14,807 matches
-
este ceva gras că un ulei. Pe malul apei este plajă cu nisip amestecat cu sare. Mai vine lume la plajă. Se spune că-i bun pentru reumatism să faci plajă. Eu și câteva persoane am intrat în apă până la genunchi și am luat câțiva pumni cu cristale de sare socotind că-i bun pentru baie la picioare. Au luat și alții sare din Marea Moartă. Am intrebat pe părintele care era cu noi dacă e păcat să luăm sare. A
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
urc pe munte pentru nimic în lume. Atât de mult mi-am dorit să pot urca. Prețul de-a urca a fost cel pe care numai Dumnezeu îl știe. Și multe poticniri au fost, uneori chiar pe mâini și în genunchi mergeam, ca slăbănoagele mele picioare scăpau, nu ma prea țineau. Mult ajutor mi-a dat Domnul prin sprijinul 132 mâinilor care ma ajutau să trec uneori câte o treaptă sau mai multe. Când mă loveam de vreo piatră sau mă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și prăpastia care era lângă trepte. M-am rătăcit puțin, dar mam întors imediat pe treptele care duceau jos, la poalele muntelui. Greu am urcat pe munte și tot greu am coborât. E cu anevoie de coborât, că picioarele și genunchii slăbănogiți nu te mai ajută la mers. Și vrând-nevrând te mai poticnești, măi cazi. Oricum, nu te doare nimic atunci cand cazi, e ca si cum te-ar atinge un fir de iarbă. Grijă și Milă lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
închinat în taină și am privit trupește și sufletește Locul. Cu sufletul am văzut pe Domnul stând între ucenici la masă, binecuvântând pâinea și servindu-i pe toți. Este sfânt acel loc, e sacru. În acel Loc, când eram în genunchi, mă gândeam printre altele, că stau pe Urma Pașilor Părintelui meu Prea Bun. Nu-mi venea să mă ridic, priveam locul unde stăteam cu mult nesaț și cu inima și sufletul îl îmbrățișam. E minunat. E odihnitor. Doamne, ce momente
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
un om obosit de vremuri, parcă îți spune ceva tainic, ca a văzut multe și a auzit multe. Apoi mă opresc la o stâncă nu prea înaltă care are reprezentat pe ea chipul Mântuitorului cu Crucea în spate, căzut în genunchi și privind spre trecători. E atat de mișcător în suflet să vezi, ți se umplu ochii de lacrimi privind-o. Cu puțin efort te poti urca pe stâncă la El. Și eu, nevrednica, m-am urcat, măcar am atins buzele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
culoare alb și este o icoană cu Maica Domnului în dreptul căreia arde o candela. Îngenunchez, sărut Locul, fac plecăciune cum se cuvine și plec. Merg la Sfanțul Mormânt că-i aproape, la vreo 7 m. Intru în el. Pe genunchi intru, din anticamera îngerului. Aveam deja o stare de sfințenie acumulată de la cele pe care le văzusem până atunci, dar totuși sfințenia care predomina în acel Loc (Sfanțul Mormânt) era diferită. Nu mai eram eu. Atâta știu: că plângeam cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Te rugăm și strigam tare Să ai milă și-ndurare De copii și animale, Că-s lucrul mâinilor Tale! Dar dacă-am avea credință Am scăpa de suferință, De-aceea, creștini și frați, Pe gânduri să nu mai stați, în genunchi să vă rugați Ca să nu fim înecați. Întoarce-te, omule, Sfârșitul se-apropie! Domnul multe ne-a promis Dar mai multe ne-a trimis, Ca, dacă n-am ascultat, Fulgerele ne-au certat, Căci în zilele din urmă Va fi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vor prăbuși, Luna, stelele-or cădea, Soarele s-a-ntuneca Și toate vor fi-ntristate Pentru că-am făcut păcate. Dar atunci va fi târziu, Doamne, la Ține azi vin, Hai, creștini, să ne-nchinăm, Pe Fecioara s-o rugăm în genunchi, cu lacrimi multe, Ca pe noi să nu ne uite, Să se roage pentru noi Ca suntem în mari nevoi, Să ne dea un Cer senin, Totdeauna, în veci. Amin. Culeasa la 30 septembrie 2001 - Băile Felix Lume, lume amăgitoare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ei cap întors ca să privească peste umăr, Lena Ceptureanu își arăta din spate, despletită, uimitor de bogata ei coamă, din huzur revărsată până la călcâie” (M.I.C., Opere, București, 1936, p. 222) ; „M-a întâmpinat cu fermecătoarea ei ochiadă” (p. 230) ; „În genunchi pe un scaun, cu coatele pe masă și cu bărbia în palmă, Lena aștepta.” (ibid.) ; „Frumoșii ochi albaștri ai Lenei rămaseră sticliți de uimire” (p. 231) ; „...ce era ? se