13,527 matches
-
răsărit, turcii au traversat Rumelia, au invadat Moreea, dar au fost înfrânți la Dervenakia. Și campania din vest a avut o soartă similară. Armata lui Mustafa Reshid a fost înfrântă în bătălia de la Karpenisi. În timpul acestei lupte a murit revoluțioarul elen Markos Botsaris. Vestea morții lui Botsaris a generat un val de simpatie pentru cauza elenă în toată Europa. În perioada 15 - 20 noiembrie 1821 a avut loc un consiliu național la Salona, la care au participat cei mai importanți lideri
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
campania din vest a avut o soartă similară. Armata lui Mustafa Reshid a fost înfrântă în bătălia de la Karpenisi. În timpul acestei lupte a murit revoluțioarul elen Markos Botsaris. Vestea morții lui Botsaris a generat un val de simpatie pentru cauza elenă în toată Europa. În perioada 15 - 20 noiembrie 1821 a avut loc un consiliu național la Salona, la care au participat cei mai importanți lideri civili și militari eleni. Sub președinția lui Theodoros Negris, ei au conceput un proiect de
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
morții lui Botsaris a generat un val de simpatie pentru cauza elenă în toată Europa. În perioada 15 - 20 noiembrie 1821 a avut loc un consiliu național la Salona, la care au participat cei mai importanți lideri civili și militari eleni. Sub președinția lui Theodoros Negris, ei au conceput un proiect de Constituției al regiunii - " „Ordinea Legală a Greciei Continentale Răsăritene” " (Νομική Διάταξις της Ανατολικής Χέρσου Ελλάδος) - și au înființat un consiliu de conducere, ' ' „Areopagul Greciei Continentale Răsăritene"”, format din 71
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
reușind să producă mari pierderi inamicului. Ambele tabere erau aprovizionate pe mare. Grecii aveau însă greutăți să-și plătească marinarii. Acest lucru a făcut ca doar câțiva căpitani să accepte să lupte fără să fie plătiți. La începutul toamnei, flota elenă sub comanda lui Miaoulis au obligat corăbiile otomane din Golful Corint să se retragă, după un atac cu vase incendiare. Pe la mijlocul iernii, Ibrahim a părăsit Navarino, a traversat Golful Corint și s-a alăturat turcilor care asediau Missolonghi. Nici sosirea
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
numai păstrarea "status quo"-ului putea asigura pacea în Europa. Toți acești oameni de stat erau în favoarea păstrării așa-numitei „Înțelegeri a Europei”. Metternich încerca de asemenea să șubrezească poziția ministrului de externe rus, Ioannis Kapodistrias, care era de origine elenă. Kapodistrias îi ceruse împăratului ca Rusia să declare război Turciei și să elibereze Grecia, o acțiune care ar fi dus la creșterea prestigiului imperiului. Metternich a reușit să-l convingă pe Alexandru I că ministrul Kapodistrias avea legături cu revoluționarii
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Poziția lui Alexandru I era totuși fluctuantă, date fiind pretențiile sale de protector al ortodoxiei. În plus, creștinii ruși au fost puternic afectați de condamnarea la moarte a patriarhului. Acest complex de factori explică de ce, după denunțare hotărâtă a revoluției elene, împăratul Rusiei a dat în cele din urmă un ultimatum Constantinopolelui pe 27 iulie 1821. Primejdia izbucnirii războiului a fost îndepărtată pentru ceva vreme, după ce sultanul a fost de acord, ca urmare a intervențiilor lui Metternich și Castlereagh, să facă
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
27 iulie 1821. Primejdia izbucnirii războiului a fost îndepărtată pentru ceva vreme, după ce sultanul a fost de acord, ca urmare a intervențiilor lui Metternich și Castlereagh, să facă unele concesii rușilor. Pe 14 decembrie 1822, Sfânta Alianță a denunțat revoluția elenă, pe care au considerat-o ca o acțiune insolentă și prost organizată. În august 1822, a fost numit un nou ministru de externe în persoana lui George Canning. Canning ținea seama de simpatia populară față de cauza grecilor și considera că
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
au dus la creșterea influenței britanice în zonă. Această influență a crescut odată semnarea unor înțelegeri de împrumut dintre greci și mai multe bănci britanice în 1824 și 1825. Aceste împrumuturi au transformat practic City of London în finanțatorul revoluției elene și a dus la apariția unui partid filobritanic în Grecia, care considera că doar sprijinul Regatului Unit putea asigura câștigarea independenței țării. În același timp, au apărut și partide filofranceze și filoruse. Fiecare dintre aceste facțiuni avea să participe la
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
