13,164 matches
-
an. În 1812 revine în Moldova și se consacră activității de propășire a culturii române. Pune bazele Academiei Mihăilene(1835), strămoașa Universității din Iași. Fondează revista "Albina românească" și o tipărește la tipolitografia Albina. Aici îi apar primele volume originale, "Culegere de poezii" și "Fabule alese". Adversar declarat al Revoluției de la 1848 în Moldova, cade în uitare și în perioada aceasta își tipărește nuvelele istorice, întîi în franceză, "Nouvelles historiques de la Moldo Roumanie", în 1859 apoi și în traducere românească, în
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
lumea culturală începe să se vorbească despre un nou curent: țuțismul. Deși cărțile i-au fost publicate abia după trecerea în neființă, talentul lui nu a fost acela de scriitor, ci de orator. Astfel, Țuțea a rămas celebru cu o culegere de vorbe memorabile. Istoricul Lucian Boia scria despre revista "Stanga": O imagine de un umor subțire și grotesc (dacă se poate așa ceva) este cea a junelui Petre Țuțea, pe care Cioran și-l amintește astfel (sîntem în anii '30): A
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
sub forma coralului „O, lume, trebuie să te părăsesc”, iar cântecul de dragoste „O dată m-aș plimba” este adaptat pentru textul „De Dumnezeu nu mă despart”. Admirabilul coral "Herzlich tut mir verlangen" („Din inimă doresc”, adaptat de Hassler dintr-o culegere de cântece laice), prelucrat de Bach în diferite variante, nu este altceva decât cântecul „Inima îmi este cutremurată”. Acest coral apare ca un laitmotiv în „Patimile după Matei”. Nu numai cântecul popular german constituie fondul melodic al coralelor, ci și
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
chirurgicală a unor fragmente de os (în 15-27% dintre episoadele de ulcerații se practică excizia unor fragmente de os) și chiar și cazurile în care se produce auto-amputația. De asemenea, încă nu există o atitudine unitară nici în ceea ce privește sursa pentru culegerea informațiilor (ex. registre ale sălilor de operație, evidențe ale serviciilor de protezare, evidențe ale centrelor de diabet). Nu în ultimul rând incidența și prevalența amputațiilor nu este determinată numai de evoluția naturală a procesului patologic ci și de alți factori
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
în culori vii un subiect oarecare, și cealaltă, care, printr-un vers neașteptat, dă soluția acestui fel de problemă, sau, cum o definea Girel Barbu, "Epigrama este o floare cu trei petale și un spin". În volumul "Definiții epigramatice - dicționar culegere", publicat în 2000 de Ion Bratu, autorul ilustrează acest principiu, definind astfel epigrama: Pe de altă parte, Al. O. Teodoreanu (Păstorel) le atrăgea atenția confraților săi epigramiști că epigrama nu este un gen la îndemâna oricui:
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
pornografice". Hotărâtă atitudine împotrivă, în presă. Printre cei care protestează (Emil Cioran, Arșavir Acterian, Constantin Noica, ș. a.) se află și Nae Ionescu, titularul catedrei. 27 iunie - articolul "Sub semnul Arhanghelului", în "Buna Vestire" (nr. 100). Apare volumul "Roza vânturilor". 1926-1933, culegere de articole îngrijită de Mircea Eliade și cu o prefață a lui Nae Ionescu. (Editura „Cultura Națională"). Cronici semnate de: Horia Stamatu, Liviu Teodoru, D. C. Amzăr, George Călinescu, Arșavir Acterian, Const. Gh. Popescu, Vasile Damaschin ș. a. (Alte ed. 1990
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
episcopului Romei a dobândit o revigorare în întreaga creștinătate. "Dictatus papae" a lui Grigore al VII-lea enunța taxativ că «numai pontiful roman este universal». Într-adevăr, papei îi erau recunoscute următoarele roluri: - legislator pentru întreaga Biserică (semnificativă este publicarea culegerii de canoane Corpus juris canonici sub papa Grigore al IX-lea); - custodele (trezorierul) autoritar al dreptei mărturisiri de credință cu sau fără colaborarea conciliilor; - coordonator vajnic al inițiativelor culturale în Universități (pentru a căror statute era garant). Apogeul acestei ascensiuni
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