trezise de dimineață cu Lena Ceptureanu, prietena ei de inimă, voioasă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fost dat să-l întâlnesc pe doctorul Voiculescu până nu era prea târziu. Ne-am nimerit împreună câteva ore în una din cabinele metalice etanșe, ale unei mașini speciale, în care eram băgați câte doi. În întuneric, cu boccelele pe genunchi, băgați unul în altul la strânsoare, am stat mult de vorbă în șoaptă. Mașina a staționat îndelung până să pornească spre locul de destinație. Din timp în timp se auzeau bocanci, cizme, comenzi scurte : pe rând, mai erau introduși și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Când apa râului era limpede se folosea și pentru spălatul rufelor. În satul Boarca nu există piatră. Pentru pietruirea șoselelor, piatra se aduce de la mare depărtare. Din această cauză drumurile nu erau pietruite. Când ploua, noroiul de pe drumuri ajungea până la genunchi, iar când se întindea seceta, praful se întindea ca pecinginea peste oameni, peste copaci, peste case, ca o pulbere cenușie. Deși satul Boarca, în care m-am născut, este așezat pe un cot de câmpie înconjurat de lunca Buzăului, în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe jos, mătura, și apoi frământa cu mâinile „pământ galben”amestecat cu balegă de cal, pe care, tot cu mâna făcută ca un căuș îl întindea pe toată suprafața camerei. Avea mămica, și la această îndeletnicire ingrată, un meșteșug. În genunchi, întindea cu mâna un strat subțire de lut, cu grosimea cam de un milimetru. Mâna făcută căuș, pe jumătate închisă, o purta ca pe o coasă, iar pe sub căuș rămânea și se lipea de „podea”un strat de lut uniform
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
copii, întrecându-ne care trece mai repede printr-un gard de sârmă ghimpată. După multe reprize, după multe treceri, am reușit și eu să trec cel mai repede, să fiu primul, dar în graba mea am agățat piciorul drept, sub genunchi, într-un ghimpe de fier și m-am ales cu pulpa piciorului zgârâiată 10-12 centimetri. M-am speriat cum curgea sângele ! Ce-am mai plâns ! Și în timp ce mămica îmi lega rana și mă asigura că o să-mi treacă, mătușa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
printre albine fără mască și fără să le afume. Acolo, soarele strălucitor trecea printre crengile și frunzele pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara, umblam desculț, cu capul gol, cu o cămășuță și cu izmănuțe până la genunchi. Odată, când m-am dus la scăldat cu băieți mai mari ca mine, care știau să înoate, am mers la apă adâncă. Am intrat și eu în apă, și tot cercând cât de adâncă este apa, am alunecat de pe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la casa parohială după ora 9 seara. Vineri 4 august. La ora 4,30 am plecat la biserică. Mi-am trecut cu rugăciunile până la 12,45. În timpul rugăciunii mele, a intrat în biserică o femeie care s-a rugat în genunchi plângând în fața icoanei Maicii Domnului. Nu știu nici cine a fost, nici când a intrat și nici când a plecat. Am plecat din biserică spunându-mi: „Dumnezeu e bun, le va duce pe toate la sfârșitul lor după voia Sa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
scriitoare mai mult militantă decât neobișnuit de talentată. Nici măcar criticii n-au înțeles că Premiul Nobel, ca orice premiu, este subiectiv, și hazardul are mereu un cuvânt în jocul întâmplărilor. Telefon de la Lionel care-mi spune că URSS este în genunchi, așteptăm acum dezmembrarea imperiului roșu. Cum se vor redresa toate țările transformate în conglomerate în care sclavia și supunerea au devenit norme ale supraviețuirii? Libertatea e chiar esența vieții omului, totul trebuie sacrificat pentru ea. Marile popoare au înțeles asta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vârsta mea o poziție convenabilă, care să mă satisfacă sută la sută pentru grele operații: cititul, scrisul, studiatul. În schimb, am găsit ceva superb pentru desenat: „felul copiilor” sau cel al geniului Juan Mirò și al altora: pe podea, în genunchi, cu tot corpul! Și atunci văd clar cum ar trebui scris, citit, studiat: cu tot corpul! La fel ca și pentru rugăciune: cu sufletul, spiritul și corpul, toate trebuie să participe la creație, totul trebuie să-și pună urmele, „marca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sac de anecdote. Nu se vorbea de radio pe vremea aceea, așa că toată noaptea cântam noi. De la Spasca la Becceabia erau doar patru kilometri, urcatul și coborâtul unei coaste. Totul era frumos, chiar și noroiul care, pe umed, ajungea până la genunchi. Dar ce conta? Eram, Doamne, tineri! Ne făcusem prieteni și în Cișmele, între care, cel mai bun era un oltean, Matei Constantin de fel din comuna Goicea Mare, județul Dolj. Tot acolo era și bunul, blândul și înțeleptul învățător Vladimir