și, prin urmare, comandantul flotelor britanice și franceze din Marea Mediterană, amiralii Edward Codrington și Henri de Rigny, și-au deplasat corăbiile de sub comanda lor în Golful Argos și au luat legătura cu reprezentanții grecilor la bordul HMS Asia. După ce delegația elenă condusă de Mavrocordatos a acceptat termenii anglo-franco-ruși, aliații au declarat că sunt sprijinitorii semnării unui armistițiu. În același timp, forțele navale anglo-franceze au primit ordinul să intercepteze transporturile de provizii pentru forțele lui Ibrahim. Când flota lui Mehmet Ali a
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
În schimb, în Franța, vestea victoriei de la Navarino a fost întâmpinată cu entuziasm, iar guvernul s-a bucurat de o creștere neașteptată de popularitate. Rusia s-a folosit de eveniment pentru a declara război Turciei. În obtombrie 1828, scena politică elenă s-a regrupat și s-a format un nou guvern sub conducerea lui Kapodistrias. Grecii s-au străduit ca, până în momentul în care guvernele europene aveau să impună un armistițiu, să cucerească controlul asupra cât mai multor teritorii, inclusiv asupra
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
poate spune că Maison a impus astfel respectarea convenției negociate și semnate de Codrington și Muhammad Ali la Alexandria, prin care se stipula retragerea tuturor forțelor egiptene din Peloponez. Ultima luptă majoră din cadrul războiului a fost bătălia de la Petra. Forțele elene comandate de Demetrius Ipsilanti, instruite în stil occidental, au renunțat la tacticile de gherilă și au reușit să câștige o importantă victorie împotriva forțelor lui Aslan Bei. Turcii au cedat toată regiunea cuprinsă între orașul Livadeia și râul Spercheios, primind
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Rusiei și Franței s-au întâlnit pe insula Poros și au pregătit un protocol, care prevedea crearea unui stat autonom, condus de un monarh, a cărui autoritate trebuia confirmată prin firman al Sultanului. Cele trei puteri propuneau ca granița statului elen să se întindă de la Arta la Volos și, în ciuda eforturilor lui Kapodistrias, noul stat urma să includă numai insulele Cyclades, Sporades, Samos și, în anumite condiții, Creta. Conferința de la Londra a stabilit prin protocolul din 22 martie 1829 acceptarea celor mai multe
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
numai insulele Cyclades, Sporades, Samos și, în anumite condiții, Creta. Conferința de la Londra a stabilit prin protocolul din 22 martie 1829 acceptarea celor mai multe prevederi ale înțelegerii de la Poros. Noua graniță nu a inclus insulele Samos și Creta în noul stat elen. Rusia a exercitat presiuni deosebite pentru ca Turcia să accepte prevederile Tratatului de la Londra. Turcia a acceptat în final pe 6 iulie 1827 prevederile Tratatului de la Londra și pe cele ale Protocolului pe 22 martie 1829. La scurtă vreme după aceea
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Turcia a acceptat în final pe 6 iulie 1827 prevederile Tratatului de la Londra și pe cele ale Protocolului pe 22 martie 1829. La scurtă vreme după aceea, Regatul Unit și Franța au căzut de acord asupra ideii unui stat independent elen, în încercarea de a limita influența Rusiei în Grecia. Rusia nu a părut încântată de noua inițiativă, dar nu a putut să o respingă și, în consecință, cele trei puteri au căzut în cele din urmă de acord să creeze
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
a limita influența Rusiei în Grecia. Rusia nu a părut încântată de noua inițiativă, dar nu a putut să o respingă și, în consecință, cele trei puteri au căzut în cele din urmă de acord să creeze un stat independent elen, pus sub protecția colectivă a Londrei, Parisului și Sankt Petersburgului și au semnat protocolul din 3 februarie 1830. Una dintre prevederile protocolului prevedea ca noul monarh să fie regele Belgiei, Leopold I. Acesta din urmă a fost însă descurajat de
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
1832, în timpul Conferinței de la Londra, cele trei mari puteri, (Regatul Unit, Franța și Rusia) au oferit tronul regelui Bavariei, Ludwig von Wittelsbach, fără a-i consulta în vreun fel pe greci. Marile puteri, în calitatea lor de garanți ai monarhiei elene, au căzut de acord să garanteze și un împrumut de 60.000.000 franci pentru noul rege și și-au împuternicit ambasadorii din Turcia să vegheze la apărarea păcii. Prin înțelegerea semantă pe 7 mai 1832 între Bavaria și puterile
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
înțelegerea semantă pe 7 mai 1832 între Bavaria și puterile garante, Grecia era definită drept un „stat monarhic și independent”, care era însă obligat să plătească o despăgubire Porții Otomane. Înțelegerea stabilea și modul în care urma să funcționeze regența elenă, până la majoratul lui Otto, precum și eliberarea unui nou împrumut în valoare de 2,4 milioane de lire. Pe 21 iulie 1832, ambasadorul britanic pe lângă Sublima Poartă, Sir Stratford Canning, și ceilalți reprezentanți ai marilor puteri au semnat Tratatul de la Constantinopole, care
