închiderea bisericilor poloneze, slovene și a altor imigranți
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]