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Fără partid, revizor școlar inamovabil. Când a apărut în orașul Ismail, îmbrăcat ca-n occident, lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu revere late peste reverele hainei, capul descoperit, pantalon bufant strâns sub genunchi, ciorapi lungi iar în picioare sandale romane. Energic și foarte, foarte nervos. Dar fără ranchiună. A trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns poruncilor politice ale prefectului de atunci, ștefan Constantinov. Acum stă la hodină pe Dealul Florilor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
manșon de abur. L-am ajuns abia după trei, patru sute de metri, exact la cotitura de ieșire din pădure. În fața lui, ca-ntr-o închipuire, o femeie bătrână ca lumea, cu mult vinețiu în jurul surâsului încerca să se așeze în genunchi pentru a apropia mâna tatei să o sărute. Eram la Argea, sat din șatră de lingurari iar Maica Domnului trimisese domnului învățător amintirea primelor lecții și a primilor elevi. Învățător de 15 ani, elevă de 16. Erau împreună și vorbeau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mai mult de 45 de kg. Eram subțirică, cu forme armonioase, îmbrăcată cochet. În ziua aceea specială pentru mine, eram machiată discret și purtam rochia roșie cea bună, tricotată din fir de mătase. Rochia era mulată pe corp, puțin sub genunchi și destul de decoltată pentru a atrage privirile. Pe deasupra purtam taiorul elegant din catifea, pe care îl împrumutasem de la prietena mea, Svetlana. Sandalele cu talpa din plută ortopedică, foarte înalte, mă făceau să par mai înaltă. Părul ușor coafat cădea puțin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în general să aveți un aspect îngrijit, a completat tânăra care îi însoțea pe cei doi activiști. Tovarășa cea tânără s-a ridicat în picioare, special pentru a-i putea admira costumul impecabil, din stofă fină cu fusta puțin peste genunchi. Bluza din mătase se asorta în mod plăcut cu taiorul. „Dar de unde să am eu așa un costum?”, am gândit, privind-o cu acea invidie de care e în stare doar o femeie atunci când privește la altă femeie îmbrăcată elegant
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întreabă dacă se poate să faci amor în Piața Roșie din Moscova. Răspuns: în principiu se poate, dar veți primi cam multe sfaturi de pe margine"! Și de la militarii chilieni cam ce "sfaturi" puteam primi: "culcat, sculat, târâș, pe brânci, pe genunchi și coate, drepți, pe loc repaus, rupeți rândurile..."! Mai bine lipsă! La cele de mai sus, adaug, ca absolvent de istorie secundar filologie, că formularea "ar fi întreținut" este dubitativă și nu categorică, deși faptele mele erau "lucru devenit deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
prietenul meu a fost așezat pe masa de operație, unde doi chirurgi l-au examinat rapid și, cu un ferăstrău și alte instrumente de tortură, după ce l-au anesteziat, au tăiat piciorul drept al lui Burcea, de sus, mult deasupra genunchiului. Nu am uitat niciodată cum plesnește într-un lighean un picior abia tăiat. Un chirurg mi-a arătat o schijă care, neobservată, îi secționase, ca un brici, artera femurală. "Bravo vouă!", ne-a spus doctorul, adică bravo că-l adusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
intelectuale. Dimineața începea cu adusul apei, de la vreo 250 m depărtare, căci cișmelele publice cu care înzestraseră orașul edilii Iașilor (ca să nu scriu și eu Ieșilor, cum spun localnicii...) erau destul de depărtate: cu o găleată mare, de-mi trecea de genunchi, aduceam apă făcând câteva popasuri, pe ploaie și pe ger, pe zăpadă și pe noroi - prin fiorosul glod ieșean din timpul acelui refugiu. Corvoada aceasta se repeta de câteva ori pe zi - și nu odată câte o tragică întâmplare îmi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]