Simota”. În această perioadă, clerici din Moscopole, centru cultural aromânesc de seamă, creează o literatură cu caracter religios, dar și lucrări lexicografice și pedagogice: un liturghier nedatat și nelocalizat, un vocabular grecesc-aromânesc-albanez, un ghid de conversație grecesc-albanez-aromânesc-bulgar, un abecedar, o culegere manuscrisă de traduceri religioase nedatate ("Codex Dimonie"). La începutul acestui secol, Dimitrie Cantemir scrie în "Descriptio Moldaviae" (1714-1716) despre limba aromână următoarele: După distrugerea Moscopolei în 1788, mulți cărturari aromâni trec în Imperiul Habsburgic și vin în contact cu ideile
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
o literatură artistică în aromână. Începând cu 1864 apar și lucrări didactice și publicistice, originale și traduse. Autorii mai importanți sunt Mihail Nicolescu, Tașcu Iliescu, Constantin Belimace, Nuși Tulliu, Zicu A. Araia, Nicolae Batzaria, George Murnu. Au fost publicate și culegeri de folclor, cele mai importante după 1890, alcătuite de Gustav Weigand și Pericle Papahagi. În perioada 1864-1945 au existat forme de învățământ pentru aromâni, dar mai ales în română, în special în Grecia. În decursul istoriei, limba liturgică a fost
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
care a creat argou în Japonia ultimilor ani sunt elevele de liceu. Membrii mafioți yakuza și hoții au și ei un vocabular bogat de expresii argotice. Pentru a-l înțelege, Poliția metropolitană din Tokio publică din când în când o culegere de expresii argotice pentru membrii forțelor de poliție. Numită "ingo-shū", această colecție cuprinde ca. 700 de expresii. Argoul japonez poate fi analizat din punct de vedere al sunetelor, al formării cuvintelor, al semanticii și al funcțiunilor. În prezent limba japoneză
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
și Țórhall” ("Țiðranda țáttur og Țórhalls") abia dacă depășește 1200 de cuvinte. Acțiunea acestor țættir este plasată în aceeași epocă saga, respectiv secolul al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Majoritatea acestor scurte istorii au fost notate în culegerile de texte care prezintă viața și faptele regilor norvegieni. Din punctul de vedere al istoricității, respectiv al ficționalității faptelor relatate, saga islandezilor se situează între saga istorice (saga regale, ale episcopilor etc.), în care predomină intenția istoriografică, și saga cavalerilor
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
este epopeea națională finlandeză, cea mai cunoscută culegere de poeme folclorice finlandeze, fiind tradusă în peste 40 de țări, între care și România. A fost alcătuită de medicul, folcloristul și filologul finlandez Elias Lönnrot. Străbătând Karelia, acesta a cules poemele transmise pe cale orală timp de mai multe secole
Kalevala () [Corola-website/Science/298251_a_299580]
-
documente referitoare la trecutul românilor, pe care le-a tipărit în 25 de volume, sub titlul Uricariul sau Colecțiune de diferite acte. Pentru aceasta, va fi ales membru corespondent al Academiei Române în 1886. Tot sub îngrijirea lui au apărut diverse culegeri de acte oficiale referitoare la politica externă a Principatelor Române. Avându-l pe Codrescu redactor, au apărut și câteva ziare, printre cele mai bune ale timpului: „Zimbrul" (1850), „Foiletonul Zimbrului" (1855) și „Buciumul român" (1875). Jurnalist priceput, abil în a
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
1844 reia concertele. Speră să îi succeadă lui Joseph Zimmermann la Conservatorul din Paris, dar, spre deziluzia sa, postul îi este acordat lui Antoine François Marmontel. După 1848 părăsește din nou viața publică, pentru a reveni în 1855 prin publicarea culegerii "Douze Études dans les tons mineurs Op. 39" (Douăsprezece studii în tonuri minore Op. 39). În 1873, începe reprezentații cu mici concerte ("petits concerts"), consacrate unor compozitori uitați sau neglijați, ca Rameau, Bach, Haydn precum și Mozart, Beethoven. Va muri zdrobit
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
roadele pământului. În Atena, în a 12-a zi a lunii Hekatombaion, se ținea un festival în cinstea lui Cronos, care se numea "Kronia". Era o sărbătoare a recoltei. În artă, Cronos era înfățișat ca având o secure folosită la culegerea recoltei, dar aceasta a fost și arma cu ajutorul căreia la castrat pe tatăl său. Numele său poate deriva din verbul "kreno", care înseamnă "a exersa balansul", "a domni peste", "a guverna".