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
separate, care au izbucnit odată cu izbucnirea revoluției. În timpul războiului, zeci de mii de civili greci au fost uciși, au fost lăsați să moară de foame sau boală sau au fost târâți în sclavie. Cei mai mulți dintre grecii care locuiau în cartierul elen din Constantinopole au fost uciși. Numeroși clerici ortodocși au fost uciși, printre ei numărându-se și Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Grigorie al V-lea . Fiind uneori puși în aceeași tabără cu asupritorii otomani, evreii au fost masacrați de greci. Cu
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Fiind uneori puși în aceeași tabără cu asupritorii otomani, evreii au fost masacrați de greci. Cu toate acestea, numeroși evrei din Grecia și din Europa au fost sprijinitori ai revoluției. Evreii și-au folosit resursele financiare pentru sprijinirea noului guvern elen. În schimb, succesul revoluției elene a stimulat naționalismul evreilor, care avea să primească mai târziu numele de „Sionism”. După fondarea noului stat independent grec, numeroși emigranți evrei s-au mutat aici, părăsind Imperiul Otoman, dat fiind faptul că Grecia a
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
tabără cu asupritorii otomani, evreii au fost masacrați de greci. Cu toate acestea, numeroși evrei din Grecia și din Europa au fost sprijinitori ai revoluției. Evreii și-au folosit resursele financiare pentru sprijinirea noului guvern elen. În schimb, succesul revoluției elene a stimulat naționalismul evreilor, care avea să primească mai târziu numele de „Sionism”. După fondarea noului stat independent grec, numeroși emigranți evrei s-au mutat aici, părăsind Imperiul Otoman, dat fiind faptul că Grecia a fost unul dintre primele state
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Populația noului stat independent număra aproximativ 800.000 de cetățeni, adică mai puțin de o treime dintre cei 2,5 milioane de greci locuitori ai Imperiului Otoman. De-a lungul celei mai mari părți a secolului care a urmat, statul elen a căutat să obțină eliberarea grecilor „neizbăviți” din Imperiul Otoman și unirea teritoriilor locuite de ei cu Regatul Greciei ( „Megali Idea” - „Marea Idee”). Aristocrații greci din Fanar nu au mai fost recrutați pentru a fi numiți domnitori în Principatele Dunărene
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
nouă ca volum de investiții în România, cu 3,3 miliarde euro capital investit până în 2007. În martie 2007, erau înregistrate 3.164 companii cu capital grecesc. La 30 noiembrie 2009 erau înregistrate în România 4.685 societăți cu participare elenă (2,83% din numărul total de societăți străine), având un capital social total de 1,3 miliarde euro. În anul 2008 volumul schimburilor comerciale România - Grecia a atins un nivel de 1,297 miliarde de euro, în scădere ușoară față de
Comerțul exterior al României () [Corola-website/Science/320376_a_321705]
-
() este o povestire științifico-fantastică din 1967 scrisă de Arkadi și Boris Strugațki. Povestea începe într-un oraș necunoscut dintr-o țară nespecificată, dar aproape sigur de pe Pământ. Toate personajele și câteva locuri menționate au nume elene, dar nu este nimic specific culturii grecești în poveste, ci mai degrabă, utilizarea unor denumiri nici rusești, nici engleze poate să fi fost o încercare de a pune lucrarea în afara războiului ideologic din acel timp. Personajul principal, Apollon, este un
A doua invazie a marțienilor () [Corola-website/Science/320475_a_321804]
-
locuită de kurzi, cunoscută cu numele istoric de Kurdistan, a fost împărțită între Turcia, Siria, Irak și Iran. Tratatul era compus din 143 de articole, secțiunile sale principale cuprinzând: Tratatul recunoștea independența Republicii Turcia și trasa regulile cu privire la protecția minorității elene din Turcia, respectiv a celei musulmane turce din Grecia. În acel moment însă, cea mai mare parte a populației creștine din Turcia și a celei musulmane din Grecia fusese deja deportate în cadrul înțelegerilor cu privire la Schimburile de populație dintre Grecia și
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]
-
sub comanda generalului Erich von Falkenhayn în Palestina. A fost decorat cu clasa I și clasa a II-a a Ordinului Crucea de Fier și la 14 decembrie 1917 a ajuns la gradul de colonel (germană: "Oberst"). În conformitate cu dispozițiile constituției elene din 1843, Georg a fost moștenitorul regelui detronat Otto al Greciei. Având în vedere renunțarea de către unchiul său Ludwig la toate drepturile sale la succesiunea greacă și, deoarece constituția Greciei a interzis că suveranul Greciei să fie conducător al unei
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]