Cronos () [Corola-website/Science/298349_a_299678]
-
poetului famand Nivard, lupta vulpii împotriva lupului servește ca pretext pentru o satiră redutabilă a societății feudale și a inechităților sale. Fabula cedează aici locul unei comedii animale unde totul se întrepătrunde. În secolul XII, Marie de France publică o culegere de 63 de fabule. Fabula a cunoscut de asemenea un succes remarcabil în India, prin intermediul antologiei "Pañchatantra". Redactată inițial în sanscrită, între 300 î.Hr. și 570, această antologie de fabule va cunoaște numeroase modificări. Una din versiunile derivate se numește
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
fabulelor lui La Fontaine va inspira multă lume în scrierea acestora: de la seniori la clerici, neuitând magistrații, preoții sau vânzătorii, toți își încearcă norocul în scrierea fabulelor. Iezuitul Desbillons, profesor, va scrie 560 de fabule. Un anume Boisard publică o culegere ce cuprinde 1001 fabule. Fabula intră în cartea recordurilor. Chiar și Napoleon Bonaparte, viitorul împărat, va compune una, primită destul de bine la vremea ei. Toți acești autori au căzut într-o justă uitare. Un singure nume a supraviețuit în mod
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
compune una, primită destul de bine la vremea ei. Toți acești autori au căzut într-o justă uitare. Un singure nume a supraviețuit în mod durabil alături de cel al lui La Fontaine, și acesta este Jean-Pierre Claris, cavaler de Florian (1755-1794). Culegerea sa numără 100 de fabule. Acestea sunt orientate fie către o morală politică, fie către o morală particulară. Acesta se inspiră uneori din englezul John Gay sau din spaniolul Iriarte. În secolul al XIX-lea, fabula nu va mai fi
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
luându-și o mare libertate referitor la ritm, rimă, măsură, strofe, narațiunea fiind, de cele mai multe ori, continuă. Ca specie literară, fabula s-a dezvoltat în Orient încă din secolul al VII-lea î.Hr. și a fost pusă în circulație de culegerile indiene "Panciatantra" și Hiptopadesa compuse în sanscrită de Bidpay și traduse în arabă, dar creatorul ei este considerat grecul Esop (care, se zice,a fost un sclav eliberat pentru vorbele sale de duh). Fabula clasică are o structură dualistă. Începând
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
2010 efectuat de Charities Aid Foundation a constatat că maltezii sunt cel mai generos popoar din lume, 83% dintre ei contribuind la acțiuni de caritate. Basmele populare malteze includ diverse povești despre creaturi misterioase și evenimente supranaturale. Cele mai cuprinzătoare culegeri de astfel de povești au fost realizate de savantul (și pionierul arheologiei malteze) în opera sa de căpătâi ""Ħrejjef Missirijietna"" („Fabule de la strămoșii noștri”). Această colecție de materiale a inspirat pe cercetătorii și cadrele universitare de mai târziu să culeagă
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor. O stradă din Buzău îi poartă numele: "Strada Grigore Vieru". Este prezent în: Mulți compozitori basarabeni se inspirau de poezia lui Grigore Vieru (culegeri de cântece "Poftim de intrați", "Cine crede" ș.a.). Grigore Vieru însuși este autor al unor melodii de cântece pentru copii ("Să crești mare" ș.a.), dar cea mai fecundă era colaborarea lui cu compozitoare Iulia Țibulschi (culegeri "Soare, soare", "Clopoțeii", "Stea-stea
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
poezia lui Grigore Vieru (culegeri de cântece "Poftim de intrați", "Cine crede" ș.a.). Grigore Vieru însuși este autor al unor melodii de cântece pentru copii ("Să crești mare" ș.a.), dar cea mai fecundă era colaborarea lui cu compozitoare Iulia Țibulschi (culegeri "Soare, soare", "Clopoțeii", "Stea-stea, logostea", "Ramule-neamule", "Cîntînd cu iubire" ș.a.) " Eseuri " " Interviuri "
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
de Galileea, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, senioriile de Senioria de Tyr, Senioria de Ramla, Senioria de Kerak, Senioria de Ascalon, Senioria de Beirut, Senioria de Sidon, Senioria de Ibelin și altele. Organizarea lor este cunoscută din "Așezămintele Ierusalimului", o culegere de norme juridice privind obligațiile și drepturile clasei feudale, care reprezintă expresia clasică a ordinii feudale. Pentru menținerea ordinii în rândul populației cucerite și pentru înlăturarea răscoalelor s-au înființat ordine militaro-călugărești: Ordinul Ioaniților și cel al Templierilor, organizate la
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
tot la Rishon LeZion, iar alta aceea a compozitorului de muzică liturgică, Cantorul David Novakovski din Odessa. Până la urmă, versiunea pe melodie românească este acea care a rămas, fiind cea mai reușită. Melodia apare, potrivit muzicologului Peter Gradenwitz, și în culegerea de cântece liturgice evreiești publicată de Hazanul (Cantorul) Nissan Beltzer din Chișinău, ceea ce nu exclude de loc originea ei românească. După Gradenwitz, Shmuel Cohen ar fi cunoscut-o probabil din această culegere. Partitura "Hatikva" cu notele cunoscute până astăzi a
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
Melodia apare, potrivit muzicologului Peter Gradenwitz, și în culegerea de cântece liturgice evreiești publicată de Hazanul (Cantorul) Nissan Beltzer din Chișinău, ceea ce nu exclude de loc originea ei românească. După Gradenwitz, Shmuel Cohen ar fi cunoscut-o probabil din această culegere. Partitura "Hatikva" cu notele cunoscute până astăzi a fost publicata prima dată de editura C.G.Röder din Leipzig într-un volum intitulat "Vier Lieder" ("Patru Cântece") „puse pe melodii siriene” (sic)(Palestina și Siria, în acea perioadă, erau adesea, în
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]